Test: ecuații și inecuații exponențiale
Disciplina: Matematică · Clasa a X-a · Unitatea: Puteri, funcția exponențială și funcția logaritmică
Pentru părinți și profesori
Acest test pune la lucru proprietățile funcției exponențiale. Sunt evaluate patru deprinderi. Prima: aducerea la aceeași bază, urmată de egalarea exponenților — pas legitim tocmai pentru că funcția exponențială este injectivă (, pentru , ). A doua: substituția , împreună cu condiția obligatorie ; aici se pierd cele mai multe puncte, pentru că rădăcina negativă sau nulă a ecuației de gradul al doilea trebuie respinsă explicit, cu motivare, nu ignorată în tăcere — baremul punctează separat respingerea. A treia: inecuațiile, unde totul depinde de bază: la sensul se păstrează la trecerea de la puteri la exponenți, iar la se schimbă; propoziția „baza este subunitară, deci sensul se răstoarnă" trebuie scrisă în rezolvare, nu doar gândită. A patra: modelarea — dobânda compusă și dezintegrarea radioactivă, unde întrebarea „cât va fi?" cere o putere, iar întrebarea „după cât timp?" cere rezolvarea unei ecuații exponențiale. Testul mai conține două sisteme, rezolvate prin notarea puterilor, nu a exponenților.
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 50 de minute (o oră de curs); la itemii cu redactare completă se cer toate etapele, inclusiv condițiile puse substituției și verificarea finală.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator (la itemul cu dobândă compusă se admite calculul scris al puterii). Un răspuns este complet doar dacă: (1) la fiecare substituție este scrisă condiția ; (2) rădăcinile care nu o respectă sunt respinse motivat; (3) fiecare soluție este verificată prin înlocuire în ecuația inițială; (4) la inecuații, soluția este scrisă ca interval sau reuniune de intervale.
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor unității, cu accent pe condiția și pe discuția după bază.
- Formule de reținut: regula fundamentală, pentru , : Ecuația elementară nu are soluții pentru și are exact o soluție pentru . Substituția: în se notează , cu și condiția . Descompuneri utile: Inecuațiile: pentru , ; pentru , . Cum mereu, inecuația cu are soluția , iar cu nu are soluții. Modele: dobânda compusă ; dezintegrarea , unde este timpul de înjumătățire.
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Ecuații elementare și aducerea la aceeași bază
Itemul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Soluția ecuației este: A. ; B. ; C. ; D. .
b) Ecuația are: A. exact o soluție; B. exact două soluții; C. o infinitate de soluții; D. nicio soluție.
c) Mulțimea soluțiilor inecuației este: A. ; B. ; C. ; D. .
Itemul 2 (6 puncte)
Rezolvă în (câte 1,5 puncte): a) ; b) ; c) ; d) .
Itemul 3 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte): a) „Ecuația are soluția ." b) „Din rezultă ." c) „Inecuația are mulțimea soluțiilor ." d) „La substituția se pune condiția ."
Itemul 4 (6 puncte)
Rezolvă în , folosind factorul comun: a) . (3 p) b) . (3 p)
Partea a II-a – Substituții, ecuații omogene și inecuații
Itemul 5 (8 puncte)
Rezolvă în , precizând condiția pusă substituției: a) . (4 p) b) . (4 p)
Itemul 6 (7 puncte)
a) Rezolvă în ecuația omogenă . (4 p) b) Rezolvă în ecuația , observând mai întâi cât este produsul bazelor. (3 p)
Itemul 7 (7 puncte)
Rezolvă în , scriind soluția ca interval: a) . (4 p) b) . (3 p)
Itemul 8 (6 puncte)
a) Rezolvă în inecuația . (3 p) b) Rezolvă în inecuația și justifică răspunsul. (3 p)
Itemul 9 (6 puncte)
a) Rezolvă sistemul , cu . (3 p) b) Determină numerele naturale și pentru care . (3 p)
Partea a III-a – Demonstrații, discuție după parametru și itemi de tip examen
Itemul 10 (8 puncte)
(Redactare completă cerută.) a) Demonstrează că, pentru și , are loc echivalența , și arată printr-un contraexemplu de ce condiția nu poate fi omisă. (5 p) b) Rezolvă în ecuația . (3 p)
Itemul 11 (8 puncte)
a) Rezolvă inecuația , discutând după valorile parametrului , cu și . (4 p) b) Determină valorile reale ale lui pentru care ecuația nu are soluții reale. (4 p)
Itemul 12 (8 puncte)
(Problemă aplicată.) a) O sumă de de lei este depusă cu dobândă compusă de pe an. Calculează suma din cont după ani, rotunjită la bani (două zecimale). (4 p) b) Un izotop radioactiv are timpul de înjumătățire zile, iar masa lui evoluează după legea , cu măsurat în zile. Determină după câte zile mai rămâne din masa inițială și ce procent rămâne după zile. (4 p)
Itemul 13 (8 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră ecuația . a) Arătați că, prin notația , cu , ecuația devine . (3 p) b) Rezolvați ecuația în mulțimea numerelor reale. (5 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.
a) B. Aducem la aceeași bază: , deci și, prin injectivitate, .
b) D. Membrul stâng este strict pozitiv pentru orice real, iar membrul drept este negativ. Ecuația nu are soluții pentru .
c) A. , iar baza este supraunitară, deci sensul se păstrează: . Varianta C ar include , pentru care obținem egalitate, nu inegalitate strictă.
Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p aducerea la aceeași bază, 1 p soluția).
a) , deci și . Verificare: ✓.
b) Scriem ambii membri în baza : și , deci , de unde , adică . Verificare: ✓.
c) , deci , adică , cu : Verificare: pentru , exponentul este ✓; pentru , exponentul este ✓.
d) Baza comună este : și , deci , adică . Verificare: ✓.
Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) F. Dublă greșeală: , iar ecuația nu are nicio soluție, pentru că funcția exponențială ia numai valori strict pozitive și nu se anulează niciodată.
b) A. Baza îndeplinește condițiile și , deci funcția exponențială de bază este strict crescătoare, prin urmare injectivă; din egalitatea valorilor rezultă egalitatea argumentelor.
c) F. Baza este subunitară, deci la trecerea de la puteri la exponenți sensul se schimbă. Scriem și obținem , adică mulțimea soluțiilor este . Control: pentru , ✓, iar pentru , ✗.
d) F. Condiția corectă este , strict. Valoarea nu provine de la niciun real, pentru că oricare ar fi ; dacă am accepta , am obține „soluții" false.
Itemul 4. (6 p)
a) (3 p) Descompunem exponentul: (1 p), deci ecuația devine (1,5 p). Cum , obținem . Verificare: ✓ (0,5 p).
b) (3 p) Analog, (1 p), deci (1,5 p), de unde . Verificare: ✓ (0,5 p).
Itemul 5. (8 p)
a) (4 p) Observăm că , deci notăm , cu condiția (1 p). Ecuația devine adică și (1,5 p). Ambele valori sunt strict pozitive, deci niciuna nu se respinge (0,5 p). Revenim: (0,5 p). Verificare: pentru : ✓; pentru : ✓ (0,5 p). Soluțiile sunt .
b) (4 p) Aceeași substituție , cu (1 p). Ecuația devine adică și (1,5 p). Respingem , pentru că nu respectă condiția : nu există niciun real cu , funcția exponențială neluând valori negative (1 p). Rămâne , deci (0,25 p). Verificare: ✓ (0,25 p).
Itemul 6. (7 p)
a) (4 p) Toate puterile sunt strict pozitive, deci putem împărți ecuația la fără să pierdem soluții (1 p): Notăm , cu (1 p). Obținem (1 p). Respingem (nu respectă ) (0,5 p). Rămâne , deci . Verificare: ✓ (0,5 p).
b) (3 p) Produsul bazelor este , deci bazele sunt conjugate: a doua este inversa primei (1 p). Notăm ; atunci , iar ecuația devine (1 p). Ambele valori sunt strict pozitive (căci ), deci ambele se acceptă. Revenim: (0,5 p). Verificare: pentru : ✓; pentru : ✓ (0,5 p). Soluțiile sunt .
Itemul 7. (7 p)
a) (4 p) Scriem (1 p). Baza este supraunitară, deci sensul inegalității se păstrează la trecerea la exponenți (1 p): Rădăcinile trinomului sunt și (produs , sumă ), iar coeficientul dominant e pozitiv, deci expresia e negativă între rădăcini (1,5 p): (0,5 p). Control: pentru , ✓; pentru , ✗.
b) (3 p) Scriem membrul drept în baza : (1 p). Baza este subunitară, deci sensul se schimbă (1 p): adică (1 p). Control: pentru exponentul este și se obține egalitate ✓; pentru exponentul este , iar ✗.
Itemul 8. (6 p)
a) (3 p) Notăm , cu ; atunci (0,5 p). Inecuația devine , cu rădăcinile și , deci (1 p). Revenim la : , iar baza fiind supraunitară, sensul se păstrează (1 p): (0,5 p). Verificare prin valori de probă: pentru (interior) obținem ✓; pentru și (capete) obținem , respectiv — egalitate, deci capetele se includ ✓; pentru (exterior) obținem ✗.
b) (3 p) Membrul stâng este strict pozitiv pentru orice real, iar membrul drept este negativ (1,5 p). Prin urmare inegalitatea este adevărată oricare ar fi , deci mulțimea soluțiilor este (1,5 p). (Atenție la simetric: inecuația nu ar avea nicio soluție.)
Itemul 9. (6 p)
a) (3 p) Notăm și (0,5 p). A doua ecuație se transformă prin ridicare la putere: din rezultă (1 p). Avem deci și , adică și sunt rădăcinile ecuației , cu , deci și (1 p). Ambele sunt strict pozitive, deci se acceptă. Revenim: dă , iar dă (0,25 p). Verificare: ✓ și ✓ (0,25 p).
b) (3 p) Descompunem în factori primi membrul drept (1,5 p): Bazele și sunt numere prime distincte, iar descompunerea în factori primi a unui număr natural este unică, deci exponenții se identifică (1 p): (0,5 p). (Regula nu s-ar aplica dacă o bază ar fi putere a celeilalte — de exemplu la , unde soluția nu ar mai fi unică.)
Itemul 10. (8 p) — redactare completă.
a) (5 p) Fie , .
Implicația „". Dacă , atunci evident (0,5 p).
Implicația „". Presupunem și arătăm . Distingem două cazuri (1 p): – dacă , funcția este strict crescătoare; presupunând am obține , iar presupunând am obține — ambele contrazic ipoteza, deci rămâne (1,5 p); – dacă , funcția este strict descrescătoare și raționamentul este identic, cu inegalitățile răsturnate (1 p). În ambele cazuri, stricta monotonie asigură injectivitatea, deci .
Contraexemplu pentru (1 p): avem , dar . Funcția este constantă, deci nu este injectivă și nu permite egalarea exponenților.
b) (3 p) Baza verifică și , deci egalăm exponenții (1 p): (1,5 p). Verificare: pentru , ambii exponenți sunt ✓; pentru , ambii exponenți sunt ✓ (0,5 p).
Itemul 11. (8 p)
a) (4 p) Bazele fiind identice, comparăm exponenții, dar sensul depinde de bază (1 p).
Cazul (funcția exponențială este strict crescătoare, sensul se păstrează) (1,5 p): Control pentru , : ✓.
Cazul (funcția este strict descrescătoare, sensul se schimbă) (1,5 p): Control pentru , : ✓.
b) (4 p) Notăm , cu ; ecuația devine (0,5 p). Ecuația inițială are soluții reale dacă și numai dacă ecuația în are cel puțin o rădăcină strict pozitivă (1 p). Produsul rădăcinilor este , deci, când rădăcinile există, ele au același semn; semnul lor este dat de sumă, (1 p). Prin urmare există rădăcini strict pozitive dacă și numai dacă adică (1 p). În concluzie, ecuația nu are soluții reale pentru (0,5 p). Controale: pentru obținem (rădăcină dublă), deci — există soluție, deci se exclude din răspuns; pentru obținem , respins, deci nu există soluții; pentru avem , deci nu există soluții.
Itemul 12. (8 p)
a) (4 p) Modelul dobânzii compuse este , cu , și (1,5 p): Calculăm puterea pas cu pas (1,5 p): Prin urmare (1 p). (Rezultatul este exact, nu rotunjit: .)
b) (4 p) Punem condiția , adică (1 p). Simplificăm prin : Prin injectivitate, , deci zile (1,5 p) — adică exact trei timpi de înjumătățire, ceea ce se potrivește cu . Pentru zile (1,5 p): deci rămâne din masa inițială. (Observație — întrebarea inversă în cazul general: dacă procentul rămas nu este o putere „rotundă" a lui , timpul se află logaritmând. Din rezultă Aici și , deci zile — același rezultat.)
Itemul 13. (8 p)
a) (3 p) Descompunem exponentul celui de-al doilea termen (1 p): Cu , ecuația devine (1 p). Înmulțim cu , operație permisă și care păstrează echivalența pentru că (0,5 p): (0,5 p)
b) (5 p) Rezolvăm ecuația de gradul al doilea: , deci (2 p). Confruntăm cu condiția : ambele valori sunt strict pozitive, deci niciuna nu se respinge (1 p). Revenim la necunoscuta inițială (1,5 p): Verificare în ecuația inițială: pentru : ✓; pentru : ✓ (0,5 p). Mulțimea soluțiilor este .
