Aplicația

Acasă · Teste · clasa a XI-a · Evaluare sumativă — semestrul 2, clasa a XI-a

Evaluare sumativă — semestrul 2, clasa a XI-a

Disciplina: Matematică · Clasa a XI-a · Unitatea: Recapitulare și sinteză


Pentru părinți și profesori

Aceasta este lucrarea de la finalul semestrului al doilea al clasei a XI-a, pe traseul de matematică-informatică. Ea acoperă întreaga analiză matematică a anului, în patru capitole aproape egale ca pondere: șirurile și limitele de șiruri, limitele de funcții și continuitatea, funcțiile derivabile și studiul variației cu derivate. Spre deosebire de semestrul întâi, unde fiecare capitol avea un algoritm al lui, aici totul se construiește pe o singură idee — apropierea — și fiecare capitol nou o folosește pe cea anterioară ca unealtă: limita definește continuitatea, continuitatea și limita definesc derivata, iar derivata citește monotonia și forma graficului. De aceea un elev care pierde puncte constant la un capitol le va pierde, aproape sigur, și la următorul: la această probă recuperarea se face în ordine, nu pe sărite.

Harta materiei acoperite:

Cum se aplică:

Interpretarea rezultatului:

Punctaj Nivel Ce înseamnă
90–100 p foarte bine Analiza matematică a anului este stăpânită; se poate intra în clasa a XII-a fără recuperări.
75–89 p bine Baza e solidă. De reluat, în vacanță, doar capitolul cu cele mai multe puncte pierdute.
60–74 p satisfăcător Calculele standard ies, itemii cu demonstrație sau cu tabel complet încă nu.
45–59 p insuficient Lipsesc automatismele. Recomandat: reluarea nedeterminărilor și a semnului derivatei.
sub 45 p de reluat Se reia capitol cu capitol, în ordinea din manual, cu câte un test scurt după fiecare.

Formule de reținut:

Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".


Itemi

Partea I – Verificarea noțiunilor de bază (24 de puncte)

Itemul 1 (6 puncte)

Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):

a) Despre șirul , , se poate spune că: A. are limita ; B. are limita ; C. nu are limită; D. are limita .

b) Valoarea limitei este egală cu: A. ; B. ; C. ; D. .

c) Pentru , , valoarea lui este egală cu: A. ; B. ; C. ; D. .


Itemul 2 (6 puncte)

Calculează limitele următoare (câte 2 puncte), precizând de fiecare dată cazul de nedeterminare: a) ; b) ; c) .


Itemul 3 (6 puncte)

a) Calculează . (2 p) b) Pentru , , calculează cele două limite laterale în punctul și precizează dacă funcția are limită în acest punct. (2 p) c) Calculează . (2 p)


Itemul 4 (6 puncte)

Determină derivata fiecărei funcții și calculează valoarea cerută (câte 2 puncte): a) , ; calculează ; b) , ; calculează ; c) , ; calculează .


Partea a II-a – Aplicații și raționamente (34 de puncte)

Itemul 5 (8 puncte)

Se consideră șirul definit prin și , pentru orice .

a) Calculează și și demonstrează prin inducție matematică faptul că , pentru orice . (3 p) b) Arată că șirul este strict crescător. (3 p) c) Justifică faptul că șirul este convergent și calculează . (2 p)


Itemul 6 (7 puncte)

a) Se consideră funcția , , unde este un număr real. Determină valoarea lui pentru care funcția este continuă în punctul . (3 p) b) Arată că ecuația are cel puțin o soluție reală în intervalul . (2 p) c) Arată că această soluție se află, de fapt, în intervalul și justifică faptul că ea este unică în . (2 p)


Itemul 7 (7 puncte)

Calculează limitele următoare, precizând la fiecare metoda folosită: a) . (2 p) b) . (2 p) c) , folosind regulile lui L'Hôpital. (3 p)


Itemul 8 (6 puncte)

a) Se consideră funcția , . Scrie ecuația tangentei la graficul funcției în punctul de abscisă . (3 p) b) Se consideră funcția , . Calculează derivatele laterale și și precizează natura punctului . (3 p)

✏️Ilustrație: graficul funcției g(x) = |x² − 9| desenat continuu pe intervalul [−5, 5], cu arcul dintre −3 și 3 răsturnat deasupra axei Ox; în punctul (3, 0) sunt trasate punctat cele două semitangente, una de pantă −6 spre stânga și una de pantă 6 spre dreapta, iar colțul dintre ele este marcat cu o bulină și eticheta „punct unghiular".

Itemul 9 (6 puncte)

Se consideră funcția , .

a) Calculează și determină rădăcinile ei. (2 p) b) Alcătuiește tabelul de variație al funcției (fără rândul lui ) și precizează intervalele de monotonie. (2 p) c) Determină punctele de extrem local și valorile extreme, apoi precizează imaginea funcției. (2 p)


Partea a III-a – Probleme, demonstrații și itemi de tip Bacalaureat M1 (32 de puncte)

Itemul 10 (8 puncte)

(Redactare completă cerută.) Se consideră funcția , .

a) Calculează și , determină punctele care se marchează pe axă și numărul de coloane al tabelului de variație complet. (2 p) b) Alcătuiește tabelul de variație complet al funcției. (4 p) c) Citește din tabel: intervalele de monotonie, extremele, intervalele de convexitate, punctele de inflexiune și imaginea funcției. (2 p)


Itemul 11 (8 puncte)

(Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră funcția , .

a) Verifică ipotezele teoremei lui Lagrange pe intervalul și determină valoarea dată de teoremă. (3 p) b) Alcătuiește șirul lui Rolle pentru funcția și determină numărul soluțiilor reale ale ecuației . (3 p) c) Arată că una dintre soluții se află în intervalul . (2 p)


Itemul 12 (8 puncte)

(Problemă aplicată.) O firmă produce tone dintr-un material pe lună. Venitul obținut este lei, iar costul total de producție este lei, unde .

a) Scrie funcția profit și precizează domeniul real al problemei. (2 p) b) Alcătuiește tabelul de variație al funcției și determină producția lunară pentru care profitul este maxim, precum și valoarea profitului maxim. (4 p) c) Verifică prin calcul Regula profitului în punctul găsit și determină producțiile pentru care firma nu are nici profit, nici pierdere. (2 p)


Itemul 13 (8 puncte)

(Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră șirul , .

a) Arată că șirul este strict crescător. (2 p) b) Arată că , pentru orice , și deduce că șirul este convergent. (2 p) c) Calculează . (2 p) d) Calculează . (2 p)


Barem și răspunsuri

Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p. Partea I – 24 p (itemii 1–4) · Partea a II-a – 34 p (itemii 5–9) · Partea a III-a – 32 p (itemii 10–13).


Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.

a) C. Aici , iar termenii sar de o parte și de alta: subșirul termenilor de rang par tinde la , cel al termenilor de rang impar tinde la . Cum două subșiruri au limite diferite, șirul nu are limită. (Varianta B ar fi corectă pentru ; atenție că „" ar fi fost o limită care există, dar aici nici măcar atât.)

b) C. Este a treia limită fundamentală, , cu . (Varianta B este greșeala clasică: valoarea se obține numai pentru .)

c) A. Din tabelul derivatelor, pe , deci .


Itemul 2. (6 p) — câte 2 puncte.

a) Caz . Scoatem termenul dominant, , din numărător și din numitor (1 p):

b) Caz . Amplificăm cu conjugata (1 p):

c) Caz . Împărțim numărătorul și numitorul la , puterea cu baza cea mai mare (1 p): pentru că , având rația în modul mai mică decât .


Itemul 3. (6 p)

a) (2 p) Caz (ambii termeni se anulează în ). Factorizăm și simplificăm (1 p):

b) (2 p) Numărătorul tinde la , iar numitorul tinde la , cu semn dat de partea din care se face apropierea (1 p): Cele două limite laterale există, dar nu sunt egale, deci funcția nu are limită în (0,5 p).

c) (2 p) Caz ; amplificăm cu conjugata (1 p): (La ultimul pas s-a folosit , corect pentru că , deci .)


Itemul 4. (6 p) — câte 2 puncte.

a) Regula produsului, (1 p): iar (1 p).

b) Regula câtului, (1 p): iar (1 p).

c) Derivarea funcției compuse, (1 p):


Itemul 5. (8 p)

a) (3 p) și (0,5 p). Verificarea pentru : (0,5 p). Pasul inductiv: presupunem (0,5 p). Atunci , iar funcția radical fiind strict crescătoare (1 p), deci (0,5 p). Conform principiului inducției, pentru orice .

b) (3 p) Comparăm cu . Cum ambii sunt pozitivi, inegalitatea este echivalentă cu (1 p), adică Din punctul a) știm că , deci inegalitatea este adevărată pentru orice , iar șirul este strict crescător (0,5 p).

c) (2 p) Șirul este monoton (crescător) și mărginit (superior de , inferior de ), deci, conform teoremei lui Weierstrass, este convergent (1 p). Fie . Trecem la limită în relația de recurență: , deci , adică , cu soluțiile . Cum toți termenii sunt pozitivi, , deci


Itemul 6. (7 p)

a) (3 p) Funcția este continuă în dacă și numai dacă (0,5 p). Limita este un caz ; amplificăm cu conjugata (1,5 p): Prin urmare (1 p).

b) (2 p) Funcția , , este continuă pe , fiind funcție polinomială (0,5 p). Calculăm și (1 p). Cum , din consecința de semn a proprietății valorilor intermediare (teorema lui Bolzano) rezultă că ecuația are cel puțin o soluție în (0,5 p).

c) (2 p) și , deci soluția se află în (1 p). Unicitatea: pentru orice real, deci este strict crescătoare pe (consecința teoremei lui Lagrange) și nu poate lua valoarea de două ori (1 p).


Itemul 7. (7 p)

a) (2 p) Folosim prima limită fundamentală și corolarul ei, cu substituțiile scrise explicit: notăm și ; cum , avem și (1 p). Atunci

b) (2 p) Caz . Scriem exponentul astfel încât să apară a doua limită fundamentală, cu (1 p):

c) (3 p) Verificăm întâi că este caz de nedeterminare: numărătorul și numitorul , deci avem (0,5 p). Derivăm separat numărătorul și numitorul (1 p): iar după simplificarea cu obținem (0,5 p). (Se putea aplica a doua oară regula lui L'Hôpital, tot cu rezultatul ; simplificarea e mai scurtă.)


Itemul 8. (6 p)

a) (3 p) (0,5 p); , deci (1,5 p). Ecuația tangentei în punctul este , adică (0,5 p), deci (Panta tangentei este , deci tangenta face un unghi de cu semiaxa pozitivă .)

b) (3 p) Pe o vecinătate a lui , expresia de sub modul își schimbă semnul: pentru și pentru (0,5 p). Funcția este continuă în , cu . Derivatele laterale (1,5 p): Cele două derivate laterale există, sunt finite și diferite, deci nu este derivabilă în , iar este punct unghiular (1 p). (Graficul are acolo două semitangente, de pante și .)


Itemul 9. (6 p)

a) (2 p) (1,5 p), cu rădăcinile și (0,5 p).

b) (2 p) Semnul lui este cel al trinomului: pozitiv în afara rădăcinilor, negativ între ele. Valorile: și ; la capete, și (1 p). Cu puncte marcate, tabelul are coloane:

Funcția este strict crescătoare pe și pe și strict descrescătoare pe (1 p). (Monotonia se enunță pe fiecare interval separat, niciodată pe reuniunea lor.)

c) (2 p) este punct de maxim local, iar valoarea maximă locală este ; este punct de minim local, cu valoarea minimă locală (1 p). Cum limitele la sunt și , iar funcția este continuă, imaginea este deci extremele găsite sunt doar locale, nu globale.


Itemul 10. (8 p) — redactare completă.

a) (2 p) , cu rădăcinile (dublă) și ; , cu rădăcinile și (1 p). Punctele marcate pe axă sunt reuniunea rădăcinilor celor două derivate: , deci și tabelul are coloane (1 p).

b) (4 p) Valorile necesare: , , ; ; ; iar (1,5 p). Semnele: are semnul lui , pentru că — deci atât pe , cât și pe , și pe ; este pozitivă pe , negativă pe și pozitivă pe (1 p).

(1,5 p) pentru completarea corectă a tuturor celulelor.

c) (2 p) Citirea tabelului: funcția este strict descrescătoare pe și strict crescătoare pe ; are un singur extrem, minimul , atins în punctul de minim (și este minim global) (1 p). Este convexă pe și pe și concavă pe , cu două puncte de inflexiune ale graficului, și ; imaginea funcției este (1 p). (De reținut: în derivata se anulează, dar punctul nu este de extrem — derivata nu-și schimbă semnul acolo; este un punct de inflexiune cu tangentă orizontală.)


Itemul 11. (8 p)

a) (3 p) Funcția este polinomială, deci este continuă pe și derivabilă pe : ipotezele teoremei lui Lagrange sunt îndeplinite (1 p). Avem și , deci Rezolvăm , adică , deci (1 p), de unde . Cum trebuie ca , reținem

b) (3 p) , cu rădăcinile și (0,5 p). Calculăm valorile și limitele la capete: , , , (1 p).

semnul

(1 p) Sunt trei schimbări de semn, deci ecuația are exact 3 soluții reale, câte una în fiecare dintre intervalele , și (0,5 p).

c) (2 p) este continuă pe , iar și (1 p). Din consecința de semn a proprietății valorilor intermediare, ecuația are cel puțin o soluție în ; cum din punctul b) știm că în există exact una, ea este chiar aceasta (1 p). (Verificare prin înjumătățiri repetate: soluția este aproximativ .)


Itemul 12. (8 p) — redactare completă.

a) (2 p) Profitul este diferența dintre venit și cost (1 p): Domeniul real al problemei este : producția este strict pozitivă, iar peste de tone venitul ar deveni negativ (1 p).

b) (4 p) , care se anulează pentru (1 p). Semnul: pe și pe (0,5 p). Valorile de la capete (limite laterale, capetele fiind excluse din domeniu): și ; iar (1 p). Cu punct marcat, tabelul are coloane:

(1 p) (La capetele finite excluse din domeniu, rândul derivatei primește bara , iar rândul funcției limita laterală.) Profitul este maxim pentru o producție de de tone pe lună, iar profitul maxim este de de lei (0,5 p).

c) (2 p) Regula profitului spune că maximul se atinge acolo unde venitul marginal este egal cu costul marginal: și , iar (1 p). Firma nu are nici profit, nici pierdere când , adică , cu și (Între și de tone firma este pe profit; în afara acestui interval, pe pierdere.)


Itemul 13. (8 p)

a) (2 p) Calculăm diferența a doi termeni consecutivi. Scriem întâi (1 p), de unde deci șirul este strict crescător. (Control: , .)

b) (2 p) Din forma se citește imediat că pentru orice (0,5 p); iar cum șirul este crescător, (0,5 p). Deci : șirul este mărginit. Fiind și monoton, din teorema lui Weierstrass rezultă că este convergent (1 p).

c) (2 p) Caz ; scoatem factor forțat pe (1 p): (Se putea folosi direct forma , în care al doilea termen tinde la .)

d) (2 p) Caz , pentru că baza tinde la , iar exponentul la . Scriem baza sub forma , cu (1 p): pentru că paranteza dreaptă tinde la , iar exponentul tinde la .

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Toată matematica școlii, pas cu pas.
Rezolvă exercițiile pe ecran, pas cu pas — cu ajutor exact acolo unde te blochezi, punctaj automat și baremul la un click, dacă vrei să-l vezi.

Rezolvă în Matepolis →