Test: ecuații matriceale și Hamilton-Cayley
Disciplina: Matematică · Clasa a XI-a · Unitatea: Permutări, determinanți și matrice inversabile
Pentru părinți și profesori
Acest test închide unitatea, punând la lucru tot ce s-a construit înainte: determinantul, inversa și necomutativitatea produsului. Sunt evaluate patru lucruri. Primul: ecuațiile matriceale în cele trei forme standard, unde greșeala numărul unu nu este de calcul, ci de parte — la se înmulțește la stânga cu , la la dreapta, iar cele două soluții sunt, de regulă, matrice diferite. Al doilea: aducerea la forma standard, în special , unde condiția de rezolvare privește , nu . Al treilea: cazul , în care ecuația poate fi fără soluții sau cu o infinitate — se cercetează notând elementele lui cu litere, nu se declară din reflex „nu are soluții". Al patrulea: urma unei matrice și ecuația Hamilton-Cayley la ordinul , cu cele două consecințe ale ei — inversa scrisă într-un rând și coborârea gradului, care dă puterile matricei — plus criteriul de alegere între metodele de ridicare la putere.
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 50 de minute (o oră de curs); la itemii cu demonstrație se cer toate etapele scrise, nu doar rezultatul final.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator. Fiecare soluție a unei ecuații matriceale se consideră completă doar dacă este verificată în ecuația inițială, nu în cea transformată. Se depunctează: scrierea „", înmulțirea din partea greșită, verificarea condiției pe matricea greșită la , concluzia „, deci nu are soluții", ultimul termen al ecuației Hamilton-Cayley scris ca în loc de și aplicarea acestei ecuații unei matrice de ordin .
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor unității, cu accent pe partea din care se înmulțește și pe cele două numere și .
- Formule de reținut: cele trei forme standard, valabile când matricele cu care se înmulțește au determinantul nenul: Factorul comun se scoate ținând seama de poziție: , cu condiția . Urma este suma elementelor de pe diagonala principală, ; ea este aditivă, omogenă și verifică , dar nu . Ecuația Hamilton-Cayley, pentru : Din ea, dacă , — care este formula cu adjuncta scrisă mai scurt, pentru că la ordinul avem . Coborârea gradului: , cu , , și ; rațiile ies din ecuația caracteristică . Cele trei scurtături: ; ; ambele nule . Cele patru metode elementare de ridicare la putere sunt inducția matematică, binomul lui Newton, șirurile recurente și structura matricei de rotație, iar ecuația Hamilton-Cayley este a cincea; calculul direct al lui nu se numără printre metode, este procedeul de bază care le precedă pe toate.
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Cele trei forme standard și ecuația Hamilton-Cayley
Itemul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Dacă , soluția ecuației este: A. ; B. ; C. ; D. .
b) Ecuația Hamilton-Cayley a matricei este: A. ; B. ; C. ; D. .
c) Dacă are și , atunci este: A. ; B. ; C. ; D. .
Itemul 2 (6 puncte)
Calculează și și scrie ecuația Hamilton-Cayley a matricei (câte 1,5 puncte): a) ; b) ; c) ; d) .
Itemul 3 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte): a) „Dacă , atunci ecuația nu are soluții." b) „Pentru orice are loc ." c) „Pentru orice are loc ." d) „Formula binomului lui Newton se poate aplica lui , pentru că comută cu orice matrice."
Itemul 4 (6 puncte)
Se consideră matricele și . a) Rezolvă ecuația și verifică soluția în ecuația inițială. (3 p) b) Rezolvă ecuația și compară rezultatul cu cel de la punctul a). (3 p)
Partea a II-a – Forma standard, determinant nul, parametru și puteri
Itemul 5 (8 puncte)
a) Rezolvă ecuația , unde și , precizând pe care matrice se pune condiția de inversabilitate. (4 p) b) Rezolvă ecuația , unde , și . (4 p)
Itemul 6 (7 puncte)
Se consideră matricea . a) Arată că ecuația nu are soluții. (3 p) b) Determină toate matricele pentru care . (4 p)
Itemul 7 (7 puncte)
Se consideră matricea , cu , și . a) Calculează în formă factorizată și determină valorile lui pentru care ecuația are soluție unică. (3 p) b) Rezolvă ecuația pentru , precizând mai întâi formatul matricei . (4 p)
Itemul 8 (6 puncte)
Se consideră matricea . a) Scrie ecuația Hamilton-Cayley a matricei și exprimă în funcție de și . (3 p) b) Determină folosind ecuația Hamilton-Cayley și arată că rezultatul coincide cu cel obținut din matricea adjunctă. (3 p)
Itemul 9 (6 puncte)
a) Pentru fiecare dintre matricele , și , precizează ce metodă de ridicare la putere ai alege și de ce. Nu calcula puterile. (3 p) b) Calculează pentru . (3 p)
Partea a III-a – Demonstrații și itemi de tip examen
Itemul 10 (8 puncte)
(Redactare completă cerută.) a) Demonstrează că, pentru orice , are loc . (5 p) b) Deduce din ecuație formula inversei și aplic-o pentru . (3 p)
Itemul 11 (8 puncte)
Se consideră matricea . a) Scrie ecuația Hamilton-Cayley și ecuația caracteristică a matricei . (2 p) b) Determină , pentru , folosind coborârea gradului. (4 p) c) Verifică formula obținută pentru , comparând cu înmulțirea directă. (2 p)
Itemul 12 (8 puncte)
Se consideră matricea . a) Arată, folosind ecuația Hamilton-Cayley, că . (3 p) b) Determină cu binomul lui Newton, justificând de ce se poate aplica formula. (4 p) c) Controlează rezultatul pentru . (1 p)
Itemul 13 (8 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră matricea și matricea . a) Calculați și și scrieți ecuația Hamilton-Cayley a matricei . (2 p) b) Determinați , folosind ecuația Hamilton-Cayley. (3 p) c) Rezolvați ecuația . (3 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.
a) B. Necunoscuta stă în stânga lui , deci trebuie adus tot în dreapta, ca să se simplifice: din obținem , adică . Varianta A este soluția ecuației , iar D nu are sens: nu există împărțire cu o matrice.
b) A. și , deci ecuația este . Varianta B este greșită pentru că adună un număr cu o matrice — ultimul termen trebuie să conțină ; varianta D inversează rolurile urmei și determinantului.
c) B. Cu , ecuația devine , adică . Varianta A este greșeala de semn.
Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p urma, 0,5 p determinantul, 0,5 p ecuația).
a) , , deci .
b) , , deci , adică .
c) , , deci , adică (de aici, ).
d) , , deci , adică .
Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) F. Condiția garantează existența și unicitatea soluției, dar nu este necesară pentru existență. Pentru , cu , ecuația are o infinitate de soluții, de exemplu și . Corect este: dacă , ecuația poate fi fără soluții sau cu o infinitate de soluții.
b) F. Pentru și avem , deci , în timp ce . Egalitatea adevărată este : aici , tot cu urma .
c) F. Ecuația Hamilton-Cayley învățată la clasa a XI-a este valabilă exclusiv la ordinul . La ordinul relația analogă începe cu și are alți coeficienți. Contraexemplu: pentru , cu și , membrul stâng dă .
d) A. Formula binomului se aplică la matrice numai când cele două comută, iar comută cu orice matrice de același ordin, deci condiția este automat îndeplinită. Pentru două matrice oarecare formula este falsă: , iar cei doi termeni din mijloc nu se pot aduna în .
Itemul 4. (6 p)
a) (3 p) , deci este inversabilă, cu (1 p). Necunoscuta stă la dreapta lui , deci înmulțim la stânga cu (0,5 p): (1 p). Verificare în ecuația inițială: ✓ (0,5 p).
b) (3 p) Aici necunoscuta stă la stânga lui , deci înmulțim la dreapta cu (0,5 p): (1,5 p). Verificare: ✓ (0,5 p). Comparația: cele două soluții, și , sunt complet diferite, deși matricele din enunț sunt aceleași: partea din care se înmulțește schimbă rezultatul, pentru că înmulțirea matricelor nu este comutativă (0,5 p).
Itemul 5. (8 p)
a) (4 p) Scoatem factor comun pe , ținând seama că : (1 p). Condiția de rezolvare privește matricea , nu : aici , deși este cu totul alt număr (1 p). Inversa este , deci (1,5 p). Verificare în ecuația inițială: și , iar suma lor este ✓ (0,5 p).
b) (4 p) și , deci ambele sunt inversabile, cu și (1,5 p). Necunoscuta este prinsă între cele două matrice, deci o eliberăm în doi pași: la stânga cu , la dreapta cu , în această ordine (0,5 p): (1,5 p). Verificare: , iar ✓ (0,5 p).
Itemul 6. (7 p)
a) (3 p) , deci inversa nu există și metoda standard nu se poate folosi (0,5 p). Notăm și calculăm (1 p): Oricare ar fi , linia a doua a produsului este dublul primei linii (1 p). În , însă, linia a doua, , nu este dublul primei, : din ar rezulta , dar ecuația cere — contradicție. Deci ecuația nu are soluții (0,5 p). (Al doilea argument, mai scurt: din ar rezulta , adică , imposibil.)
b) (4 p) Condiția înseamnă că toate cele patru elemente ale produsului sunt nule; liniile a doua fiind duble față de primele, rămân doar două condiții (1,5 p): Luăm și , cu oarecare; atunci și (1,5 p), deci (0,5 p). Verificare pentru , : și ✓ (0,5 p). (Observă că există matrice cu — lucru imposibil dacă ar fi inversabilă.)
Itemul 7. (7 p)
a) (3 p) (2 p). Ecuația are soluție unică exact când , adică pentru (1 p).
b) (4 p) Cum și , necunoscuta este o matrice-coloană, (0,5 p). Pentru avem , cu (1 p) și (1 p). Prin urmare (1 p). Verificare în ecuația inițială: și ✓ (0,5 p).
Itemul 8. (6 p)
a) (3 p) și , deci , adică (1,5 p). Înmulțim cu și înlocuim din nou: (1,5 p). (Control: , exact cât dă înmulțirea directă .)
b) (3 p) Din ecuație, , deci ; cum comută cu și cu ea însăși, produsul în cealaltă ordine dă tot (1 p): (1 p). Metoda cu adjuncta dă același rezultat: și . Nu e o coincidență: la ordinul avem întotdeauna , deci Hamilton-Cayley nu este o metodă nouă de inversare, ci o scriere mai scurtă a celei cu adjuncta (1 p).
Itemul 9. (6 p)
a) (3 p) — câte 1 punct pentru fiecare matrice (0,5 p metoda, 0,5 p motivul).
- — binomul lui Newton: matricea se scrie , cu și , iar comută cu orice matrice, deci dezvoltarea se oprește după al doilea termen: .
- — matricea de rotație: are forma , cu , , deci se scrie cu , iar .
- — ecuația Hamilton-Cayley: matricea nu are niciuna dintre structurile de mai sus, dar are ordinul , iar și , deci ecuația dă imediat .
b) (3 p) Din și , ecuația Hamilton-Cayley devine (1 p). Prin inducție, pentru orice : pentru avem , iar din rezultă (1,5 p). Prin urmare (0,5 p).
Itemul 10. (8 p) — redactare completă.
a) (5 p) Fie , cu . Cele două numere din ecuație sunt și (0,5 p). Calculăm, cu regula de înmulțire „linie pe coloană", cele trei matrice care intră în relație (2 p): Adunăm element cu element, conform enunțului (2 p). Pe poziția : pe poziția : ; pe poziția : ; pe poziția : Toate cele patru elemente sunt nule, deci matricea din membrul stâng este (0,5 p). (Demonstrația folosește numai definiția înmulțirii și formula determinantului de ordin , deci este valabilă și peste , și peste .)
b) (3 p) Presupunem . Punem în evidență factorul comun în primii doi termeni: , adică (1 p); cum comută cu și cu ea însăși, aceeași egalitate are loc și în cealaltă ordine, deci (0,5 p). Pentru avem și , deci (1 p). Verificare pe ambele produse: și, la fel, ✓ (0,5 p).
Itemul 11. (8 p)
a) (2 p) și , deci cu rădăcinile și .
b) (4 p) Scriem , cu recurența dată de ecuație (1 p): Cum rațiile sunt și , căutăm (1 p); din și obținem și , de unde și , deci (1,5 p). Prin urmare , adică, pe elemente, (0,5 p).
c) (2 p) Pentru formula dă (1 p), iar înmulțirea directă dă ✓ (1 p). (Al doilea control, pentru : formula dă .)
Itemul 12. (8 p)
a) (3 p) și , deci ecuația Hamilton-Cayley este (1,5 p). Membrul stâng se grupează ca un pătrat perfect, pentru că comută cu : , prin urmare (1 p). Control direct: cu , obținem ✓ (0,5 p).
b) (4 p) Scriem , cu (0,5 p). Formula binomului se poate aplica pentru că cele două matrice comută: comută cu orice matrice de ordin (1 p). Cum toți termenii care conțin , , … sunt nuli, dezvoltarea se oprește după al doilea termen (1 p): (1 p), adică, pe elemente, (0,5 p).
c) (1 p) Pentru formula dă , iar înmulțirea directă dă ✓.
Itemul 13. (8 p)
a) (2 p) (0,5 p) și (0,5 p), deci ecuația Hamilton-Cayley este (1 p). (Ultimul termen este , nu numărul : un număr nu se adună cu o matrice.)
b) (3 p) Cum , matricea este inversabilă (0,5 p), iar din ecuație (2 p). Verificare pe ambele produse: și, analog, ✓ (0,5 p).
c) (3 p) Necunoscuta este o matrice-coloană, (0,5 p). Înmulțim la stânga cu (0,5 p): (1,5 p). Verificare în ecuația inițială: și ✓ (0,5 p).
