Nedeterminări: 0 ori infinit, 0 supra 0, 1 la infinit: pe scurt
nu este un caz nou. A împărți înseamnă a înmulți cu inversul, deci (tip ) sau (tip ): alegi forma în care expresia se scrie mai simplu. Cel mai des e de ajuns să înmulțești efectiv fracțiile. Când factorul care tinde la este o diferență, îl prelucrezi întâi — numitor comun la fracții, conjugata la radicali.
apare la șiruri când sus și jos stau puteri negative ale lui . Tehnica este oglinda celei de la : forțezi puterea cea mai mică a lui , adică termenul care se stinge cel mai încet, deci cel care domină. Simplificarea e permisă fiindcă . Verificare: după simplificare, numitorul trebuie să aibă limită finită și nenulă.
: mai întâi verifică baza. La cu , limita bazei decide: dă , dă , și doar este nedeterminare. Cazul cere ambele condiții — la exponentul e constant, deci limita este . Nedeterminarea autentică se rezolvă cu instrumentul construit odată cu numărul ; până atunci, o recunoști și o numești.
Exerciții din această mini-lecție
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Paranteza tinde la , iar : tip . Aducem paranteza la același numitor: . Atunci expresia devine , raport de polinoame de grade egale, cu limita . Control: pentru valoarea este .
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Primul pas este limita bazei: , deci nu avem nicio nedeterminare, ci rândul din tabel. Expresia doar seamănă cu , fiindcă baza este un raport de polinoame de același grad și exponentul crește. Control: pentru valoarea depășește .
La limita se scoate factor forțat:
- a) , puterea cea mai mare
- b) , puterea cea mai mică
- c) , la numărător
- d) nimic, expresia nu se poate simplifica
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b) , puterea cea mai mică
La exponent negativ ierarhia se răstoarnă: domină pe , fiindcă se stinge mai încet. Forțând sus și jos și simplificând (permis, căci ), rămâne . Alegerea puterii celei mai mari ar lăsa o expresie tot nedeterminată.
