Simulare Bacalaureat M1 — varianta 3
Disciplina: Matematică · Clasa a XII-a · Unitatea: Pregătire pentru Bacalaureat M1
Pentru părinți și profesori
Aceasta este a treia dintre cele patru simulări complete ale clasei a XII-a și respectă formatul oficial al probei scrise de matematică M1: trei subiecte, zece cerințe, de puncte din itemi plus puncte din oficiu, adică de puncte în total. Ca la examenul real, lucrarea acoperă materia claselor a IX-a – a XII-a, de la progresii, funcții și trigonometrie până la structuri algebrice și integrala definită. Elevul primește subiectele pe o singură foaie și lucrează fără calculator și fără formulare; toate rezultatele sunt numere exacte, iar acolo unde apar sau ele rămân în răspuns, nu se aproximează.
Timp: 3 ore — exact durata probei reale. Simularea se dă dintr-o singură bucată, cronometrat, pentru că una dintre competențele examinate este chiar gestionarea timpului: reperul de lucru este de minute pentru Subiectul I, de minute pentru Subiectul al II-lea, de minute pentru Subiectul al III-lea și minute pentru recitire. Dacă orarul nu permite trei ore la rând, proba se poate sparge în două reprize ( de minute, apoi de minute), iar oficiul se acordă o singură dată, la punctajul final.
Varianta este scrisă pe programa veche, cea după care se dau sesiunile 2027–2029 de examen. Concret: Subiectul al II-lea, problema a doua, verifică inele, corpuri și polinoame, adică materia din suplimentul clasei a XII-a — capitol care nu mai apare în programa nouă, dar care este în programa de examen a acestor sesiuni. Cine învață după programa nouă (prima sesiune afectată: 2030) tratează itemul ca antrenament de structuri algebrice și îl înlocuiește, la nevoie, cu o problemă de legi de compoziție și grupuri.
Harta subiectelor (materia acoperită, cu punctajul ei):
| Subiect | Item | Ce se verifică | Clasa | Puncte |
|---|---|---|---|---|
| I | 1 | radicali și logaritmi: schimbarea bazei, conjugate | a X-a | 5 |
| I | 2 | progresie geometrică: rația, termenul general, suma | a IX-a | 5 |
| I | 3 | funcția de gradul al doilea: vârful și imaginea funcției | a IX-a | 5 |
| I | 4 | binomul lui Newton: termenul care nu conține nedeterminata | a X-a | 5 |
| I | 5 | geometrie analitică: perpendicularitate și distanța la o dreaptă | a XI-a | 5 |
| I | 6 | trigonometrie: formule de reducere și identitatea fundamentală | a IX-a | 5 |
| II | 7 | matrice: urma, determinantul, ecuația Hamilton-Cayley, prin inducție, sistem omogen cu parametru | a XI-a | 15 |
| II | 8 | inel și corp prin transport de structură pe ; polinom cu parametru peste , derivata formală, descompunere | a XII-a (supliment) | 15 |
| III | 9 | funcție cu radical și logaritm: domeniu, limite, asimptote, monotonie, convexitate, inegalitate | a XI-a și a XII-a | 15 |
| III | 10 | arii: între două grafice, între o parabolă-conică și o dreaptă (integrare după ); un volum de rotație | a XII-a | 15 |
Trei dezambiguizări de notație, valabile pe toată lucrarea. Simularea adună capitole care în lecții stăteau separat, deci trei simboluri apar cu mai multe înțelesuri și trebuie citite după context:
- înseamnă discriminantul trinomului la itemul și determinantul sistemului la itemul c). Se recunosc după ce stă sub simbol: coeficienții unui trinom, respectiv un tablou de coeficienți ai necunoscutelor.
- Semnul prim înseamnă derivata formală a unui polinom la itemul c) — definită algebric, termen cu termen, fără nicio limită, pentru că peste nu există limite — și derivata obișnuită a unei funcții la itemii și . Ca să nu se ciocnească de ea, simetricele din itemul nu se notează cu prim: elementul nul și unitatea structurii se numesc pe litere, iar simetricul față de se scrie multiplicativ, .
- este parametrul parabolei la itemul b), din ecuația canonică , nu o probabilitate și nu un număr prim.
Cum se aplică și ce se depunctează. La Subiectul I se cere doar rezultatul justificat pe scurt; la Subiectele al II-lea și al III-lea se cere rezolvare completă, cu ipotezele scrise. Se depunctează, ca la examen: afirmarea structurii de corp fără verificarea celor trei condiții de morfism (inclusiv ); reverificarea axiomelor după ce transportul de structură a fost stabilit; folosirea derivatelor succesive pentru ordinul exact al unei rădăcini peste (criteriul acesta este valabil numai peste , și ); afirmarea unei asimptote oblice fără verificarea celor doi pași ( finit și nenul, apoi finit); monotonia sau convexitatea formulate pe o reuniune de intervale; aria dată ca integrală dintr-o funcție care schimbă semnul; și, la volum, uitarea factorului sau a pătratului din .
Interpretarea rezultatului:
| Punctaj | Nivel | Ce înseamnă |
|---|---|---|
| 90–100 p | foarte bine | Nivel de notă mare la examenul real; se lucrează pe viteză și pe redactare, nu pe conținut. |
| 75–89 p | bine | Materia e stăpânită; se pierd puncte pe pași de justificare. De reluat baremul, nu teoria. |
| 60–74 p | satisfăcător | Subiectul I iese, la II și III se pierd subpunctele c). De lucrat pe probleme cu trei subpuncte. |
| sub 60 p | insuficient | Se reia unitatea cu cele mai multe puncte pierdute, cu testele ei, înainte de următoarea simulare. |
Formule de reținut, pe subiecte:
- Radicali și logaritmi: ; .
- Progresii geometrice: , , pentru .
- Funcția de gradul al doilea: ; pentru , .
- Binomul lui Newton: , .
- Geometrie analitică: (și la drepte neverticale); .
- Trigonometrie: identitatea fundamentală ; formulele de reducere și .
- Matrice: = suma elementelor de pe diagonala principală; Hamilton-Cayley pentru : . Un sistem liniar omogen are și soluții nenule dacă și numai dacă determinantul lui este nul.
- Transportul de structură: pentru și , funcția este izomorfism de la la ; elementul nul este , unitatea este , iar pentru . Morfism de inele: , și .
- Polinoame peste un corp: restul împărțirii lui la este ; ; derivata formală ; dacă , atunci este rădăcină multiplă (ordinul exact se află prin împărțiri repetate la ).
- Asimptote: verticala cere o limită laterală infinită; oblica cere și abia apoi ; orizontala și oblica spre același capăt se exclud reciproc.
- Aplicațiile integralei: când pe ; când marginea este o parabolă cu axa orizontală, se integrează după ; .
Referința de examen: Bacalaureat M1. Toți cei zece itemi sunt scriși exact în formatul subiectelor de la BAC, cu subpunctele a), b), c) a câte puncte la itemii –.
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Subiectul I (30 de puncte)
Itemul 1 (5 puncte)
Arată că numărul este natural.
Itemul 2 (5 puncte)
Se consideră progresia geometrică , cu toți termenii pozitivi, în care și . Calculează suma .
Itemul 3 (5 puncte)
Determină imaginea funcției , .
Itemul 4 (5 puncte)
Determină termenul care nu îl conține pe din dezvoltarea , unde .
Itemul 5 (5 puncte)
În reperul cartezian se consideră dreapta și punctul . Determină ecuația dreptei care trece prin și este perpendiculară pe , apoi calculează distanța de la la dreapta .
Itemul 6 (5 puncte)
Arată că numărul este natural.
Partea II – Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Itemul 7 (15 puncte)
Se consideră matricea .
a) Calculează și , apoi verifică egalitatea . (5 p)
b) Demonstrează prin inducție matematică faptul că, pentru orice , . (5 p)
c) Determină numerele reale pentru care sistemul omogen admite și soluții diferite de , apoi rezolvă sistemul pentru valoarea găsită. (5 p)
Itemul 8 (15 puncte)
Problema acoperă ambele jumătăți ale suplimentului de algebră: structurile de inel și de corp la primele două subpuncte, polinoamele peste un corp finit la al treilea.
Pe mulțimea se consideră legile de compoziție și , iar în se consideră polinomul , unde .
a) Arată că , pentru orice , apoi determină elementul neutru al legii și elementul neutru al legii . (5 p)
b) Arată că funcția , , este izomorfism de inele de la la și deduce de aici că este corp comutativ. (5 p)
c) Determină pentru care este rădăcină a polinomului și, pentru valoarea găsită, descompune în factori ireductibili peste . (5 p)
Partea III – Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Itemul 9 (15 puncte)
Se consideră funcția , .
a) Calculează limitele funcției la capetele domeniului de definiție și determină asimptotele la graficul funcției . (5 p)
b) Studiază monotonia funcției și determină valoarea minimă a funcției. (5 p)
c) Studiază convexitatea funcției , determină abscisa punctului de inflexiune și arată că , pentru orice . (5 p)
Itemul 10 (15 puncte)
Cele trei subpuncte parcurg cele trei aplicații ale integralei definite cerute la Bacalaureat M1: aria dintre două grafice, aria unei regiuni mărginite de o conică și de o dreaptă, volumul unui corp de rotație.
a) Se consideră funcțiile , și . Calculează aria regiunii plane mărginite de graficele celor două funcții. (5 p)
b) În reperul cartezian se consideră parabola de ecuație și dreapta de ecuație . Calculează aria regiunii plane mărginite de parabolă și de dreaptă. (5 p)
c) Calculează volumul corpului obținut prin rotirea în jurul axei a subgraficului funcției , . (5 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj: de puncte din cei zece itemi puncte din oficiu de puncte. La Subiectul I se acordă punctajul întreg pentru rezultatul corect obținut pe orice cale corectă; la Subiectele al II-lea și al III-lea, pașii de mai jos se punctează separat.
Itemul 1. (5 p)
Cu formula schimbării bazei, (2 p), deci Al doilea termen este o diferență de pătrate: (1 p). Prin urmare (1 p).
(Se putea folosi direct .)
Itemul 2. (5 p)
Într-o progresie geometrică, (1 p), deci , iar cum termenii sunt pozitivi, (2 p). Din rezultă (1 p). Termenii sunt , , , , iar suma lor este
Itemul 3. (5 p)
Coeficientul dominant este , deci parabola are ramurile în jos și funcția își atinge maximul în vârf (1 p). Abscisa vârfului este (1 p), iar ordonata lui, cu (aici este discriminantul trinomului), este (control: ). Prin urmare (1 p).
Itemul 4. (5 p)
Termenul general al dezvoltării este Termenul care nu îl conține pe are exponentul nul: , deci (1 p). Atunci
Itemul 5. (5 p)
Dreapta are panta , deci o dreaptă perpendiculară pe ea are panta (1 p). Ecuația dreptei prin cu această pantă este , adică (Control cu criteriul general: , deci .) Cu formula distanței de la un punct la o dreaptă, scrisă în forma generală (1 p), (Control: piciorul perpendicularei este , iar .)
Itemul 6. (5 p)
Cele două unghiuri sunt complementare: (1 p). Cu formula de reducere , aplicată pentru , obținem (2 p). Atunci, cu identitatea fundamentală (1 p), deci (1 p).
(Calculul direct al valorilor și nu este necesar: complementaritatea unghiurilor rezolvă exercițiul.)
Itemul 7. (15 p)
a) (5 p) Urma este suma elementelor de pe diagonala principală, iar determinantul se calculează direct: și (1 p). Apoi Cum și (1 p), obținem (Este chiar ecuația Hamilton-Cayley, cu și .)
b) (5 p) Pentru formula dă , deci egalitatea este adevărată (1 p). Presupunem egalitatea adevărată pentru un fixat și calculăm (1 p). Notând , ipoteza se scrie , iar , de unde adică exact formula pentru . Conform principiului inducției matematice, egalitatea este adevărată pentru orice (1 p).
(Control pentru : formula dă , adică matricea calculată la a).)
c) (5 p) Determinantul sistemului este (2 p) Un sistem liniar omogen are totdeauna soluția nulă; el admite și soluții nenule dacă și numai dacă (1 p). Din rezultă (1 p). Pentru , ambele ecuații devin , deci soluțiile sunt (Aici este determinantul sistemului, nu discriminantul de la itemul ; polinomul este chiar cel din ecuația Hamilton-Cayley de la a).)
Itemul 8. (15 p)
a) (5 p) Se dezvoltă membrul drept (2 p): Pentru : din rezultă , iar legea este comutativă, deci elementul neutru al legii (elementul nul al structurii) este (1,5 p). Pentru , folosind forma factorizată, pentru orice înseamnă , deci elementul neutru al legii (unitatea structurii) este (1,5 p).
b) (5 p) Funcția este bijectivă, cu inversa (1 p). Verificăm cele trei condiții din definiția morfismului de inele: Fiind morfism bijectiv, este izomorfism, deci transportă structura: pentru că este corp comutativ, iar toate axiomele se citesc prin , rezultă că și este corp comutativ, cu nulul și unitatea ; axiomele nu se mai verifică una câte una (1 p).
(Observație de redactare: simetricul lui față de se scrie multiplicativ, , și nu are nicio legătură cu .)
c) (5 p) Impunem , calculând în : și , deci pentru că în (din ). Polinomul devine .
Derivata formală a lui este , iar ; din rezultă că este rădăcină multiplă a lui (1 p). (Peste criteriul spune doar atât; ordinul exact se citește din împărțiri repetate la , nu din derivate succesive.)
Împărțind de două ori la obținem restul de fiecare dată, iar al doilea cât este ; a treia împărțire dă restul , deci este rădăcină exact dublă, iar cealaltă rădăcină este (1 p). Prin urmare descompunere în factori de gradul întâi, deci ireductibili peste .
(Verificare prin înmulțire înapoi: , iar .)
Itemul 9. (15 p)
a) (5 p) Domeniul de definiție este , unde ambii termeni sunt definiți, iar este continuă (1 p). La capătul din stânga, deci dreapta este asimptotă verticală la graficul funcției , la dreapta (1 p). La celălalt capăt, , pentru că crește mai repede decât : scriem , iar se obține cu regulile lui L'Hôpital, în cazul , raportul derivatelor fiind (1 p). Limita fiind infinită, nu există asimptotă orizontală spre ; pentru cea oblică se calculează întâi panta, iar panta fiind nulă nu există nici asimptotă oblică. Așadar singura asimptotă este (1 p).
b) (5 p) Funcția este derivabilă pe și (2 p) Numitorul este pozitiv, deci semnul lui este semnul lui : negativ pe , nul în , pozitiv pe (1 p).
Citirea tabelului: este strict descrescătoare pe și strict crescătoare pe (1 p), deci este punct de minim, iar valoarea minimă a funcției este
c) (5 p) Derivata a doua este (2 p) Numitorul fiind pozitiv, semnul lui este semnul lui (1 p):
Prin urmare este convexă pe și concavă pe ; derivata a doua se anulează în și își schimbă semnul acolo, iar este derivabilă în , deci abscisa punctului de inflexiune este , cu (1 p).
În sfârșit, din punctul b) rezultă , pentru că , deci ; așadar , adică pentru orice (1 p).
Itemul 10. (15 p)
a) (5 p) Abscisele punctelor de intersecție se obțin din , adică , deci (1 p). Pe intervalul avem , deci graficul lui este cel de deasupra (1 p). Atunci (2 p) adică (1 p).
b) (5 p) Parabola are axa de simetrie orizontală, deci ramurile ei nu formează graficul unei singure funcții de ; regiunea se descrie însă comod prin ca funcție de , așa că se integrează după (1 p). Din ecuațiile date, pe parabolă și pe dreaptă; egalându-le, , adică , cu , corespunzând punctelor și (1 p). Pe dreapta este la dreapta parabolei, deci (2 p) adică (1 p).
(Control cu formula parabolei tăiate de o coardă: comparând cu forma canonică obținem , iar .)
c) (5 p) Funcția este continuă și pozitivă pe , deci volumul corpului de rotație este (1 p). Se dezvoltă pătratul: (1 p), apoi (2 p) adică (1 p).
