Simulare Bacalaureat M1 — varianta 4
Disciplina: Matematică · Clasa a XII-a · Unitatea: Pregătire pentru Bacalaureat M1
Pentru părinți și profesori
Aceasta este a patra și ultima simulare completă de Bacalaureat M1 a clasei a XII-a. Ea respectă formatul oficial al probei: trei subiecte, șase cerințe independente la Subiectul I și câte două probleme cu trei subpuncte la Subiectul al II-lea și la Subiectul al III-lea. Nu este un test de capitol reformatat, ci o probă de examen: enunțurile sunt scrise în limbajul subiectelor reale, iar baremul acordă puncte pe pași, exact ca baremele oficiale.
Cum se aplică:
- Timp de lucru: 3 ore. Este durata reală a probei scrise. Cronometrul pornește o singură dată, iar lucrarea nu se întrerupe: ritmul de lucru face parte din ceea ce se antrenează. Orientativ: de minute pentru Subiectul I, câte de minute pentru Subiectele al II-lea și al III-lea, plus un sfert de oră de recitire.
- Punctaj: 90 de puncte din cerințe + 10 puncte din oficiu = 100 de puncte. Fiecare subiect valorează de puncte; la Subiectele al II-lea și al III-lea, fiecare subpunct valorează puncte.
- Materiale: foaie de examen, riglă, creion. Fără calculator și fără formulare — la BAC nu sunt permise. Rezultatele au fost alese astfel încât toate calculele intermediare să se facă mintal sau pe hârtie.
- Redactare: la Subiectele al II-lea și al III-lea se cere rezolvare completă, cu justificări scrise. Se depunctează: aplicarea formulelor lui Cramer fără verificarea condiției ; afirmarea derivabilității fără verificarea prealabilă a continuității; folosirea „înmulțirii cu inversul" într-un în care coeficientul nu este inversabil; schimbarea de variabilă la integrala definită fără schimbarea limitelor; și răspunsul dat fără concluzie scrisă.
Harta materiei — clasele a IX-a – a XII-a:
| Subiect | Ce verifică | Clasa | Itemi |
|---|---|---|---|
| I | modul și inecuații, progresie aritmetică, funcția de gradul al doilea cu parametru, aranjamente, geometrie analitică (mijloc și coliniaritate), trigonometrie (formule de reducere) | a IX-a, a X-a, a XI-a | 1–6 |
| II.1 | determinant cu parametru, ecuație matriceală , rangul unei matrice, sistem compatibil nedeterminat | a XI-a | 7 |
| II.2 | clase de resturi modulo , lege de compoziție cu parametru pe , element neutru, ecuații, puteri cu Consecința 2 a teoremei lui Lagrange | a XII-a | 8 |
| III.1 | funcție pe ramuri cu radical: derivabilitate în punctul de racord, monotonie, extreme, tangentă, asimptote | a XI-a | 9 |
| III.2 | integrarea prin părți, schimbarea de variabilă la integrala definită, încadrarea unei integrale, teorema de medie | a XII-a | 10 |
Interpretarea rezultatului (pragurile sunt cele ale examenului: nota se obține împărțind punctajul la ):
| Punctaj | Nivel | Ce înseamnă |
|---|---|---|
| 90–100 p | foarte bine | Materia este stăpânită integral; de lucrat doar la viteză și la redactare. |
| 75–89 p | bine | Baza este solidă. De reluat capitolul din care s-au pierdut cele mai multe puncte. |
| 60–74 p | satisfăcător | Subiectul I iese, problemele cu trei subpuncte se opresc la subpunctul c). De lucrat pe variante întregi, nu pe exerciții izolate. |
| 50–59 p | minim de promovare | Examenul s-ar promova, dar fără marjă. De consolidat Subiectul I, care este partea cu cel mai bun raport efort–punctaj. |
| sub 50 p | de reluat | Se reia materia pe structura subiectelor, cu câte o probă scurtă după fiecare capitol. |
⚠️ Trei dezambiguizări de notație, valabile pe toată lucrarea. Fiind o probă care traversează patru ani de matematică, aici se întâlnesc simboluri care în lecții stăteau separat.
- apare o singură dată, la itemul , unde înseamnă discriminantul unei ecuații de gradul al doilea. Determinantul care decide compatibilitatea sistemului de la itemul este scris peste tot (sau desfășurat, între bare verticale), niciodată — tocmai ca cele două noțiuni să nu se amestece într-o lucrare care le conține pe amândouă.
- apare o singură dată ca literă, la itemul , unde este numărul lui Euler, baza logaritmului natural. Elementul neutru al legii de compoziție de la itemul nu se notează cu , ci se scrie explicit ca fiind clasa .
- Semnul prim înseamnă peste tot derivată (, , ). Simetricul unui element față de o lege de compoziție nu apare în această lucrare cu notația ; inversul unei clase de resturi se scrie multiplicativ, .
Formule de reținut, pe subiecte:
- Modul: (pentru ); sau .
- Progresie aritmetică: ; ; .
- Gradul al doilea: pentru orice real și ; .
- Combinatorică: , ; .
- Geometrie analitică: mijlocul ; trei puncte sunt coliniare determinantul format cu coordonatele lor și cu o coloană de este nul.
- Trigonometrie: , , .
- Matrice și sisteme: ecuația are soluție unică , și atunci ; Kronecker-Capelli: sistemul este compatibil , iar compatibil nedeterminat când această valoare comună este mai mică decât numărul necunoscutelor.
- Clase de resturi: este inversabilă în ; ecuația are soluții , unde , și atunci are exact soluții; Consecința 2 a teoremei lui Lagrange: într-un grup finit , pentru orice element .
- Legi de tip : elementul neutru este , iar puterile se calculează cu .
- Derivabilitate pe ramuri: funcția este derivabilă în punctul de racord este continuă acolo și ; tangenta: .
- Asimptote: orizontală spre dacă ; oblică numai dacă și .
- Integrale: părți ; schimbare de variabilă (cu schimbarea limitelor, fără revenire la ); monotonia ; teorema de medie: continuă pe există cu .
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Subiectul I (30 de puncte)
Cele șase cerințe sunt independente și valorează câte puncte fiecare. Se cere rezultatul, obținut prin calcul scris.
Itemul 1 (5 puncte)
Determină numărul elementelor mulțimii .
Itemul 2 (5 puncte)
Se consideră progresia aritmetică în care și . Determină numărul natural pentru care .
Itemul 3 (5 puncte)
Determină valorile reale ale lui pentru care , oricare ar fi .
Itemul 4 (5 puncte)
Determină numărul natural , , pentru care .
Itemul 5 (5 puncte)
În reperul cartezian se consideră punctele , și , unde este un număr real, iar este mijlocul segmentului . Determină astfel încât punctele , și să fie coliniare.
Itemul 6 (5 puncte)
Calculează .
Partea II – Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Fiecare subpunct valorează puncte. Se cere rezolvare completă, cu justificări scrise.
Itemul 7 (15 puncte)
Se consideră matricele și , unde este un număr real, precum și ecuația matriceală , cu .
a) Calculează și determină valorile reale ale lui pentru care ecuația matriceală are soluție unică. (5 p)
b) Rezolvă ecuația matriceală pentru . (5 p)
c) Pentru , determină și rangul matricei extinse , arată că sistemul de ecuații liniare asociat este compatibil nedeterminat și scrie mulțimea soluțiilor lui. (5 p)
Itemul 8 (15 puncte)
Pe mulțimea a claselor de resturi modulo se consideră legea de compoziție , unde este o clasă fixată din .
a) Determină clasa pentru care , oricare ar fi , și calculează pentru această valoare a lui . (5 p)
b) Pentru , arată că este elementul neutru al legii și rezolvă în ecuația . (5 p)
c) Pentru se știe că mulțimea , împreună cu legea , este grup cu elemente. Calculează , unde notează compusul a factori egali cu . (5 p)
Partea III – Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Fiecare subpunct valorează puncte. Se cere rezolvare completă, cu justificări scrise.
Itemul 9 (15 puncte)
Se consideră funcția , unde și sunt numere reale.
a) Determină numerele reale și pentru care funcția este derivabilă în punctul . (5 p)
b) Pentru și , determină intervalele de monotonie și punctele de extrem local ale funcției . (5 p)
c) Pentru și , scrie ecuația tangentei la graficul funcției în punctul de abscisă și arată că graficul funcției nu admite asimptotă spre . (5 p)
Itemul 10 (15 puncte)
Se consideră funcțiile , , și , .
a) Arată că . (5 p)
b) Calculează , folosind schimbarea de variabilă . (5 p)
c) Arată că și că există un unic număr pentru care . (5 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din cerințe + 10 p din oficiu = 100 p. Subiectul I – 30 p (itemii 1–6) · Subiectul al II-lea – 30 p (itemii 7–8) · Subiectul al III-lea – 30 p (itemii 9–10). La Subiectele al II-lea și al III-lea, orice subpunct rezolvat prin altă metodă corectă, complet justificată, primește punctajul integral.
Itemul 1. (5 p)
Inecuația cu modul se desface în dubla inegalitate (2 p): Adunând și împărțind la obținem , deci (2 p). Numerele întregi din acest interval sunt , , și , prin urmare are elemente (1 p).
(Control: pentru avem , iar pentru avem — capetele sunt exact cele găsite.)
Itemul 2. (5 p)
Din rezultă , deci rația este (2 p). Atunci (1 p). Din formula termenului general (2 p):
(Verificare: .)
Itemul 3. (5 p)
Funcția de gradul al doilea are coeficientul dominant , deci ia numai valori strict pozitive exact atunci când discriminantul este strict negativ (1 p). Calculăm discriminantul (2 p): Condiția devine , adică , cu soluția (2 p).
(Control: pentru se obține , care se anulează în — capătul este exclus, așa cum trebuie.)
Itemul 4. (5 p)
Din formulele aranjamentelor și ale combinărilor (2 p): Ecuația devine , adică , deci (1 p). Rădăcinile sunt și ; cum este număr natural, , rămâne (2 p).
(Verificare: , , iar .)
Itemul 5. (5 p)
Mijlocul segmentului este (2 p): Punctele , și sunt coliniare dacă și numai dacă determinantul format cu coordonatele lor este nul (2 p): Rezultă (1 p).
(Control: dreapta are panta , iar pentru dă .)
Itemul 6. (5 p)
Reducem fiecare valoare la primul cadran, cu formulele pentru : Prin urmare (1 p).
Itemul 7. (15 p)
a) (5 p) Dezvoltăm determinantul după prima linie (3 p): Ecuația matriceală are soluție unică, , exact când matricea este inversabilă, adică ; prin urmare (2 p).
b) (5 p) Pentru avem , deci sistemul asociat este de tip Cramer (1 p): Scăzând prima ecuație din a doua obținem , iar scăzând dublul primei ecuații din a treia obținem (2 p). Atunci , deci , iar din prima ecuație (1 p): Verificarea în toate cele trei ecuații (1 p): ✓; ✓; ✓.
c) (5 p) Pentru avem , deci ; minorul arată că (2 p). Matricea extinsă este , iar a treia linie este suma primelor două, deci (1 p). Cum , sistemul este compatibil (teorema Kronecker-Capelli), iar valoarea comună a rangurilor este mai mică decât numărul necunoscutelor, deci sistemul este compatibil nedeterminat, cu o necunoscută secundară (1 p). Luând ca necunoscută secundară, din primele două ecuații rezultă și (1 p): (Control: a treia ecuație devine pentru orice real.)
Itemul 8. (15 p)
a) (5 p) Dezvoltăm membrul drept al identității cerute (2 p): Comparând cu definiția legii, egalitatea are loc pentru orice exact când , fiindcă (2 p). Pentru această valoare, folosind forma factorizată și reducând fiecare paranteză, și (1 p): pentru că .
b) (5 p) Folosind forma factorizată, pentru orice (2 p): iar legea este comutativă, deci și ; prin urmare este elementul neutru. Ecuația devine (1 p): Cum , clasa este inversabilă, cu , pentru că (1 p). Înmulțind cu obținem , deoarece , deci (1 p). (Verificare: ✓.)
c) (5 p) Grupul are elemente, iar . Din Consecința 2 a teoremei lui Lagrange, este elementul neutru pentru orice , deci (2 p). Cum , rezultă (1 p). Prin inducție după , forma factorizată dă , deci (1 p). Calculăm puterea reducând la fiecare pas: , , , deci . Prin urmare (1 p):
Itemul 9. (15 p)
a) (5 p) O funcție derivabilă într-un punct este continuă în acel punct, deci punem întâi condiția de continuitate în , unde (2 p): Derivata la stânga (1 p): Derivata la dreapta, folosind și amplificarea cu conjugata (1 p): Condiția dă , deci și (1 p).
b) (5 p) Pentru și , derivata este pe și pe , iar din punctul a) (2 p). Pe prima ramură , iar pe a doua ramură (1 p). Tabelul de variație (1 p):
Așadar este strict descrescătoare pe și strict crescătoare pe , iar este punct de minim local (și global), cu (1 p).
c) (5 p) Punctul de abscisă este pe a doua ramură, deci și (2 p). Ecuația tangentei (1 p): Spre avem , limita nu este finită, deci graficul nu are asimptotă orizontală spre (1 p). Panta unei eventuale asimptote oblice ar fi (1 p): însă o asimptotă oblică cere ; panta fiind nulă, nu există nici asimptotă oblică. Graficul funcției nu admite deci asimptotă spre .
Itemul 10. (15 p)
a) (5 p) Aplicăm cei trei pași ai integrării prin părți. După regula descreșterii, factorul care se derivează este cel care se simplifică prin derivare — aici logaritmul, adică însăși funcția , cu —, iar factorul care se integrează este constanta , cu primitiva ; de aceea scriem integrandul sub forma (1 p): Împărțind, , deci (1 p): Prin urmare integrala cerută este (1 p).
b) (5 p) Folosim cei trei pași ai schimbării de variabilă la integrala definită. Pasul 1 — substituția: notăm , deci și ; integrandul se rescrie complet în (2 p): Pasul 2 — noile limite: când , ; când , (1 p). Pasul 3 — calculul în , fără revenire la (2 p):
c) (5 p) Parcurgem cele trei etape ale încadrării integralei. Etapa 1 — mărginirea integrandului: funcția este derivabilă, cu pe , deci este strict crescătoare acolo; atunci pentru orice (2 p). Etapa 2 — monotonia integralei, aplicată acestei duble inegalități pe intervalul de lungime , și Etapa 3 — calculul capetelor (1 p): Funcția este continuă pe , deci, prin teorema de medie, există cu ; folosind punctul a), (1 p). Cum este strict crescătoare pe , ea este injectivă acolo, deci un asemenea este unic (1 p).
(Control numeric: , valoare cuprinsă între și , iar .)
