Test: ecuații și inecuații logaritmice
Disciplina: Matematică · Clasa a X-a · Unitatea: Puteri, funcția exponențială și funcția logaritmică
Pentru părinți și profesori
Acest test încheie unitatea și verifică deprinderea cea mai strict punctată la examen: disciplina condițiilor de existență. Ordinea corectă a lucrului are patru pași și se cere în această ordine — (1) se scriu întâi condițiile de existență (fiecare argument strict pozitiv; dacă necunoscuta e în bază, în plus bază și bază ); (2) se rezolvă; (3) se confruntă fiecare rădăcină cu condițiile, respingând motivat pe cele care nu convin; (4) se verifică în ecuația inițială. Motivul este că unele transformări, în special restrângerea logaritmilor, lărgesc domeniul și pot produce soluții străine — de aceea baremul punctează separat primul și al treilea pas. Testul urmărește deliberat și reversul: sunt itemi în care ambele rădăcini convin, ca să nu se instaleze reflexul „a doua se respinge întotdeauna"; decizia se ia comparând efectiv cu condițiile, nu după semnul rădăcinii. La inecuații se adaugă a doua mare cerință: discuția după bază — pentru sensul se păstrează la trecerea de la logaritmi la argumente, pentru se schimbă — iar răspunsul este întotdeauna intersecția dintre condițiile de existență și inegalitatea transformată.
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 50 de minute (o oră de curs); la itemii cu redactare completă se cer toate cele patru etape.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator. Un răspuns este complet doar dacă: (1) condițiile de existență sunt scrise înaintea rezolvării; (2) rădăcinile respinse apar explicit, cu motivul respingerii; (3) soluțiile acceptate sunt verificate prin înlocuire în ecuația inițială; (4) la inecuații, soluția finală este scrisă ca interval sau reuniune de intervale, obținută prin intersecție cu domeniul.
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor unității, cu accent pe condițiile de existență și pe discuția după bază.
- Formule de reținut: tipurile de ecuații, pentru , : ambele în condițiile de existență (, respectiv și ). Ecuațiile polinomiale în se rezolvă cu substituția (aici poate lua orice valoare reală — nu se pune nicio condiție de semn asupra lui , spre deosebire de substituția de la exponențiale). Transformarea riscantă: este valabilă doar pentru ; restrângerea lărgește domeniul și naște soluții străine. Inecuațiile:
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Condiții de existență și ecuații elementare
Itemul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Soluția ecuației este: A. ; B. ; C. ; D. .
b) Condiția de existență pentru este: A. ; B. ; C. ; D. .
c) Mulțimea soluțiilor inecuației este: A. ; B. ; C. ; D. .
Itemul 2 (6 puncte)
Scrie condițiile de existență și determină mulțimea valorilor admisibile pentru (câte 1,5 puncte): a) ; b) ; c) ; d) .
Itemul 3 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte): a) „Ecuația are soluția ." b) „Din rezultă direct , fără nicio altă verificare." c) „Egalitatea are loc pentru orice număr real nenul ." d) „Inecuația are mulțimea soluțiilor ."
Itemul 4 (6 puncte)
Rezolvă în , scriind întâi condițiile de existență: a) . (3 p) b) . (3 p)
Partea a II-a – Restrângere, substituție și inecuații
Itemul 5 (8 puncte)
Rezolvă în , scriind întâi condițiile de existență și respingând motivat rădăcinile care nu convin: a) . (4 p) b) . (4 p)
Itemul 6 (7 puncte)
Rezolvă în , folosind o substituție potrivită: a) . (4 p) b) . (3 p)
Itemul 7 (7 puncte)
Rezolvă în , scriind soluția ca interval: a) . (4 p) b) . (3 p)
Itemul 8 (6 puncte)
Rezolvă în : a) . (3 p) b) . (3 p)
Itemul 9 (6 puncte)
a) Rezolvă sistemul . (3 p) b) Rezolvă sistemul . (3 p)
Partea a III-a – Demonstrații, discuție după bază și itemi de tip examen
Itemul 10 (8 puncte)
(Redactare completă cerută.) a) Demonstrează că, pentru și , are loc echivalența , și enunță forma corespunzătoare pentru . (5 p) b) Folosind rezultatul, rezolvă inecuația . (3 p)
Itemul 11 (8 puncte)
a) Rezolvă în ecuația . (4 p) b) Arată că ecuația are două soluții, în timp ce ecuația are o singură soluție, și explică de unde vine diferența. (4 p)
Itemul 12 (8 puncte)
a) Rezolvă în ecuația . (4 p) b) Rezolvă inecuația , discutând după valorile parametrului , cu și . (4 p)
Itemul 13 (8 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră ecuația . a) Arătați că este soluție a ecuației. (3 p) b) Rezolvați ecuația în mulțimea numerelor reale, arătând că cealaltă rădăcină a ecuației algebrice obținute nu convine. (5 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.
a) C. Prin definiție, înseamnă . Condiția de existență este îndeplinită. Varianta B confundă baza cu exponentul, iar D adună în loc să ridice la putere.
b) B. Argumentul trebuie să fie strict pozitiv: . Varianta C ar accepta , pentru care argumentul ar fi , iar nu există.
c) A. Nu se uită domeniul! Condiția de existență este , iar inecuația propriu-zisă, cu baza supraunitară (sensul se păstrează), dă . Intersecția este . Varianta B ignoră condiția de existență și include numere negative, pentru care logaritmul nici nu are sens.
Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p condiția scrisă corect, 1 p rezolvarea).
a) Argument strict pozitiv: , deci .
b) Argument strict pozitiv: , deci .
c) Aici necunoscuta este în bază, deci condițiile sunt bază strict pozitivă și diferită de (argumentul este deja pozitiv): deci .
d) Ambele argumente trebuie să fie strict pozitive simultan: deci .
Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) A. Condiția de existență este , adică . Ecuația devine , deci , valoare care respectă condiția (). Verificare: ✓.
b) F. Egalarea argumentelor este permisă numai în condițiile de existență, care trebuie scrise întâi și verificate la final; altfel apar soluții străine, pentru care unul dintre argumente devine negativ sau nul. De exemplu, în itemul 10 b) egalarea argumentelor produce rădăcina , care anulează ambele argumente și trebuie respinsă.
c) F. Membrul stâng, , există numai pentru ; membrul drept, , există pentru orice . Cele două expresii au domenii diferite, deci nu sunt egale pe ; pentru egalitatea nici nu are sens. Scrierea corectă pe tot este . (Exact această transformare lărgește domeniul și naște soluții străine.)
d) F. Se uită două lucruri: condiția de existență și faptul că baza este subunitară, deci sensul se schimbă. Scriind , obținem , iar cu domeniul rezultă mulțimea soluțiilor .
Itemul 4. (6 p)
a) (3 p) Condiția de existență: (1 p). Trecem la forma exponențială (1 p): Confruntare: ✓, deci soluția se acceptă (0,5 p). Verificare: ✓ (0,5 p).
b) (3 p) Condiția de existență: . Discriminantul trinomului este , iar coeficientul dominant este pozitiv, deci expresia este strict pozitivă pentru orice real; condiția nu restrânge nimic (1 p). Trecem la forma exponențială (1 p): cu rădăcinile și . Confruntare: ambele valori respectă condiția (care e îndeplinită oriunde), deci ambele se acceptă — nu orice a doua rădăcină se respinge (0,5 p). Verificare: pentru , argumentul este și ✓; pentru , argumentul este ✓ (0,5 p). Soluțiile sunt .
Itemul 5. (8 p)
a) (4 p) Condițiile de existență: și ; intersecția lor este (1 p). Restrângem suma într-un singur logaritm și trecem la forma exponențială (1 p): Cu obținem , adică și (1 p). Confruntarea cu condițiile: ✓ se acceptă; se respinge, pentru că nu respectă condiția — pentru ambele argumente ar fi negative, deci logaritmii nici nu ar exista (0,5 p). Verificare pentru : ✓ (0,5 p). Mulțimea soluțiilor este .
b) (4 p) Condițiile de existență: , și ; intersecția lor este (1 p). Restrângem membrul stâng și folosim injectivitatea (1 p): adică , cu , deci și (1 p). Confruntarea cu condițiile: ✓ se acceptă; se respinge, nerespectând condiția (argumentul ar deveni ) (0,5 p). Verificare pentru : , iar ✓ (0,5 p). Mulțimea soluțiilor este .
Itemul 6. (7 p)
a) (4 p) Condiția de existență: (0,5 p). Notăm ; aici poate lua orice valoare reală, pentru că imaginea funcției logaritmice este — nu se pune nicio condiție de semn (1 p). Ecuația devine (1 p). Revenim la (1 p): Confruntare: ambele valori sunt strict pozitive, deci ambele se acceptă (0,25 p). Verificare: pentru : ✓; pentru : ✓ (0,25 p). Soluțiile sunt .
b) (3 p) Condiția de existență: (0,5 p). Cu , , obținem (1 p). Atenție: este negativ, dar nu se respinge — un logaritm are voie să fie negativ; condiția privește , nu (0,5 p). Revenim: (0,75 p). Ambele valori sunt strict pozitive, deci se acceptă. Verificare: pentru : ✓; pentru : ✓ (0,25 p).
Itemul 7. (7 p)
a) (4 p) Condiția de existență: (1 p). Scriem . Baza este supraunitară, deci sensul inegalității se păstrează la trecerea la argumente (1,5 p): (1 p). Soluția este intersecția dintre condiția de existență și inegalitatea obținută (0,5 p): Control: pentru avem ✓; pentru avem ✗.
b) (3 p) Condiția de existență: (0,5 p). Scriem , pentru că (0,5 p). Baza este subunitară, deci sensul se schimbă (1 p): (0,5 p). Intersectând cu domeniul, obținem (0,5 p). Control: pentru avem , deci egalitate ✓ (capătul e inclus, inecuația fiind cu ).
Itemul 8. (6 p)
a) (3 p) Condițiile de existență: și , deci (1 p). Baza este supraunitară, deci sensul se păstrează (1 p): Intersecția cu domeniul dă (1 p). Control prin valori de probă: pentru comparăm cu — primul e mai mare ✓; pentru comparăm cu — inegalitatea nu se verifică ✗; pentru logaritmii nici nu există, deci valoarea e în afara domeniului.
b) (3 p) Condițiile de existență: și , deci (1 p). Baza este subunitară, deci sensul se schimbă (1 p): Intersecția cu domeniul dă (1 p). Control: pentru comparăm cu ; baza fiind subunitară și , primul este mai mare ✓.
Itemul 9. (6 p)
a) (3 p) Condițiile de existență: și (0,5 p). Notăm și ; sistemul devine și (1 p). Adunând cele două ecuații obținem , deci , iar apoi (1 p). Revenim: Ambele valori sunt strict pozitive, deci se acceptă (0,25 p). Verificare: ✓ și ✓ (0,25 p).
b) (3 p) Condițiile de existență: și (0,5 p). Restrângem a doua ecuație: , deci, prin injectivitate, (1 p). Împreună cu , numerele și sunt rădăcinile ecuației (1 p). Ambele sunt strict pozitive, deci ambele perechi convin: și (0,25 p). Verificare: ✓ și ✓ (0,25 p).
Itemul 10. (8 p) — redactare completă.
a) (5 p) Fie și . Notăm și ; prin definiție, și (1 p).
„". Presupunem . Cum , funcția exponențială de bază este strict crescătoare, deci , adică (1,5 p).
„". Presupunem și arătăm . Dacă am avea , tot din stricta creștere a exponențialei ar rezulta , adică — contradicție. Rămâne (1,5 p).
Prin urmare, pentru : (sensul se păstrează).
Forma pentru (1 p): funcția exponențială de bază subunitară este strict descrescătoare, deci raționamentul dă adică sensul se răstoarnă.
b) (3 p) Condițiile de existență: Intersecția este (1 p). Baza este supraunitară, deci sensul se păstrează (1 p): Rădăcinile trinomului sunt și , iar expresia este negativă între rădăcini, deci (0,5 p). Intersectând cu domeniul , obținem (0,5 p). Controale: pentru avem , deci egalitate ✓ (capătul se include); valoarea se exclude, pentru că acolo argumentul se anulează, iar logaritmul nu există.
Itemul 11. (8 p)
a) (4 p) Condiția de existență: , adică (argumentul este atunci automat pozitiv) (1 p). Restrângem membrul stâng — pas legitim doar pentru că am fixat (1 p): Dezvoltăm: , adică , cu , deci și (1 p). Confruntarea cu condiția: ✓ se acceptă; se respinge, nerespectând (argumentul ar deveni ). Este exact soluția străină pe care o produce restrângerea, prin lărgirea domeniului (0,5 p). Verificare pentru : , iar ✓ (0,5 p). Mulțimea soluțiilor este .
b) (4 p) Prima ecuație. Condiția de existență este , adică (1 p). Din rezultă , deci sau ; ambele respectă , deci ambele se acceptă (1 p). A doua ecuație. Condiția de existență este (0,5 p). Din rezultă , deci — singura soluție, pentru că nu intră în domeniu (1 p). Explicația diferenței: cele două expresii nu au același domeniu. Formula este valabilă doar pentru ; pe tot scrierea corectă este . Restrângerea logaritmilor îngustează domeniul, iar desfacerea îl lărgește — de aici apar sau dispar soluții (0,5 p).
Itemul 12. (8 p)
a) (4 p) Aici necunoscuta este în bază, deci condițiile de existență sunt și (argumentul este deja pozitiv) (1,5 p). Trecem la forma exponențială (1 p): Confruntarea cu condițiile: ✓ (pozitiv și diferit de ) se acceptă; se respinge, pentru că baza unui logaritm nu poate fi negativă (1 p). Verificare: , pentru că ✓ (0,5 p). Mulțimea soluțiilor este .
b) (4 p) Condițiile de existență: și ; intersecția lor este (1 p).
Cazul — sensul se păstrează (1,5 p): Intersectând cu domeniul: .
Cazul — sensul se schimbă (1,5 p): Intersectând cu domeniul: .
Controale prin valori de probă: pentru (bază supraunitară) și comparăm cu — primul e mai mare ✓, iar pentru comparăm cu ✗; pentru (bază subunitară) și comparăm cu — primul e mai mare ✓. Valoarea este exclusă în ambele cazuri, pentru că acolo cele două argumente sunt egale (), deci logaritmii sunt egali.
Itemul 13. (8 p)
a) (3 p) Verificăm întâi condițiile de existență pentru : ✓ și ✓ (1 p). Înlocuim în ecuație (1,5 p): (0,5 p)
b) (5 p) Condițiile de existență, scrise întâi: și ; intersecția lor este (1,5 p). Restrângem suma și trecem la forma exponențială (1 p): de unde și (1 p). Confruntarea cu condițiile — pasul punctat separat (1 p): ✓ se acceptă; se respinge, pentru că nu respectă condiția ; concret, pentru argumentele ar deveni și , ambele negative, deci logaritmii nici nu ar exista. (Produsul este pozitiv și pentru — de aceea rădăcina „trece" de ecuația algebrică, dar cade la confruntarea cu condițiile: exact mecanismul soluțiilor străine.) Verificare pentru , ca la punctul a): ✓ (0,5 p). Mulțimea soluțiilor este .
