Regulile lui L'Hopital: pe scurt
Până acum, nedeterminările cereau de fiecare dată o idee: o factorizare, o conjugată, o limită fundamentală. Regulile lui L'Hôpital înlocuiesc ideea cu o procedură — derivezi sus, derivezi jos, calculezi din nou limita.
Enunțul (se admite fără demonstrație): fie punct de acumulare al lui și derivabile pe , cu acolo. Dacă raportul duce la (ambele limite nule) sau la () și dacă există , atunci există și . Punctul poate fi și .
Procedura are patru pași, iar condițiile se verifică explicit la fiecare aplicare, inclusiv la a doua și a treia.
Cele trei capcane: (i) se verifică întâi că e caz de nedeterminare — aplicată în afara lor, regula dă rezultate false; (ii) se derivează numărătorul și numitorul separat, niciodată cu regula câtului; (iii) reciproca nu e valabilă — dacă nu există, nu rezultă nimic despre .
Cel mai util rezultat practic este ierarhia infiniților: pentru și pentru . Iar cele cinci limite fundamentale nu se demonstrează cu L'Hôpital: raționamentul ar fi circular.
Exerciții din această mini-lecție
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Ambele funcții tind la în , sunt polinomiale, iar pe o vecinătate redusă a lui : caz . Aplicând regula, . Control algebric: .
Un elev calculează aplicând regula lui L'Hôpital și obține . Care este răspunsul corect?
- a) , calculul este corect
- b) , pentru că regula se aplică de două ori
- c) , prin regula câtului
- d) , pentru că nu există nicio nedeterminare: numărătorul tinde la , numitorul la
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d) , pentru că nu există nicio nedeterminare: numărătorul tinde la , numitorul la
Prima condiție a regulii nu este îndeplinită — nu suntem nici în cazul , nici în . Ambele funcții sunt continue în , iar numitorul e nenul, deci limita este pur și simplu . Aplicată în afara nedeterminării, regula produce un rezultat de două ori mai mare decât cel adevărat.
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Este caz ; aplicând regula de trei ori, exponentul logaritmului scade de fiecare dată cu o unitate, iar la capăt rămâne . Rezultatul confirmă ierarhia infiniților: logaritmul, chiar ridicat la o putere, crește mai încet decât .
