Test: arii delimitate de grafice
Disciplina: Matematică · Clasa a XII-a · Unitatea: Aplicații ale integralei definite
Pentru părinți și profesori
Acest test acoperă prima parte a unității — ariile mărginite de grafice de funcții — și verifică cinci lucruri. Primul: notațiile, cu tot ce ține de ele — simbolul este rezervat funcțiilor pozitive, iar când graficul coboară sub axă regiunea se numește în cuvinte, „regiunea mărginită de graficul lui , de axa și de dreptele , ". Al doilea: formula ariei subgraficului, aplicată numai după ce s-a scris de ce funcția este pozitivă pe intervalul dat, plus cazul , în care aria este opusul integralei. Al treilea: aria dintre două grafice, cu „cele trei etape ale ariei dintre grafice" — intersecțiile, cine este deasupra, integrala — și cu „cele trei feluri de enunțuri", care se rezolvă altfel: intervalul dedus din ecuația de intersecție, intervalul dat prin drepte verticale, marginea formată dintr-o axă. Al patrulea: schimbarea de semn, cu „cele trei etape ale ariei cu schimbare de semn" — zerourile, tabelul de semn, suma de integrale — și cu deosebirea dintre aria totală și integrală. Al cincilea: integrarea după , atunci când regiunea este mărginită la stânga de axa .
Testul cere de la elev un tip anume de redactare, pe care baremele examenului îl punctează literal: semnul funcției (sau al diferenței) stabilit în scris → limitele de integrare justificate → integrala → controlul. Controlul cel mai des punctat al unității este acesta: fiecare integrală din sumă trebuie să iasă pozitivă. Un răspuns care sare peste tabelul de semn nu primește punctajul întreg, chiar dacă numărul final este corect.
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 50 de minute (o oră de curs); la fiecare arie se cere justificarea semnului, nu doar rezultatul.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator. Orice problemă de arie începe cu semnul funcției pe intervalul dat sau cu ecuația de intersecție. Se depunctează: folosirea simbolului pentru o funcție care nu este pozitivă, scrierea ariei ca atunci când funcția își schimbă semnul, ruperea intervalului într-o rădăcină din afara lui, confuzia dintre capetele date de enunț și zerourile funcției, folosirea ordonatelor punctelor de intersecție în locul absciselor și lăsarea unui termen negativ în suma de integrale.
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor unității, cu accent pe tabelul de semn și pe deosebirea dintre arie și integrală.
- Formule de reținut: Subgraficul: , definit numai pentru continuă și pozitivă, cu . Funcție negativă pe tot intervalul: . Cazul general: , iar modulul nu se lasă în scriere. Aria dintre două grafice: , egală cu acolo unde . Cele trei etape ale ariei dintre grafice: limitele de integrare (din enunț sau din ecuația ) cine este deasupra (tabelul de semn al diferenței) integrala, cu controlul. Cele trei etape ale ariei cu schimbare de semn: zerourile din interval tabelul de semn al lui suma de integrale, cu acolo unde funcția e pozitivă și acolo unde e negativă. Controlul unității: fiecare integrală din sumă trebuie să iasă pozitivă. Inegalitatea de modul: , cu egalitate exact când nu își schimbă semnul. Integrarea după : dacă regiunea este mărginită la stânga de axa , la dreapta de curba și de dreptele orizontale , , atunci . Formula Leibniz–Newton: .
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Subgraficul, formula ariei și cazul funcției negative
Itemul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Simbolul pentru mulțimea se folosește: A. pentru orice funcție continuă; B. numai pentru funcții continue și pozitive; C. numai pentru funcții monotone; D. numai pentru funcții polinomiale.
b) Dacă este continuă și pentru orice , aria regiunii mărginite de graficul lui , de axa și de dreptele , este: A. ; B. ; C. ; D. .
c) Într-un enunț de tipul „aria suprafeței mărginite de graficele funcțiilor și ", limitele de integrare sunt: A. capetele domeniului comun; B. ordonatele punctelor de intersecție; C. absciselor punctelor de intersecție; D. zerourile funcției .
Itemul 2 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte):
a) „Aria regiunii mărginite de graficul unei funcții continue , de axa și de dreptele , este întotdeauna egală cu ." b) „Dacă , atunci graficul lui nu mărginește nicio suprafață cu axa pe intervalul ." c) „O rădăcină a ecuației aflată în afara intervalului de integrare nu produce niciun punct de rupere." d) „Aria dintre graficele funcțiilor și pe este întotdeauna ."
Itemul 3 (6 puncte)
Justifică pozitivitatea funcției pe intervalul dat, apoi calculează aria subgraficului (câte 2 puncte): a) , ; b) , ; c) , .
Itemul 4 (7 puncte)
Se consideră funcția , .
a) Arată că pentru orice și explică de ce nu are sens să scrii . (2 p) b) Calculează aria regiunii mărginite de graficul funcției , de axa și de dreptele și . (3 p) c) Calculează și compară rezultatul cu aria obținută la subpunctul b). (2 p)
Partea a II-a – Aria suprafeței dintre două grafice
Itemul 5 (8 puncte)
Se consideră funcțiile , și . Parcurge cele trei etape ale ariei dintre grafice.
a) Etapa 1: determină abscisele punctelor de intersecție a celor două grafice. (2 p) b) Etapa 2: alcătuiește tabelul de semn al diferenței și precizează care grafic este deasupra. (3 p) c) Etapa 3: calculează aria suprafeței mărginite de cele două grafice. (3 p)
Itemul 6 (8 puncte)
Se consideră funcțiile , și .
a) Rezolvă ecuația și precizează care dintre soluții este interioară intervalului . (2 p) b) Alcătuiește tabelul de semn al diferenței pe și scrie aria ca sumă de integrale, fără modul. (3 p) c) Calculează aria suprafeței mărginite de cele două grafice și verifică faptul că fiecare integrală din sumă a ieșit pozitivă. (3 p)
Itemul 7 (7 puncte)
Se consideră funcțiile , și , iar regiunea studiată este mărginită de graficele lor și de dreptele și .
a) Arată că graficele se intersectează în două puncte, ambele interioare intervalului . (2 p) b) Precizează, dintre cele trei surse de rupturi, care este cea care apare aici și scrie subintervalele de integrare. (2 p) c) Calculează aria regiunii. (3 p)
Itemul 8 (7 puncte)
(Problemă aplicată.) Două mobile pornesc în același moment din același punct și se deplasează în același sens pe o dreaptă. Vitezele lor sunt și , măsurate în metri pe secundă, iar timpul în secunde, pentru .
a) Arată că pentru orice și că egalitatea are loc numai la s. (2 p) b) Calculează aria suprafeței cuprinse între graficele celor două viteze pe intervalul și precizează unitatea de măsură a rezultatului. (3 p) c) Explică ce reprezintă numărul obținut și de ce, după momentul s, distanța dintre mobile nu ar mai crește dacă modelul ar rămâne valabil. (2 p)
Partea a III-a – Schimbarea de semn, integrarea după și item de tip examen
Itemul 9 (10 puncte)
Se consideră funcția , . Parcurge cele trei etape ale ariei cu schimbare de semn pe intervalul .
a) Etapele 1 și 2: determină zerourile funcției aflate în și alcătuiește tabelul de semn al lui pe acest interval. (3 p) b) Calculează . (3 p) c) Etapa 3: calculează aria regiunii mărginite de graficul lui , de axa și de dreptele și , apoi verifică inegalitatea de modul pe acest exemplu. (4 p)
Itemul 10 (10 puncte)
Se consideră curba , pentru .
a) Calculează aria regiunii mărginite de această curbă, de axa și de dreapta , integrând după . (4 p) b) Verifică rezultatul prin complement, scăzând aria subgraficului funcției pe din aria unui dreptunghi potrivit. (3 p) c) Determină numărul real pentru care aria subgraficului funcției , , este egală cu . (3 p)
Itemul 11 (15 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1 — Subiectul al III-lea, problema 2.) Se consideră funcția , .
a) Arătați că funcția , , este o primitivă a funcției . (5 p) b) Calculați . (5 p) c) Determinați aria suprafeței plane mărginite de graficul funcției , de axa și de dreptele și . (5 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.
a) B. Definiția cere condiția ; pentru o funcție care ia valori negative mulțimea ar fi vidă în dreptul acelor abscise, deci simbolul nu descrie nimic. Când graficul coboară sub axă, suprafața se numește în cuvinte: „regiunea mărginită de graficul lui , de axa și de dreptele , ".
b) B. Graficul funcției este simetricul graficului lui față de axa , iar simetria păstrează ariile; prin liniaritate, , adică opusul unui număr negativ. Varianta A ar da un rezultat negativ, iar C inversează limitele.
c) C. Punctele de intersecție au două coordonate, dar în integrală intră numai abscisele lor; ordonatele servesc doar la desen și la controlul rezultatului. Este primul dintre „cele trei feluri de enunțuri": intervalul nu este dat, ci se deduce din ecuația .
Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) F. Egalitatea are loc numai dacă pe tot intervalul. Contraexemplu: pe are integrala , deci nici măcar semnul nu se potrivește cu al unei arii. Formula generală este .
b) F. Integrala nulă înseamnă doar că bucata de deasupra axei și cea de dedesubt au arii egale și se compensează în bilanțul cu semn. Contraexemplu: pe are integrala , iar regiunea dintre grafic și axă are aria .
c) A. Se rețin numai zerourile aflate în interiorul intervalului de integrare; o rădăcină din afara lui nu separă intervalul în nimic, iar un zerou care cade chiar într-un capăt nu produce nici el o ruptură.
d) F. Formula fără modul cere pe tot intervalul. Dacă ordinea se schimbă, bucățile se compensează, iar rezultatul iese mai mic decât aria reală. Contraexemplu: și pe , unde diferența dă , iar aria este .
Itemul 3. (6 p) — câte 2 puncte.
a) Pe avem , deci : funcția este continuă și strict pozitivă, iar are sens.
b) Funcția exponențială cu baza este strict pozitivă pe , deci și pe . Din rândul al tabelului primitivelor, o primitivă a lui este :
c) Radicalul este definit și pozitiv pe , iar acolo:
Itemul 4. (7 p)
a) (2 p) Scriem . Pe avem și , deci produsul este strict negativ (1 p). Prin urmare condiția din definiția subgraficului nu poate fi îndeplinită de niciun punct, iar simbolul nu are sens; regiunea se numește în cuvinte (1 p).
b) (3 p) Funcția fiind negativă pe tot intervalul, aria este opusul integralei (1 p): (1 p) (1 p)
c) (2 p) Aceeași primitivă, cu semnul schimbat, dă (1 p). Cele două numere sunt opuse, ceea ce era de așteptat: funcția păstrează același semn pe tot intervalul, deci inegalitatea de modul devine egalitate, (1 p).
Itemul 5. (8 p)
a) (2 p) Ecuația se scrie , cu (1 p), deci și . Verificare în ambele expresii: pentru , ; pentru , (1 p).
b) (3 p) Diferența este (1 p), un trinom cu coeficientul dominant negativ și cu rădăcinile și , deci pozitiv între ele (1 p):
Pe tot intervalul dreapta este deasupra parabolei (1 p).
c) (3 p) Modulul dispare cu diferența scrisă în ordinea „de sus minus de jos" (1 p): (1 p) Rezultatul, , este pozitiv, deci ordinea a fost citită corect (1 p).
Itemul 6. (8 p)
a) (2 p) Din obținem , adică , cu soluțiile , și (1 p). Capetele intervalului sunt chiar și , deci singura soluție interioară este (1 p).
b) (3 p) Diferența este (1 p):
Pe este deasupra , iar pe este deasupra (1 p). Prin urmare (1 p)
c) (3 p) Primitiva primului integrand este , iar a celui de-al doilea este opusa ei (1 p). Rezultă (1 p) și . Ambii termeni au ieșit pozitivi, deci ordinea a fost citită corect din tabel; scrisă dintr-o singură bucată, integrala ar fi dat , pentru că integrandul este o funcție impară (1 p).
Itemul 7. (7 p)
a) (2 p) Din obținem , cu soluțiile și (1 p). Amândouă se află strict între și , deci sunt interioare intervalului dat (1 p).
b) (2 p) Dintre „cele trei surse de rupturi" — un zerou al funcției, un punct în care se schimbă marginea regiunii, un punct în care se schimbă formula funcției — aici apare prima: diferența se anulează și își schimbă semnul în punctele interioare și (1 p). Subintervalele de integrare sunt așadar , și (1 p).
c) (3 p) Diferența este , pozitivă pe și pe , negativă pe (1 p). Cu primitiva obținem, pe rând, , și (1 p), deci Toți cei trei termeni ai sumei sunt pozitivi (1 p).
Itemul 8. (7 p)
a) (2 p) Diferența vitezelor este (1 p), expresie pozitivă pentru și nulă exact la ; prin urmare pe tot intervalul, cu egalitate numai în capătul din dreapta (1 p).
b) (3 p) Graficul lui este deasupra pe tot intervalul, deci modulul dispare (1 p): (1 p) Pe axe stau metri pe secundă și secunde, deci unitatea produsului este metrul: rezultatul este metri (1 p).
c) (2 p) Aria dintre cele două grafice de viteză este diferența distanțelor parcurse, adică distanța dintre mobile la momentul s: primul a parcurs m, al doilea m, iar m (1 p). La s vitezele devin egale, deci diferența lor se anulează; de acolo încolo integrandul ar fi negativ, adică al doilea mobil ar începe să recupereze, iar distanța dintre ele nu ar mai crește (1 p).
Itemul 9. (10 p)
a) (3 p) Din obținem , deci și (1 p); ambele se află în și sunt interioare acestui interval (1 p). Coeficientul dominant fiind pozitiv, trinomul este negativ între rădăcini și pozitiv în afara lor (1 p):
b) (3 p) O primitivă a lui este (1 p). Atunci (1 p) (1 p)
c) (4 p) Aria se scrie ca sumă de trei integrale, cu acolo unde funcția este pozitivă și acolo unde este negativă (1 p): Cu aceeași primitivă: , și (1 p), deci Toți cei trei termeni sunt pozitivi, deci semnele au fost citite corect din tabel (1 p). Inegalitatea de modul se verifică: , iar inegalitatea este strictă tocmai pentru că funcția își schimbă semnul pe interval (1 p).
Itemul 10. (10 p)
a) (4 p) Regiunea este mărginită la stânga de axa , la dreapta de curbă și de sus de dreapta orizontală , deci fâșiile care o compun sunt orizontale și se integrează după (1 p). Din cu rezultă , funcție continuă și pozitivă pe (1 p). Atunci (1 p) (1 p)
b) (3 p) Curba trece prin punctul , deci regiunea studiată este ce rămâne din dreptunghiul , de arie , după ce scoatem subgraficul funcției pe (1 p). Acesta din urmă are aria (1 p), iar diferența este , adică exact rezultatul de la subpunctul a) (1 p).
c) (3 p) Funcția este continuă și pozitivă pe , deci aria subgraficului ei este (1 p) Ecuația devine (1 p), cu singura soluție pozitivă (1 p).
Itemul 11. (15 p)
a) (5 p) Funcția este derivabilă pe , fiind produsul dintre o funcție polinomială și exponențială (1 p). Derivăm produsul: (2 p) (1,5 p) pentru orice real. Cum este derivabilă pe intervalul și acolo, este o primitivă a lui (0,5 p).
b) (5 p) Funcția este continuă pe , deci integrabilă, și admite primitiva de la subpunctul a); se aplică formula Leibniz–Newton (1 p): (2 p) (2 p) (Numeric, .)
c) (5 p) Semnul lui este dat de factorul , pentru că pentru orice (1 p):
Zeroul este interior intervalului , deci aria se scrie ca sumă de două integrale (1 p): Primul termen este , calculat la subpunctul b) (0,5 p). Pentru al doilea, deci (1,5 p). Prin urmare Ambii termeni ai sumei sunt pozitivi, iar aria este mai mare decât integrala , cum cere inegalitatea de modul (1 p).
