Evaluare finală clasa 11 matematică M1 (a XI-a), cu barem: matrice, sisteme, limite și derivate, 2026–2027
Evaluare finală (sumativă) pentru clasa a 11-a, matematică-informatică (M1): 13 exerciții de matrice, determinanți, sisteme, drepte, limite, continuitate și derivate, în două ore de curs, 90 de puncte + 10 din oficiu. Baremul, competențele (din programa în vigoare în 2026–2027, cea din 2006) și matricea de specificații sunt la sfârșitul paginii.
Exerciții
Partea I – Verificarea noțiunilor de bază (24 de puncte)
Exercițiul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Rangul matricei este egal cu: A. ; B. ; C. ; D. .
b) Valoarea limitei este egală cu: A. ; B. ; C. ; D. .
c) Pentru , , valoarea lui este egală cu: A. ; B. ; C. ; D. .
Exercițiul 2 (6 puncte)
Se consideră matricele și din .
a) Calculează și . (2 p) b) Calculează , și , apoi verifică egalitatea . (2 p) c) Determină . (2 p)
Exercițiul 3 (6 puncte)
Se consideră sistemul de ecuații liniare
a) Calculează , determinantul sistemului, și arată că sistemul este de tip Cramer. (2 p) b) Calculează determinanții , și . (2 p) c) Determină soluția sistemului și verific-o în toate cele trei ecuații. (2 p)
Exercițiul 4 (6 puncte)
În reperul cartezian se consideră punctele , și .
a) Scrie ecuația generală a dreptei , folosind forma cu determinant. (2 p) b) Arată că punctele , , nu sunt coliniare și calculează aria triunghiului . (2 p) c) Determină mijlocul al segmentului , scrie ecuația medianei și explică de ce ea nu poate fi scrisă sub forma . (2 p)
Partea a II-a – Aplicații și raționamente (34 de puncte)
Exercițiul 5 (8 puncte)
Calculează limitele următoare (câte 2 puncte), precizând de fiecare dată cazul de nedeterminare și metoda folosită: a) ; b) ; c) ; d) .
Exercițiul 6 (7 puncte)
Se consideră funcția , , unde și sunt numere reale.
a) Determină relația dintre și pentru care funcția este continuă în punctul . (2 p) b) Determină și pentru care funcția este derivabilă în . (3 p) c) Pentru valorile găsite, calculează și scrie ecuația tangentei la grafic în punctul de abscisă . (2 p)
Exercițiul 7 (7 puncte)
Se consideră funcția , , și fie tangenta la graficul funcției în punctul de abscisă .
a) Scrie ecuația generală a dreptei . (3 p) b) Calculează distanța de la originea la dreapta . (2 p) c) Determină punctele în care dreapta taie axele de coordonate și calculează aria triunghiului format de cu cele două axe. (2 p)
Exercițiul 8 (6 puncte)
Pentru fiecare număr real se consideră matricea și funcția , .
a) Arată că și determină valorile lui pentru care matricea nu este inversabilă. (2 p) b) Calculează . (2 p) c) Calculează . (2 p)
Exercițiul 9 (6 puncte)
Se consideră șirul definit prin și , pentru orice .
a) Calculează și și demonstrează prin inducție matematică faptul că , pentru orice . (2 p) b) Arată că șirul este strict crescător. (2 p) c) Justifică faptul că șirul este convergent și calculează . (2 p)
Partea a III-a – Probleme, demonstrații și exerciții de tip Bacalaureat M1 (32 de puncte)
Exercițiul 10 (8 puncte)
(Redactare completă cerută.) În reperul cartezian se consideră dreptele unde este un număr real.
a) Determină coordonatele punctului de intersecție a dreptelor și . (2 p) b) Determină valoarea lui pentru care cele trei drepte sunt concurente, folosind determinantul format cu coeficienții celor trei ecuații. (3 p) c) Pentru valoarea găsită, verifică prin ranguri că sistemul celor trei ecuații este compatibil determinat; apoi arată că pentru sistemul este incompatibil și explică ce înseamnă aceasta din punct de vedere geometric. (3 p)
Exercițiul 11 (8 puncte)
(Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră funcția , .
a) Calculează limitele funcției la capetele domeniului. (2 p) b) Calculează , determină punctul critic și alcătuiește tabelul de variație. (3 p) c) Determină valoarea minimă a funcției, deduce inegalitatea pentru orice și precizează imaginea funcției. (3 p)
Exercițiul 12 (8 puncte)
(Problemă aplicată.) Numărul utilizatorilor conectați simultan la o platformă, exprimat în mii, la ore de la lansarea unei campanii, este dat de funcția , .
a) Calculează și determină punctul critic din interiorul domeniului. (2 p) b) Alcătuiește tabelul de variație al funcției , tratând corect capătul închis și limita la . (4 p) c) Precizează după câte ore numărul utilizatorilor conectați este maxim, care este acest maxim și ce înseamnă, în limbajul problemei, valoarea limitei la . (2 p)
Exercițiul 13 (8 puncte)
(Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră matricea .
a) Calculează și și arată că . (2 p) b) Demonstrează prin inducție matematică faptul că, pentru orice , c) Determină folosind egalitatea de la punctul a) și calculează . (2 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din exerciții + 10 p din oficiu = 100 p. Partea I – 24 p (exercițiile 1–4) · Partea a II-a – 34 p (exercițiile 5–9) · Partea a III-a – 32 p (exercițiile 10–13).
Exercițiul 1. (6 p) — câte 2 puncte.
a) B. Determinantul de ordin este , deci rangul nu este ; cum matricea are elemente nenule, există un minor de ordin nenul, deci . (A doua linie este dublul primei — de aceea determinantul se anulează.)
b) B. Este definiția numărului ca limită a șirului . (Varianta A este greșeala clasică: baza tinde la , dar exponentul tinde la , iar este caz de nedeterminare, nu rezultat.)
c) B. (derivarea funcției compuse), deci .
Exercițiul 2. (6 p)
a) (2 p) iar transpusa se obține schimbând liniile cu coloanele: (1 p).
b) (2 p) și (0,5 p). Apoi iar , deci (0,5 p). (Este exact ecuația Hamilton-Cayley, cu și .)
c) (2 p) Cum , matricea este inversabilă, iar (1 p): (Verificare: . Se putea obține și din punctul b): din rezultă , deci .)
Exercițiul 3. (6 p)
a) (2 p) Matricea sistemului este , iar prin dezvoltare după prima linie Sistemul are ecuații, necunoscute și , deci este de tip Cramer (0,5 p).
b) (2 p) Se înlocuiește pe rând câte o coloană cu coloana termenilor liberi — câte 0,5 p pentru primii doi determinanți și 1 p pentru al treilea:
c) (2 p) Formulele lui Cramer dau (1 p) deci . Verificarea în toate ecuațiile (1 p): ✓; ✓; ✓.
Exercițiul 4. (6 p)
a) (2 p) Forma cu determinant a dreptei prin două puncte (1 p): adică, după împărțirea la , ecuația generală (1 p). (Control: pentru și pentru .)
b) (2 p) Determinantul de coliniaritate al celor trei puncte (aici are înțelesul geometric, nu pe cel de determinant al unui sistem): deci punctele nu sunt coliniare, iar aria triunghiului este
c) (2 p) Mijlocul segmentului este Punctele și au aceeași abscisă, deci mediana este o dreaptă verticală, de ecuație (0,5 p). Ea nu are pantă — unghiul cu semiaxa pozitivă este de , iar nu există —, prin urmare nu poate fi scrisă sub forma explicită ; în forma generală îi corespunde cazul (0,5 p). (Lungimea medianei este .)
Exercițiul 5. (8 p) — câte 2 puncte.
a) Caz ; scoatem termenul dominant (1 p):
b) Caz . Scriem baza ca , cu (1 p): pentru că paranteza tinde la , iar exponentul tinde la .
c) Caz . Folosim două limite fundamentale, cu substituțiile scrise: și (1 p): (A doua limită fundamentală folosită este .)
d) Caz ; amplificăm cu conjugata (1 p):
Exercițiul 6. (7 p)
a) (2 p) Funcția este continuă în dacă limitele laterale și valoarea coincid (1 p): Deci condiția de continuitate este , adică (1 p).
b) (3 p) Derivabilitatea se studiază numai după ce continuitatea e asigurată (o funcție discontinuă nu poate fi derivabilă) (0,5 p). Pe fiecare ramură derivăm: pentru , , iar pentru , (1 p). Derivatele laterale în sunt Egalitatea lor dă , iar din relația de la punctul a) rezultă (0,5 p). Deci , .
c) (2 p) Cu aceste valori, , ambele finite și egale, deci este derivabilă în , cu (1 p). Cum , tangenta în punctul are ecuația , adică (Este chiar ramura din dreapta: graficul se continuă lin, fără colț, cu propria tangentă.)
Exercițiul 7. (7 p)
a) (3 p) (0,5 p); , deci (1,5 p). Panta tangentei este , iar ecuația ei este (0,5 p), adică , sau, în formă generală,
b) (2 p) Cu , , și (0,5 p):
c) (2 p) Intersecția cu (): , deci ; intersecția cu (): , deci (1 p). Triunghiul este dreptunghic în , cu catetele și , deci (Control cu determinantul de arie pentru , , : , deci ✓.)
Exercițiul 8. (6 p)
a) (2 p) Dezvoltăm după prima linie (1 p): Matricea nu este inversabilă exact când , adică , deci pentru (1 p).
b) (2 p) Caz ; împărțim prin (1 p):
c) (2 p) Caz , pentru că . Factorizăm folosind rădăcinile găsite la punctul a) (1 p): (Observație: limita calculată este chiar — definiția derivatei în punctul ; într-adevăr, dă .)
Exercițiul 9. (6 p)
a) (2 p) și (0,5 p). Verificare pentru : (0,5 p). Pas inductiv: dacă , atunci , deci (1 p). Conform principiului inducției, pentru orice .
b) (2 p) Calculăm diferența a doi termeni consecutivi (1 p): Din punctul a) știm că , deci și diferența este strict pozitivă: șirul este strict crescător (1 p).
c) (2 p) Șirul este monoton (crescător) și mărginit (), deci, conform teoremei lui Weierstrass, este convergent (1 p). Trecând la limită în relația de recurență, cu , obținem , adică , deci
Exercițiul 10. (8 p) — redactare completă.
a) (2 p) Rezolvăm sistemul format de primele două ecuații. Determinantul lui este , deci dreptele și sunt concurente și au un singur punct comun (1 p). Din și obținem , deci și :
b) (3 p) Cele trei drepte sunt concurente exact când sistemul format de cele trei ecuații (trei ecuații, două necunoscute) este compatibil, adică atunci când determinantul coeficienților și al termenilor liberi se anulează (1 p): Condiția dă (0,5 p). (Verificare directă: pentru , dreapta trece prin , deoarece .)
c) (3 p) Pentru , matricea sistemului și cea extinsă sunt Minorul dă , iar arată că . Din teorema Kronecker-Capelli, sistemul este compatibil, iar cum rangul comun este egal cu numărul necunoscutelor (), este compatibil determinat: cele trei drepte trec prin același punct (1,5 p). Pentru , avem , adică , deci : sistemul este incompatibil. Geometric, cele trei drepte nu au niciun punct comun; fiind două câte două neparalele, ele se taie în trei puncte diferite și formează un triunghi (1 p).
Exercițiul 11. (8 p)
a) (2 p) La capătul din stânga, când , : , iar , deci și La avem caz ; scoatem forțat factor comun . Limita raportului este caz , iar prin regulile lui L'Hôpital adică radicalul crește mai repede decât logaritmul. Prin urmare
b) (3 p) Funcția este derivabilă pe , iar Cum , semnul lui este semnul lui : negativ pentru , nul în (punct critic), pozitiv pentru (0,5 p). Cu punct marcat, tabelul are coloane:
(1 p) (La capătul finit exclus din domeniu, rândul derivatei primește bara , iar rândul funcției limita laterală; la celula derivatei rămâne goală.)
c) (3 p) Citirea tabelului: funcția este strict descrescătoare pe și strict crescătoare pe , deci este punct de minim global, iar valoarea minimă este Fiind minim global, pentru orice , adică , cu egalitate numai pentru (1 p). Cum funcția este continuă, scade de la la și crește apoi la , imaginea ei este (Consecință imediată: ecuația nu are soluții pentru , are exact una pentru și exact două pentru .)
Exercițiul 12. (8 p) — redactare completă.
a) (2 p) Aplicăm regula câtului (1 p): Numitorul este strict pozitiv, deci semnul lui este dat de ; pe domeniul derivata se anulează numai în , punctul critic (1 p).
b) (4 p) Valorile necesare: , , , iar la Semnul derivatei: pozitiv pe , negativ pe (0,5 p). Cu punct marcat, tabelul are coloane:
(2 p) (Capătul este închis: în rândul derivatei se scrie valoarea derivatei laterale, , iar în rândul funcției valoarea , cu marcajul de minim. La celula derivatei rămâne goală, iar în rândul funcției se scrie limita, .)
c) (2 p) Numărul utilizatorilor conectați simultan este maxim după ore de la lansarea campaniei, iar maximul este , adică de utilizatori (1 p). Limita la înseamnă că, pe termen lung, efectul campaniei se stinge: numărul utilizatorilor conectați simultan scade oricât de aproape de zero, fără să atingă vreodată această valoare (1 p). (Din tabel se citește și imaginea funcției: .)
Exercițiul 13. (8 p)
a) (2 p) și (1 p). Apoi , iar , deci (Egalitatea este ecuația Hamilton-Cayley a matricei , ; numele nu se cere.)
b) (4 p) Verificarea pentru : și , deci formula dă chiar (0,5 p). Pasul inductiv: presupunem formula adevărată pentru și notăm , (0,5 p). Atunci Calculăm elementul de pe diagonală (1 p): iar pentru celălalt element, analog, (0,5 p). Matricea obținută are exact forma cerută pentru , deci, conform principiului inducției matematice, formula este adevărată pentru orice .
c) (2 p) Din egalitatea de la punctul a): , adică (0,5 p), deci Pentru , formula de la punctul b) dă și , deci (Control: , așa cum cere proprietatea .)
Pentru părinți și profesori
Aceasta este lucrarea de final de an a clasei a XI-a, pe traseul de matematică-informatică. Ea trece prin toate cele opt unități ale anului — de la matrice și determinanți până la studiul variației cu derivate — și este, dintre cele trei evaluări ale clasei, singura construită în jurul legăturilor dintre capitole. Trei exerciții sunt explicit transversale și nu se pot rezolva cu un singur capitol: la exercițiul derivata produce o dreaptă (tangenta), căreia i se calculează apoi distanța până la origine și aria triunghiului format cu axele; la exercițiul un determinant devine funcție și i se calculează limitele; la exercițiul întrebarea „sunt trei drepte concurente?" se traduce într-un sistem și se decide cu un determinant. Un elev care duce la capăt aceste trei exerciții a înțeles că materia anului nu e o listă de proceduri, ci o singură construcție.
Harta materiei acoperite (repartiția pe cele opt unități, la nivel de subpunct):
- Matrice și operații cu matrice — produsul, transpusa, puterea unei matrice de ordinul al doilea, inducția matematică. (Exercițiile 2a, 2b, 13b — 8 puncte)
- Permutări, determinanți și matrice inversabile — rangul, determinantul de ordin 2 și 3, inversa, ecuația Hamilton-Cayley. (Exercițiile 1a, 2c, 8a, 13a, 13c — 10 puncte)
- Sisteme de ecuații liniare — sisteme de tip Cramer, rangul matricei extinse, compatibilitatea. (Exercițiile 3, 10c — 9 puncte)
- Drepte în planul cartezian — ecuația prin două puncte cu determinant, aria, mijlocul, cazul vertical, distanța de la un punct la o dreaptă, intersecția și concurența. (Exercițiile 4, 7b, 7c, 10a, 10b — 15 puncte)
- Mulțimea numerelor reale și limite de șiruri — nedeterminarea , numărul , șiruri recurente și teorema lui Weierstrass. (Exercițiile 1b, 5a, 5b, 9 — 12 puncte)
- Limite de funcții și continuitate — limitele fundamentale, nedeterminările și , continuitatea unei funcții pe ramuri. (Exercițiile 5c, 5d, 6a, 8b, 8c — 10 puncte)
- Funcții derivabile — derivatele laterale, derivabilitatea în punctul de racord, ecuația tangentei. (Exercițiile 1c, 6b, 6c, 7a, 11b — 13 puncte)
- Studiul variației funcțiilor cu derivate — tabelul de variație, extremele, imaginea funcției, inegalități demonstrate cu derivate, optimizare. (Exercițiile 11a, 11c, 12 — 13 puncte)
Cum se aplică:
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din exerciții + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: două ore de curs (2 × 50 de minute): orientativ Partea I și o parte din Partea a II-a în prima oră, restul în a doua; oficiul se acordă o singură dată, la punctajul final. Fără întrerupere, proba durează în jur de 90 de minute ( pentru Partea I, pentru a II-a, pentru a III-a).
- Materiale: foaie de matematică, riglă, creion. Fără calculator — determinanții, soluțiile sistemelor și rădăcinile derivatelor sunt numere întregi, iar limitele au valori exacte (, , , ).
- Redactare: la Partea a III-a se cere rezolvare completă, cu justificări scrise. Se depunctează: aplicarea formulelor lui Cramer fără verificarea condiției ; folosirea pantei fără a trata cazul dreptei verticale; aplicarea regulilor lui L'Hôpital în afara cazurilor și ; monotonia sau convexitatea formulate pe o reuniune de intervale; confuzia dintre punctul de extrem și valoarea extremă; și, la problemele aplicate, răspunsul dat ca număr gol, fără unitate de măsură.
- Referința de examen: Bacalaureat M1. Exercițiile , și sunt scrise în formatul subiectelor de la BAC M1, iar exercițiile transversale , și reproduc tipul de întrebare care leagă două capitole.
Interpretarea rezultatului:
| Punctaj | Nivel | Ce înseamnă |
|---|---|---|
| 90–100 p | foarte bine | Anul e stăpânit integral; se poate porni în clasa a XII-a fără recuperări. |
| 75–89 p | bine | Baza e solidă. De reluat, în vacanță, doar unitatea cu cele mai multe puncte pierdute. |
| 60–74 p | satisfăcător | Exercițiile de o singură temă ies, cele transversale încă nu. De lucrat pe probleme care combină două capitole. |
| 45–59 p | insuficient | Lipsesc automatismele. Recomandat: recapitulare de vară pe determinanți, limite și semnul derivatei. |
| sub 45 p | de reluat | Se reia anul unitate cu unitate, în ordinea din manual, cu câte un test scurt după fiecare. |
Formule de reținut, pe unități:
- Matrice: , ; ; = suma elementelor de pe diagonala principală.
- Determinanți: regula lui Sarrus numai la ordinul 3; dezvoltarea după o linie ; ; = ordinul maxim al unui minor nenul; Hamilton-Cayley (): .
- Sisteme: de tip Cramer când , cu ; Kronecker-Capelli: compatibil .
- Drepte: , , , forma cu determinant ; verticala nu are pantă; la perpendiculare (drepte neverticale); ; cu determinantul celor trei vârfuri; mijlocul .
- Limite: cele șapte nedeterminări , , , , , , ; cele cinci limite fundamentale, între care , și ; teorema lui Weierstrass: orice șir monoton și mărginit este convergent.
- Derivate: ; tangenta ; , , , , .
- Variație: pe un interval strict crescătoare acolo (consecința teoremei lui Lagrange); tabelul are rândurile , , , și coloane la puncte marcate; simbolurile , , („ține apa"), („varsă apa"), , , .
- Atenție la simbolul , folosit în această lucrare cu două înțelesuri, amândouă corecte: la exercițiile și este determinantul unui sistem (convenția de la Cramer), iar la exercițiul este determinantul de coliniaritate și arie al unui triplet de puncte. Se recunosc după ce stă pe coloane: coeficienți ai necunoscutelor, respectiv coordonate de vârfuri și o coloană de .
Standardele naționale de evaluare (OMEC nr. 4615/2026) acoperă clasele I–VIII; pentru liceu, nota de prezentare a ordinului spune că urmează „ulterior … a fi dezvoltate și pentru învățământul liceal” (Monitorul Oficial nr. 674 bis/14.08.2026, p. 3).
Programa după care se evaluează în 2026–2027. Clasa a XI-a învață anul acesta tot după programa veche, OMEC nr. 3252/13.02.2006, Programa 1 (matematică-informatică); programa nouă din 2025 ajunge la clasa a XI-a abia în 2028–2029. Competențele din tabelul de mai jos sunt cele din Programa 1; unde un subpunct folosește materia clasei a X-a sau un conținut pe care programa nu-l numește, are o notă, la competențe și în barem. Programa veche nu numerotează competențele specifice cu prefixul competenței generale: codurile sunt cele tipărite, pe fiecare domeniu, iar ultima competență de analiză e tipărită fără număr.
Mai departe: competențele și conținuturile oficiale sunt pe pagina programa de matematică a clasei a XI-a; evaluările finale ale tuturor claselor, de la pregătitoare la a XII-a, sunt pe pagina evaluare finală la matematică, pe clase.
Competențele evaluate
Competențele specifice sunt cele din programa în vigoare în 2026–2027 (OMEC nr. 3252/2006, Programa 1), cu codul și textul oficial. Subpunctele care recapitulează geometria analitică din clasa a X-a au competența din programa clasei a X-a (OMEC nr. 4598/2004, 4 ore), cu nota de sub tabel. Subpunctele se citesc „exercițiul și litera” (de exemplu, 2b = exercițiul 2, punctul b).
| Competența specifică (codul și textul din programă) | Subpunctele | Punctaj |
|---|---|---|
| Calcul matriceal și sisteme, CS 3 Aplicarea algoritmilor de calcul în situații practice | 1a, 2a, 2b, 2c, 3b, 13a, 13b | 16 p |
| Calcul matriceal și sisteme, CS 4 Rezolvarea unor ecuații și sisteme utilizând algoritmi specifici | 3c, 10a | 4 p |
| Calcul matriceal și sisteme, CS 5 Stabilirea unor condiții de existență și/sau compatibilitate a unor sisteme și identificarea unor metode adecvate de rezolvare a acestora | 3a, 8a, 10c | 7 p |
| Calcul matriceal și sisteme, CS 6 Optimizarea rezolvării unor probleme sau situații-problemă prin alegerea unor strategii și metode adecvate (de tip algebric, vectorial, analitic, sintetic) | 4a, 4b, 10b, 13c | 9 p |
| Analiză, CS 3 Aplicarea unor algoritmi specifici calculului diferențial în rezolvarea unor probleme și modelarea unor procese | 1c, 6b, 6c, 7a, 11b, 12a, 12c | 17 p |
| Analiză, CS 4 Exprimarea cu ajutorul noțiunilor de limită, continuitate, derivabilitate, monotonie, a unor proprietăți cantitative și calitative ale unei funcții | 1b, 5a, 5b, 5c, 5d, 6a, 8b, 8c, 9c, 11a | 20 p |
| Analiză, CS 5 Studierea unor funcții din punct de vedere cantitativ și calitativ utilizând diverse procedee: majorări, minorări pe un interval dat, proprietățile algebrice și de ordine ale mulțimii numerelor reale în studiul calitativ local, utilizarea reprezentării grafice a unei funcții pentru verificarea unor rezultate și pentru identificarea unor proprietăți | 9a, 9b, 11c | 7 p |
| Analiză, competența tipărită fără număr Explorarea unor proprietăți cu caracter local și/ sau global ale unor funcții utilizând continuitatea, derivabilitatea sau reprezentarea grafică | 12b | 4 p |
| Clasa a X-a (2004, 4 ore), Geometrie, CS 3 Utilizarea informațiilor oferite de o configurație geometrică pentru deducerea unor proprietăți ale acesteia și calcul de distanțe și arii. | 7b*, 7c* | 4 p |
| Clasa a X-a (2004, 4 ore), Geometrie, CS 4 Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a caracteristicilor matematice ale unei configurații geometrice. | 4c* | 2 p |
Note de programă (subpunctele marcate cu * în tabel):
- 4c, 7b, 7c — recapitulare din clasa a X-a: mijlocul unui segment, dreapta verticală (fără pantă), distanța de la un punct la o dreaptă și intersecțiile unei drepte cu axele sunt geometria analitică a clasei a X-a (OMEC nr. 4598/2004, 4 ore: ecuațiile dreptei, „calcule de distanțe și arii”), de unde e luată competența.
Matricea de specificații
Nivelul arată ce cere subpunctul: cunoaștere (recunoaștere, calcul direct), aplicare (un algoritm sau o proprietate folosită într-un context dat) sau raționament (alegerea metodei, justificare, problemă cu mai mulți pași). Totalurile dau baremul de 90 de puncte, la care se adaugă 10 puncte din oficiu.
| Competența specifică | Cunoaștere | Aplicare | Raționament | Total |
|---|---|---|---|---|
| Calcul matriceal și sisteme, CS 3 | 1a, 2a (4 p) | 2b, 2c, 3b, 13a (8 p) | 13b (4 p) | 16 p |
| Calcul matriceal și sisteme, CS 4 | 3c (2 p) | 10a (2 p) | — | 4 p |
| Calcul matriceal și sisteme, CS 5 | — | 3a, 8a (4 p) | 10c (3 p) | 7 p |
| Calcul matriceal și sisteme, CS 6 | — | 4a, 4b, 10b, 13c (9 p) | — | 9 p |
| Analiză, CS 3 | 1c (2 p) | 6b, 6c, 7a, 11b, 12a (13 p) | 12c (2 p) | 17 p |
| Analiză, CS 4 | 1b, 5a, 8b (6 p) | 5b, 5c, 5d, 6a, 8c, 11a (12 p) | 9c (2 p) | 20 p |
| Analiză, CS 5 | — | 9b (2 p) | 9a, 11c (5 p) | 7 p |
| Analiză, competența tipărită fără număr | — | 12b (4 p) | — | 4 p |
| Clasa a X-a (2004, 4 ore), Geometrie, CS 3 | 7b* (2 p) | 7c* (2 p) | — | 4 p |
| Clasa a X-a (2004, 4 ore), Geometrie, CS 4 | — | — | 4c* (2 p) | 2 p |
| Total | 16 p | 56 p | 18 p | 90 p |
Ponderea nivelurilor: cunoaștere 18 % · aplicare 62 % · raționament 20 %. Testul evaluează 8 din cele 12 competențe specifice ale programei clasei (plus 2 din alte programe, vezi notele); celelalte se urmăresc pe parcursul anului, prin alte instrumente de evaluare.