Aplicația

Acasă · Teste · clasa a XI-a · Test: convexitate, concavitate și puncte de inflexiune

Test: convexitate, concavitate și puncte de inflexiune

Disciplina: Matematică · Clasa a XI-a · Unitatea: Studiul variației funcțiilor cu derivate


Pentru părinți și profesori

Acest test verifică a doua jumătate a studiului variației: nu încotro merge graficul, ci cum se curbează. Sunt evaluate patru lucruri. Primul: definiția cu coarda — o funcție este convexă pe un interval dacă valoarea într-un punct intermediar nu depășește ordonata coardei, iar demonstrația pe funcțiile de gradul al doilea se face prin identitatea centrală . Al doilea: criteriul cu derivata a doua, cu inegalitate nestrictă ( înseamnă convexă) și cu ipoteza „de două ori derivabilă pe un interval" verificată înainte de aplicare. Al treilea: punctul de inflexiune, adică punctul din interiorul domeniului în care funcția își schimbă convexitatea; aici se verifică deosebirea dintre condiția necesară și criteriul complet, care cere în plus schimbarea efectivă de semn. Al patrulea: cele două capcane-pereche, care apar la fiecare sesiune — o funcție cu fără schimbare de semn (nu are inflexiune) și o funcție la care își schimbă semnul într-un punct care nu aparține domeniului (nici ea nu are inflexiune).

Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".


Itemi

Partea I – Definiția convexității și criteriul cu derivata a doua

Itemul 1 (6 puncte)

Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):

a) Funcția , , este: A. convexă pe ; B. concavă pe ; C. și convexă, și concavă pe ; D. nici convexă, nici concavă pe .

b) Dacă este de două ori derivabilă pe intervalul și pentru orice , atunci pe funcția este: A. descrescătoare; B. crescătoare; C. concavă; D. convexă.

c) Graficul funcției , , are în origine: A. un punct de maxim local; B. un punct de minim local; C. un punct de inflexiune; D. niciuna dintre acestea.


Itemul 2 (6 puncte)

Calculează și precizează intervalele de convexitate și de concavitate (câte 1,5 puncte): a) , ; b) , ; c) , ; d) , .


Itemul 3 (6 puncte)

Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte): a) „Există funcții care sunt, pe același interval, în același timp strict descrescătoare și convexe." b) „Dacă , atunci este punct de inflexiune al funcției ." c) „Funcția este convexă pe ." d) „Dacă pe intervalul , atunci graficul lui se află deasupra oricărei tangente duse într-un punct din ."


Itemul 4 (6 puncte)

a) Demonstrează, pornind de la definiție, că funcția , , este convexă pe . (3 p) b) Arată, cu un contraexemplu pe mijloc, că funcția , , nu este convexă pe . (3 p)


Partea a II-a – Puncte de inflexiune și tabelul de semn al lui

Itemul 5 (8 puncte)

Determină punctele de inflexiune ale graficului fiecărei funcții (câte 2 puncte): a) , ; b) , ; c) , ; d) , , știind că .


Itemul 6 (7 puncte)

Se consideră funcția , . a) Calculează și arată că . (2 p) b) Determină punctele în care se anulează și studiază semnul lui pe . (3 p) c) Determină punctele de inflexiune ale graficului funcției . (2 p)


Itemul 7 (7 puncte)

Se consideră funcția , . a) Arată că și deduce că . (2 p) b) Alcătuiește tabelul de semn al lui și precizează intervalele de convexitate și de concavitate. (3 p) c) Explică de ce funcția nu are niciun punct de inflexiune, deși își schimbă semnul. (2 p)


Itemul 8 (6 puncte)

Se consideră funcția , . a) Arată că și că funcția nu are puncte de inflexiune, deși se anulează. (3 p) b) Arată că este convexă pe . (3 p)


Itemul 9 (6 puncte)

Se consideră funcția , . a) Arată că și determină intervalele de convexitate și de concavitate. (3 p) b) Determină punctul de inflexiune al graficului funcției . (3 p)


Partea a III-a – Demonstrații și itemi de tip examen

Itemul 10 (8 puncte)

(Redactare completă cerută.) a) Demonstrează, pornind de la definiție, că funcția , , este convexă pe . (5 p) b) Explică de ce criteriul cu derivata a doua nu poate fi aplicat în punctul și de ce concluzia de la punctul a) rămâne totuși valabilă. (3 p)


Itemul 11 (8 puncte)

Se consideră funcția , . a) Arată că și determină intervalele de convexitate și de concavitate. (3 p) b) Alcătuiește tabelul cu rândurile , și , folosind simbolurile și în coloanele-interval și marcajul în dreptul punctelor de inflexiune. (3 p) c) Scrie punctele de inflexiune ale graficului funcției . (2 p)


Itemul 12 (8 puncte)

Se consideră funcția , , cu . a) Determină pentru care este concavă pe și convexă pe . (3 p) b) Pentru valoarea găsită, determină punctul de inflexiune al graficului funcției . (3 p) c) Arată că, oricare ar fi , funcția are exact un punct de inflexiune. (2 p)


Itemul 13 (8 puncte)

(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră funcția , . a) Calculați , , și arătați că . (2 p) b) Arătați că , . (3 p) c) Determinați punctele de inflexiune ale graficului funcției . (3 p)


Barem și răspunsuri

Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.

Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte. a) B. Coeficientul dominant este , iar o funcție de gradul al doilea cu este concavă pe (parabolă cu ramurile în jos). Se poate verifica și cu derivata a doua: pentru orice real. b) C. Semnul lui curbura, nu monotonia: pe un interval înseamnă concavă acolo. Variantele A și B confundă rândul lui cu rândul lui — este greșeala numărul unu la această temă. c) C. Avem și , care se anulează în și își schimbă semnul acolo (negativ la stânga, pozitiv la dreapta), deci este punct de inflexiune. Nu este punct de extrem, pentru că nu-și schimbă semnul: este o inflexiune cu tangentă orizontală.

Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p calculul lui , 0,5 p zerourile și semnul, 0,5 p concluzia scrisă pe intervale).

a) , deci . Fiind o funcție de gradul întâi cu panta pozitivă, este negativă înainte de și pozitivă după:

b) , deci , pozitivă înainte de și negativă după:

c) , deci , cu zerourile . Trinomul are coeficientul dominant pozitiv, deci semnul este în afara rădăcinilor și între ele:

d) , deci pentru orice real. Domeniul fiind un interval, criteriul se aplică o singură dată: este convexă pe , fără puncte de inflexiune. Termenul afin nu influențează derivata a doua.

Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).

a) A. Monotonia și convexitatea sunt proprietăți independente. Funcția are , deci este strict descrescătoare pe , și , deci este convexă pe . (La fel de bun: pe .)

b) F. Condiția este doar necesară, nu și suficientă: mai trebuie ca să-și schimbe semnul. Contraexemplul standard este , cu : derivata a doua se anulează în , dar rămâne pozitivă de ambele părți, funcția este convexă pe tot și nu este punct de inflexiune.

c) F. Greșeala nu este de semn, ci de domeniu: nu este interval, iar convexitatea se declară numai pe un interval. Corect se scriu două afirmații separate: cum este negativă pe și pozitivă pe , funcția este concavă pe și convexă pe .

d) A. Este a doua citire geometrică a convexității: graficul unei funcții convexe se află sub orice coardă și deasupra oricărei tangente, atingând tangenta doar în punctul de contact. (Control pe un caz cunoscut: la , tangenta în este , iar pentru orice real.)

Itemul 4. (6 p)

a) (3 p) Fie și ; notăm (0,5 p). Calculăm diferența dintre ordonata coardei și ordonata graficului. Termenii și se reduc, pentru că și , deci rămâne numai partea pătratică (1 p): (1 p). Cum , și , membrul drept este mai mare sau egal cu zero, deci adică exact inegalitatea de convexitate (0,5 p). (Se acceptă și justificarea scurtă „coeficientul dominant este ", dar numai cu identitatea scrisă; enunțul cere pornirea de la definiție.)

b) (3 p) Este de infirmat o afirmație de tipul „pentru orice", deci ajunge un singur contraexemplu, iar cazul mijlocului este cel mai comod (0,5 p). Luăm și ; mijlocul lor este (0,5 p). Atunci (1,5 p). Cum , inegalitatea nu are loc, deci nu este convexă pe (0,5 p). (De reținut asimetria: un contraexemplu infirmă, dar verificarea pe mijloc nu demonstrează niciodată convexitatea.)

Itemul 5. (8 p) — câte 2 puncte (0,5 p calculul lui , 0,5 p zerourile, 0,5 p schimbarea de semn, 0,5 p valoarea și scrierea perechii).

a) , deci , cu zeroul , punct interior domeniului. Panta fiind pozitivă, semnul trece de la la , deci schimbarea are loc. Cum , punctul de inflexiune al graficului este .

b) , deci , cu zerourile și . Trinomul are coeficientul dominant pozitiv, deci semnul este , , pe cele trei intervale: în ambele zerouri semnul se schimbă. Cum și , punctele de inflexiune ale graficului sunt și .

c) Derivăm de două ori cu regula produsului: , apoi . Cum , semnul lui este semnul lui : negativ înainte de , pozitiv după. Deci este punct de inflexiune, iar : punctul graficului este .

d) Numitorul este strict pozitiv, deci semnul lui este semnul lui : pozitiv în afara intervalului și negativ înăuntru. Semnul se schimbă în ambele zerouri, iar , deci punctele de inflexiune ale graficului sunt și .

Itemul 6. (7 p)

a) (2 p) Derivăm termen cu termen, folosind (0,5 p): (1 p). Derivând încă o dată, cu , obținem (0,5 p).

b) (3 p) Ecuația se scrie (1 p). În intervalul soluțiile sunt (1 p). Semnul lui este semnul opus semnului lui ; se verifică cu câte un punct de probă din fiecare interval: , , (0,5 p).

Capetele fiind închise, în coloanele lor se scriu valorile și , nu se lasă goale (0,5 p). Concluzia: este concavă pe , convexă pe și concavă pe .

c) (2 p) În ambele zerouri semnul se schimbă, iar ele sunt puncte interioare domeniului , deci amândouă sunt puncte de inflexiune ale funcției (1 p). Valorile: deci punctele de inflexiune ale graficului sunt și — amândouă situate pe prima bisectoare (1 p).

Itemul 7. (7 p)

a) (2 p) Împărțim: (1 p). De aici, scriind și derivând de două ori cu regula funcțiilor compuse, (1 p).

b) (3 p) Numărătorul este pozitiv, deci semnul lui este semnul lui , adică semnul lui (1 p). Punctul nu aparține domeniului, deci în tabel primește bara , nu zeroul (0,5 p):

(1 p). Concluzia se scrie în două afirmații separate, câte una pe fiecare interval al domeniului: este concavă pe și convexă pe (0,5 p).

c) (2 p) Definiția cere ca punctul de inflexiune să fie interior domeniului și funcția să fie continuă acolo (1 p). Aici își schimbă într-adevăr semnul „în jurul" lui , dar : funcția nici măcar nu este definită în acel punct, deci nu există nicio vecinătate pe care să se poată vorbi de o trecere de la la . Prin urmare nu are niciun punct de inflexiune (1 p). (Este capcana-pereche a lui : acolo exista punctul, dar lipsea schimbarea de semn; aici există schimbarea de semn, dar lipsește punctul.)

Itemul 8. (6 p)

a) (3 p) Derivăm de două ori: (1,5 p). Ecuația are soluția unică , deci singurul candidat este (0,5 p). Fiind un pătrat înmulțit cu numărul pozitiv , este pozitivă și la stânga, și la dreapta lui :

Semnul nu se schimbă, deci se respinge, iar funcția nu are niciun punct de inflexiune (1 p).

b) (3 p) Din pentru orice real (1,5 p) și din faptul că este interval, criteriul cu derivata a doua (scris cu inegalitate nestrictă) dă: este convexă pe (1 p). Anularea izolată din nu strică nimic — contează doar ca să nu-și schimbe semnul (0,5 p).

Itemul 9. (6 p)

a) (3 p) Funcția este definită pe intervalul , unde este de două ori derivabilă (0,5 p). Avem (1 p). Numitorul este strict pozitiv, deci semnul este dat de , care se anulează pentru , adică — pe domeniu — pentru (0,5 p):

(0,5 p). Deci este concavă pe și convexă pe (0,5 p).

b) (3 p) În derivata a doua se anulează și își schimbă semnul, deci este punct de inflexiune al funcției (1 p). Calculăm valoarea, folosind (1 p): Punctul de inflexiune al graficului este (1 p).

Itemul 10. (8 p) — redactare completă.

a) (5 p) Fie , și (0,5 p).

Pregătirea expresiei. Folosind , scriem argumentul modulului ca o combinație de aceeași formă (1 p):

Inegalitatea modulului. Din inegalitatea modulului unei sume și din , (care permit scoaterea factorilor din modul) (1,5 p): (1 p).

Încheierea. Adunăm în ambii membri și obținem adică exact inegalitatea de convexitate, pentru orice și orice (1 p). (Geometric: graficul este un „V" cu vârful în , iar orice coardă trece pe deasupra lui.)

b) (3 p) Criteriul cu derivata a doua are ipoteza „ de două ori derivabilă pe interval", iar ea nu este îndeplinită în (1 p): derivatele laterale ale lui în sunt și , deci nu este derivabilă acolo (punct unghiular), cu atât mai puțin de două ori derivabilă; nu există (1 p). Criteriul se poate aplica doar separat, pe și pe , unde . Concluzia de la a) rămâne însă valabilă, pentru că ea a fost obținută direct din definiție, care cere doar inegalitatea coardei, nu și derivabilitatea (1 p).

Itemul 11. (8 p)

a) (3 p) Derivăm de două ori: (1,5 p). Zerourile lui sunt și ; coeficientul dominant al trinomului este pozitiv, deci semnul este în afara rădăcinilor și între ele (0,5 p). Prin urmare este convexă pe , concavă pe și convexă pe (1 p).

b) (3 p) Valorile în punctele marcate: și (1 p); termenul dominant fiind , limitele la ambele capete sunt (0,5 p). Cu două puncte marcate, tabelul are coloane:

(1,5 p). (Coloanele-interval conțin doar simbolul de curbură: despre monotonie nu s-a spus nimic aici, deci nu se scriu săgeți.)

c) (2 p) În ambele zerouri semnul lui se schimbă, deci amândouă sunt puncte de inflexiune ale funcției (1 p); punctele de inflexiune ale graficului sunt și (1 p).

Itemul 12. (8 p)

a) (3 p) Avem și (1 p). Trecerea de la concavitate la convexitate în cere , adică , deci (1,5 p). Verificare: pentru avem , funcție de gradul întâi cu panta , deci semnul chiar trece de la la în — concavă pe , convexă pe (0,5 p).

b) (3 p) Pentru , (0,5 p). Cum se anulează în și își schimbă semnul acolo, este punct de inflexiune al funcției (1 p). Valoarea: (1 p), deci punctul de inflexiune al graficului este (0,5 p).

c) (2 p) Derivata a doua este o funcție de gradul întâi cu coeficientul , oricare ar fi (0,5 p). Ea are deci exact un zero, , și, având pantă nenulă, își schimbă semnul acolo, trecând de la la (1 p). Cum este punct interior domeniului , el este punct de inflexiune, și este singurul (0,5 p).

Itemul 13. (8 p)

a) (2 p) Produs de două funcții derivabile pe , cu (0,5 p): (1,5 p).

b) (3 p) Derivăm încă o dată, tot cu regula produsului, pe forma factorizată (0,5 p): (2,5 p).

c) (3 p) Cum pentru orice real, ecuația este echivalentă cu , deci candidații sunt și , ambii interiori domeniului (1 p). Trinomul are coeficientul dominant pozitiv, deci semnul este , , :

Semnul se schimbă în ambele puncte, deci amândouă sunt puncte de inflexiune (1 p). Valorile: deci punctele de inflexiune ale graficului sunt și (1 p). (Observație de control: , deci funcția este descrescătoare pe ; punctul anulează derivata întâi fără să fie punct de extrem — este o inflexiune cu tangentă orizontală.)

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Toată matematica școlii, pas cu pas.
Rezolvă exercițiile pe ecran, pas cu pas — cu ajutor exact acolo unde te blochezi, punctaj automat și baremul la un click, dacă vrei să-l vezi.

Rezolvă în Matepolis →