Test: definiția derivatei și derivatele laterale
Disciplina: Matematică · Clasa a XI-a · Unitatea: Funcții derivabile
Pentru părinți și profesori
Acest test verifică fundația întregului capitol de derivate, adică primele trei lecții ale unității: definiția derivatei într-un punct, derivatele laterale și legătura dintre derivabilitate și continuitate. Sunt evaluate patru lucruri. Primul: scrierea corectă a raportului de diferențe , cu valoarea calculată separat, și prelucrarea lui algebrică până dispare nedeterminarea — prin factorizare la funcțiile polinomiale, prin aducere la același numitor la cele raționale, prin amplificare cu conjugata la radicali. Al doilea: deosebirea dintre o funcție care are derivată într-un punct (limita există în , deci poate fi și infinită) și una care este derivabilă acolo (limita există și este finită); este distincția care decide răspunsul în jumătate dintre enunțuri. Al treilea: calculul separat al derivatelor laterale și , mai ales la funcțiile definite pe ramuri, unde în ambele rapoarte se scade aceeași valoare . Al patrulea: teorema „derivabilă continuă", contrapoziția ei ca metodă de lucru și tiparul complet al problemelor cu parametri, în care continuitatea dă prima ecuație, iar egalitatea derivatelor laterale pe a doua.
Toate derivatele se cer din definiție. Tabelul derivatelor funcțiilor uzuale, regulile de derivare și ecuația tangentei nu au fost încă predate la momentul acestui test, deci nu se pot folosi în rezolvare — iar o soluție care le invocă nu primește punctaj, chiar dacă rezultatul final este corect.
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 50 de minute (o oră de curs); la itemii cu demonstrație și la cei cu parametri se cer toate etapele scrise, nu doar rezultatul final.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator. Fiecare studiu de derivabilitate se consideră complet numai dacă răspunsul numește condiția care se verifică sau care cade. Se depunctează: scăderea altei valori decât în raportul unei derivate laterale, concluzia „derivabilă" din simpla egalitate a derivatelor laterale (fără finitudine), afirmația „este derivabilă" atunci când derivata iese , sărirea peste verificarea continuității la funcțiile pe ramuri cu parametri și folosirea tabelului derivatelor uzuale sau a regulilor de derivare, care nu sunt încă predate.
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor unității, cu accent pe calculul din definiție și pe procedura de la funcțiile definite pe ramuri.
- Formule de reținut: definiția derivatei — pentru punct de acumulare al domeniului, funcția are derivată în dacă această limită există în și este derivabilă în dacă limita există și este finită. Derivatele laterale: Teorema de caracterizare: este derivabilă în dacă și numai dacă și există, sunt finite și sunt egale; atunci este valoarea lor comună. Teorema de legătură: dacă este derivabilă în , atunci este continuă în ; contrapoziția, adică forma de lucru, spune că o funcție discontinuă în nu este derivabilă în . Reciproca este falsă. La problemele cu parametri se scriu două ecuații, în această ordine: întâi cea de continuitate (), apoi cea de derivabilitate ().
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Raportul de diferențe și derivata din definiție
Itemul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Raportul de diferențe al funcției , , în punctul , se simplifică la: A. ; B. ; C. ; D. .
b) Dacă , atunci: A. este derivabilă în ; B. are derivată în , dar nu este derivabilă acolo; C. nu are derivată în ; D. nu este continuă în .
c) Pentru funcția , , valoarea lui este: A. ; B. ; C. ; D. .
Itemul 2 (6 puncte)
Calculează din definiție derivata cerută (câte 1,5 puncte): a) , , în ; b) , , în ; c) , , în ; d) , , în .
Itemul 3 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte): a) „Dacă și există amândouă în , atunci are derivată în ." b) „La o funcție pe ramuri ale cărei ramuri nu se lipesc în , în raportul care dă se scade limita la dreapta, nu ." c) „Dacă este derivabilă la stânga și derivabilă la dreapta în , atunci este continuă în ." d) „Dacă este continuă pe și derivabilă pe , atunci este derivabilă și în ."
Itemul 4 (6 puncte)
a) Arată, folosind definiția, că , , este derivabilă în orice punct și determină . (3 p) b) Arată că , , are derivată în , dar nu este derivabilă acolo. (3 p)
Partea a II-a – Derivate laterale, funcții pe ramuri și parametri
Itemul 5 (7 puncte)
a) Se consideră , . Arată că este continuă în , apoi studiază derivabilitatea ei în acest punct. (4 p) b) Se consideră , . Arată că nu este derivabilă în , fără a calcula derivate laterale. (3 p)
Itemul 6 (7 puncte)
Determină numerele reale și astfel încât funcția , , să fie derivabilă în , apoi precizează .
Itemul 7 (7 puncte)
Determină numerele reale și astfel încât funcția , , să fie derivabilă în , apoi precizează .
Itemul 8 (7 puncte)
a) Se consideră , . Studiază derivabilitatea lui în și formulează răspunsul complet. (4 p) b) Se consideră , . Calculează și , apoi precizează dacă are derivată în . (3 p)
Itemul 9 (6 puncte)
(Problemă aplicată.) a) Un mobil se deplasează rectiliniu, iar spațiul parcurs, în metri, după secunde este . Determină viteza instantanee la momentul . (3 p) b) Volumul de apă dintr-un bazin, în litri, după minute este . Arată că este continuă la minutul și stabilește dacă debitul instantaneu are un salt în acel moment. (3 p)
Partea a III-a – Demonstrații și itemi de tip examen
Itemul 10 (8 puncte)
(Redactare completă cerută.) a) Demonstrează teorema: dacă este derivabilă în , atunci este continuă în . Precizează explicit locul în care se folosește faptul că este finită. (5 p) b) Arată că reciproca este falsă, studiind funcția , , în punctul . (3 p)
Itemul 11 (8 puncte)
a) Enunță teorema de caracterizare a derivabilității cu ajutorul derivatelor laterale, apoi studiază derivabilitatea funcției , , în . (5 p) b) Pentru funcția , , arată că nu este derivabilă în și precizează care dintre cele trei condiții din teoremă cade. (3 p)
Itemul 12 (8 puncte)
Se consideră funcția , , cu . a) Determină și astfel încât să fie derivabilă în . (5 p) b) Pentru valorile găsite, precizează și determină, din definiție, pentru . (3 p)
Itemul 13 (8 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră funcția , . a) Calculează . (3 p) b) Arată că este derivabilă în orice punct , determină și rezolvă ecuația . (5 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte. a) B. Avem , deci Varianta A ar apărea dacă s-ar uita termenul din expresia funcției, iar C este derivata scrisă „din memorie", nu raportul cerut. b) B. Limita raportului de diferențe există în și valorează , deci funcția are derivată; derivabilitatea cere însă limită finită, deci ea cade. Exemplul-etalon este în . c) B. Pentru raportul de diferențe este , constant, deci . Varianta A este coeficientul din varianta greșită de semn, iar C este termenul liber. Reține tiparul: la o funcție de gradul întâi raportul de diferențe nu depinde de , deci derivata este aceeași în orice punct și egală cu coeficientul lui .
Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p valoarea și scrierea raportului, 0,5 p prelucrarea algebrică, 0,5 p limita).
a) și deci .
b) ; grupăm ca să scoatem factorul : deci .
c) și, aducând la același numitor, deci .
d) ; amplificăm cu conjugata: deci .
Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea). a) F. Existența celor două limite laterale nu ajunge; ele trebuie să fie și egale, altfel limita raportului de diferențe nu există. Contraexemplu: la în avem și — amândouă există în , dar nu are derivată în . b) F. În ambele rapoarte se scade aceeași valoare , citită de pe ramura a cărei condiție este satisfăcută de — indiferent dacă ramurile se lipesc sau nu. Tocmai când ele nu se lipesc greșeala devine vizibilă: scăzând limita la dreapta s-ar obține o valoare finită acolo unde raportul, în realitate, explodează. c) A. Derivabilă la stânga înseamnă finită; din identitatea , trecând la limită numai pentru , obținem . Analog la dreapta, deci și este continuă în . Observă că nu se cere ca cele două derivate laterale să fie egale — continuitatea vine din finitudinea lor, nu din egalitate. d) F. Este reciproca teoremei de legătură, restrânsă la un singur punct, și rămâne falsă. Contraexemplu: este continuă pe și derivabilă pe (raportul de diferențe este constant la stânga și la dreapta), dar în derivatele laterale sunt și , deci nu este derivabilă acolo.
Itemul 4. (6 p)
a) (3 p) Fie oarecare; atunci (0,5 p) și, pentru , (1,5 p). Limita este , valoare finită pentru orice real, deci este derivabilă pe și (1 p).
b) (3 p) Avem (0,5 p), iar pentru , notând , obținem și (1,5 p). Numitorul este strict pozitiv pentru orice și tinde la , deci raportul tinde la din ambele părți. Prin urmare are derivată în , anume , dar nu este derivabilă în , pentru că limita nu este finită (1 p).
Itemul 5. (7 p)
a) (4 p) Continuitate: punctul verifică prima condiție (), deci ; apoi și . Lanțul se verifică, deci este continuă în (1,5 p).
Derivatele laterale: (2 p).
Concluzia: ambele derivate laterale există și sunt finite, dar , deci condiția de egalitate cade și nu este derivabilă în (0,5 p).
b) (3 p) , deci , în timp ce (1,5 p). Cum , funcția nu este continuă în (0,5 p). Prin contrapoziția teoremei de legătură, o funcție discontinuă într-un punct nu poate fi derivabilă acolo, deci nu este derivabilă în — fără niciun calcul de derivate laterale (1 p).
Itemul 6. (7 p)
Valoarea în punct: , deci (1 p).
Ecuația de continuitate: , iar condiția dă (1,5 p).
Derivatele laterale: folosind , numărătorul din stânga devine , deci (2 p).
Ecuația de derivabilitate: dă , iar din prima ecuație (1,5 p).
Verificare și concluzie: pentru și ramura din stânga este , care în dă , iar derivata ei laterală este . Așadar este derivabilă în și (1 p).
Itemul 7. (7 p)
Valoarea în punct: , deci (0,5 p).
Ecuația de continuitate: , deci , adică (1,5 p).
Derivatele laterale: numărătorul din stânga este deci (2 p); pe cealaltă parte, (1 p).
Sistemul: din și , scăzând prima ecuație din a doua, obținem , deci și (1,5 p).
Verificare și concluzie: ramura din stânga devine , care în dă ✓, iar ✓. Ambele sunt finite și egale, deci este derivabilă în și (0,5 p).
Itemul 8. (7 p)
a) (4 p) La dreapta lui domeniul nu are puncte, deci se studiază numai derivata la stânga (1 p). Cum , pentru avem și (1,5 p), deci (1 p).
Formularea completă a răspunsului: funcția are derivată la stânga în , egală cu , deci nu este derivabilă în ; nu se spune „nu e derivabilă la dreapta", pentru că la dreapta nu există nimic de verificat (0,5 p).
b) (3 p) . Pentru avem , deci (1 p); pentru avem și , deci (1 p).
Concluzia: cele două derivate laterale există în , dar sunt diferite, deci limita raportului de diferențe nu există: nu are derivată în și, cu atât mai mult, nu este derivabilă acolo (1 p).
Itemul 9. (6 p)
a) (3 p) metri (0,5 p). Viteza medie între momentele și este (1,5 p), iar trecând la limită pentru obținem . Viteza instantanee la momentul este de m/s (1 p).
b) (3 p) Continuitate: , iar ; cele trei valori coincid, deci este continuă la minutul — volumul nu sare (1 p).
Debitul instantaneu, adică , pe fiecare parte: (1,5 p).
Interpretare: cele două valori sunt finite, dar diferite, deci nu este derivabilă în : volumul variază continuu, însă debitul scade brusc de la litri pe minut la litri pe minut. Da, debitul instantaneu are un salt (0,5 p).
Itemul 10. (8 p) — redactare completă.
a) (5 p) Ipoteza: este derivabilă în , adică limita există și este finită, egală cu (0,5 p).
Identitatea de pornire. Pentru orice din domeniu cu putem înmulți și împărți cu numărul nenul : (1,5 p).
Trecerea la limită. Primul factor tinde la , al doilea tinde la ; ambele limite există și sunt finite, deci limita produsului este produsul limitelor (1,5 p): adică , ceea ce este exact definiția continuității lui în (1 p).
Unde se folosește finitudinea: la pasul de trecere la limită. Dacă ar fi sau , produsul ar fi de forma , adică una dintre cele șapte nedeterminări, iar raționamentul s-ar opri. De aceea teorema se enunță pentru funcții derivabile, nu pentru funcții care doar „au derivată" (0,5 p).
b) (3 p) Continuitate: , iar ambele limite laterale ale lui în sunt , deci este continuă în (1 p).
Derivabilitate: pentru avem , deci iar pentru avem și, analog, (1,5 p).
Concluzie: ambele derivate laterale sunt finite, dar , deci nu este derivabilă în , deși este continuă acolo. Prin urmare implicația „derivabilă continuă" nu se poate întoarce (0,5 p).
Itemul 11. (8 p)
a) (5 p) Enunțul teoremei: fie și punct de acumulare bilateral pentru . Funcția este derivabilă în dacă și numai dacă derivatele laterale și există, sunt finite și sunt egale; în acest caz este valoarea lor comună (1,5 p).
Continuitatea: , deci , iar și ; funcția este continuă în (1 p).
Derivatele laterale: (2 p).
Concluzie: cele două derivate laterale există, sunt finite și egale, deci, conform teoremei, este derivabilă în și (0,5 p).
b) (3 p) Ramura din stânga este aceeași, deci , dar : funcția nu este continuă în (1,5 p). Prin contrapoziție, nu este derivabilă în (0,5 p).
Care condiție cade: cade condiția de finitudine, și anume pentru derivata la dreapta. Într-adevăr, numărătorul tinde la , în timp ce numitorul tinde la prin valori pozitive, deci în timp ce, pe ramura din stânga, calculul de la punctul a) rămâne valabil și dă , valoare finită. Existența nu cade (ambele limite există în ) — cade finitudinea, iar acesta este mecanismul general dintr-un punct de discontinuitate: numitorul tinde mereu la zero, iar numărătorul nu (1 p).
Itemul 12. (8 p)
a) (5 p) Valoarea în punct: , deci (0,5 p).
Ecuația de continuitate: , deci , adică (1,5 p).
Derivatele laterale: folosind , numărătorul din stânga devine deci (1,5 p); pe cealaltă parte, (1 p).
Ecuația de derivabilitate: dă , apoi (0,5 p).
Verificare: ramura din stânga devine , care în dă ✓, iar ✓.
b) (3 p) Cele două derivate laterale sunt egale cu , deci (1 p).
Pentru punctul se află în interiorul primei ramuri, deci se lucrează numai cu : (1,5 p), deci pentru orice . Se observă că, pentru , formula dă tot — racordul este neted (0,5 p).
Itemul 13. (8 p)
a) (3 p) Recunoaștem raportul de diferențe al lui în , deci limita cerută este chiar (0,5 p). Avem (0,5 p) și (1,5 p), deci limita este (0,5 p).
b) (5 p) Fie oarecare. Separăm raportul pe cei doi termeni ai expresiei (1 p): (2 p).
Trecând la limită pentru obținem valoare finită pentru orice real, deci este derivabilă pe (1 p).
Control: pentru formula dă , adică exact rezultatul de la punctul a) ✓ (0,5 p).
Ecuația devine , adică , cu soluțiile și (0,5 p).
