Test: funcția logaritmică
Disciplina: Matematică · Clasa a X-a · Unitatea: Puteri, funcția exponențială și funcția logaritmică
Pentru părinți și profesori
Acest test verifică funcția logaritmică ca obiect matematic: nu calculul cu logaritmi, ci funcția în sine. Sunt evaluate patru lucruri. Primul, și cel mai des cerut la examen: domeniul maxim de definiție. Fiindcă logaritmul cere argument strict pozitiv, orice funcție de forma se însoțește de inecuația , iar dacă necunoscuta apare și în bază se adaugă condițiile bază și bază ; testul conține patru asemenea determinări, gradate. Al doilea: graficul — trece prin pentru orice bază, are axa drept asimptotă verticală, urcă pentru și coboară pentru , iar forma lui se obține din graficul exponențialei prin simetrie față de prima bisectoare . Al treilea: relația de inversare cu funcția exponențială, cu identitățile și , plus injectivitatea care va sta la baza ecuațiilor logaritmice. Al patrulea: motivul pentru care omenirea a inventat scările logaritmice — magnitudinea Richter și pH-ul, unde o unitate în plus înseamnă un factor de .
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 50 de minute (o oră de curs); la itemii cu demonstrație se cer toate etapele scrise, nu doar rezultatul final.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator. La orice funcție care conține un logaritm se scriu întâi condițiile de existență, apoi se rezolvă inecuația; un domeniu dat fără inecuația care îl justifică nu primește punctajul întreg. Comparările se justifică prin monotonie, cu precizarea explicită a bazei. Notațiile obligatorii: , pentru baza , pentru baza .
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor unității, cu accent pe domeniul de definiție și pe monotonia la bază subunitară.
- Formule de reținut: definiția funcției: , , cu și . Domeniul este , fără excepții; imaginea este . Relația cu exponențiala: graficele funcțiilor și sunt simetrice față de dreapta . Monotonia: strict crescătoare pentru , strict descrescătoare pentru . Injectivitatea: pentru , . Semnul, pentru : și ; pentru semnele se inversează. Puncte fixe și asimptotă: graficul trece prin și prin , iar axa este asimptotă verticală. Scări logaritmice: magnitudinea Richter și .
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Domeniu, valori și grafic
Itemul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Domeniul maxim de definiție al funcției este: A. ; B. ; C. ; D. .
b) Punctul prin care trec graficele tuturor funcțiilor logaritmice este: A. ; B. ; C. ; D. .
c) Funcția , , este: A. strict crescătoare; B. strict descrescătoare; C. constantă; D. pară.
Itemul 2 (6 puncte)
Determină domeniul maxim de definiție al fiecărei funcții (câte 1,5 puncte): a) ; b) ; c) ; d) .
Itemul 3 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte): a) „Funcția logaritmică ia doar valori pozitive." b) „Graficul funcției este simetricul graficului funcției față de dreapta ." c) „Numărul există și este egal cu ." d) „Pentru are loc echivalența ."
Itemul 4 (6 puncte)
a) Fie , . Calculează , și . (3 p) b) Determină baza știind că graficul funcției trece prin punctul . (3 p)
Partea a II-a – Monotonie, semn și inversare
Itemul 5 (8 puncte)
Compară numerele, precizând de fiecare dată baza și regula folosită (câte 2 puncte): a) și ; b) și ; c) și ; d) și .
Itemul 6 (7 puncte)
a) Determină semnul funcției , , pe tot domeniul ei de definiție. (4 p) b) Rezolvă ecuația , folosind injectivitatea funcției logaritmice. (3 p)
Itemul 7 (7 puncte)
Se consideră funcția , . a) Completează tabelul de valori pentru și descrie forma graficului, precizând asimptota. (4 p) b) Explică de ce graficul funcției nu intersectează axa . (3 p)
Itemul 8 (6 puncte)
a) Arată că funcțiile , , și , , sunt inverse una alteia. (3 p) b) Determină inversa funcției , . (3 p)
Itemul 9 (6 puncte)
a) Determină domeniul maxim de definiție, asimptota verticală și zeroul funcției . (3 p) b) Arată că funcția , , este surjectivă. (3 p)
Partea a III-a – Demonstrații, aplicații și itemi de tip examen
Itemul 10 (8 puncte)
(Redactare completă cerută.) a) Demonstrează că, pentru , funcția , , este strict crescătoare. (5 p) b) Deduce injectivitatea funcției și rezolvă ecuația , scriind întâi condițiile de existență. (3 p)
Itemul 11 (8 puncte)
(Problemă aplicată.) a) Magnitudinea unui cutremur pe scara Richter este , unde este amplitudinea înregistrată, iar este o amplitudine de referință. Calculează magnitudinea unui cutremur cu și determină de câte ori este mai mare amplitudinea unui cutremur de magnitudine față de a unuia de magnitudine . (4 p) b) Aciditatea unei soluții se măsoară prin , unde este concentrația ionilor de hidrogen, în mol/L. Calculează pH-ul unei soluții cu mol/L și determină de câte ori este mai mică concentrația într-o soluție cu față de una cu . (4 p)
Itemul 12 (8 puncte)
a) Arată că funcția , , verifică relația pentru orice și deduce că . (4 p) b) Arată că pentru orice și deduce că graficele funcțiilor și sunt simetrice față de axa . (4 p)
Itemul 13 (8 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră funcția . a) Determinați domeniul maxim de definiție al funcției . (3 p) b) Determinați valorile lui din domeniul funcției pentru care . (5 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.
a) B. Argumentul logaritmului trebuie să fie strict pozitiv: . Varianta C ar include , pentru care argumentul ar fi , iar nu există.
b) B. Pentru orice bază admisibilă, , deci punctul aparține tuturor graficelor. Punctul este cel comun graficelor funcțiilor exponențiale — cele două se confundă des, iar simetria față de le schimbă între ele.
c) B. Baza este subunitară, iar pentru baze subunitare funcția logaritmică este strict descrescătoare.
Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p condiția scrisă, 1 p rezolvarea).
a) Condiția de existență: , deci .
b) Condiția: , deci .
c) Condiția: . Alcătuim tabelul de semne pentru fracție, cu rădăcinile (numărător) și (numitor, valoare exclusă): fracția este pozitivă în afara intervalului determinat de ele, deci
d) Aici necunoscuta este în bază, deci condițiile sunt bază strict pozitivă și diferită de (argumentul este deja pozitiv): deci .
Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) F. Imaginea funcției logaritmice este întreg : ea ia și valori negative, și valoarea , și valori pozitive. Contraexemplu: .
b) A. Cele două funcții sunt inverse una alteia, iar graficele a două funcții inverse sunt întotdeauna simetrice față de prima bisectoare . Concret, dacă punctul este pe graficul lui , adică , atunci , deci punctul este pe graficul lui .
c) F. Numărul nu există: nu există niciun exponent cu , pentru că orice putere cu bază strict pozitivă este strict pozitivă. Argumentul unui logaritm nu poate fi și nici negativ.
d) A. Pentru , funcția logaritmică este strict crescătoare, iar ; prin urmare valorile pozitive se obțin exact pentru argumente mai mari decât .
Itemul 4. (6 p)
a) (3 p) — câte 1 punct.
b) (3 p) Condiția „graficul trece prin " înseamnă (1 p), adică, prin definiție, (1 p). Cum baza trebuie să fie strict pozitivă, reținem doar ; verificăm și : ✓ (1 p). (Rădăcina se respinge: baza unui logaritm nu poate fi negativă.)
Itemul 5. (8 p) — câte 2 puncte (1 p regula, 1 p concluzia).
a) Baza este supraunitară, deci funcția logaritmică este strict crescătoare și ordinea argumentelor se păstrează; din rezultă
b) Baza este subunitară, deci funcția este strict descrescătoare și ordinea se răstoarnă; din rezultă
c) Scriem . Baza fiind supraunitară și , obținem .
d) Scriem . Baza este subunitară, deci ordinea se răstoarnă; din rezultă (Control din definiție: cere .)
Itemul 6. (7 p)
a) (4 p) Baza este subunitară, deci este strict descrescătoare, iar valoarea se atinge în , pentru că (1,5 p). Prin urmare: – pentru : (1 p); – pentru : (0,5 p); – pentru : (1 p). (Control: și .)
b) (3 p) Condițiile de existență se scriu întâi: și , adică ; intersecția lor este (1 p). Funcția logaritmică de bază este injectivă, deci egalitatea logaritmilor înseamnă egalitatea argumentelor (1 p): Confruntăm cu condițiile: ✓, deci soluția se acceptă (0,5 p). Verificare în ecuația inițială: și ✓ (0,5 p).
Itemul 7. (7 p)
a) (4 p) Tabelul se completează scriind fiecare argument ca putere a lui (2 p):
Graficul este o curbă strict crescătoare (baza este supraunitară), situată în întregime în semiplanul ; taie axa în punctul și trece prin (1 p). Când se apropie de prin valori pozitive, valorile coboară nemărginit, deci axa este asimptotă verticală (1 p). Se observă și că, la argumente care se dublează, valorile cresc cu exact — creștere foarte lentă.
b) (3 p) Axa este mulțimea punctelor de abscisă (1 p). Or, nu aparține domeniului de definiție , pentru că nu există (1,5 p). Prin urmare graficul nu are niciun punct pe axa ; el doar se apropie oricât de mult de ea, fără să o atingă — de aceea axa se numește asimptotă verticală (0,5 p).
Itemul 8. (6 p)
a) (3 p) Verificăm ambele compuneri. – Pentru orice : , prin identitatea (1,5 p). – Pentru orice : , prin identitatea (1,5 p). Cele două compuneri dau funcțiile identice pe domeniile respective, deci și sunt inverse una alteia.
b) (3 p) Notăm , cu , și exprimăm în funcție de (1 p). Aplicăm ambilor membri: (1,5 p). Prin urmare , (0,25 p). Verificare: ✓; de exemplu, și ✓ (0,25 p).
Itemul 9. (6 p)
a) (3 p) Condiția de existență: , deci (1 p). Graficul se obține din cel al lui prin translație cu unități spre stânga și unitate în jos, deci asimptota verticală este dreapta (1 p). Zeroul funcției (1 p): valoare care respectă condiția ✓.
b) (3 p) Trebuie arătat că orice număr real este valoare a funcției (1 p). Fie arbitrar și luăm ; acest număr este strict pozitiv, deci aparține domeniului (1 p). Atunci (1 p). Prin urmare orice real este atins, deci este surjectivă. (Fiind și injectivă, este bijectivă — de aceea admite inversa .)
Itemul 10. (8 p) — redactare completă.
a) (5 p) Fie . Notăm și ; prin definiție (1 p), Trebuie arătat că . Presupunem, prin absurd, că (1 p). Cum , funcția exponențială de bază este strict crescătoare, deci din ar rezulta (1,5 p), adică — în contradicție cu ipoteza (1 p). Rămâne deci , adică , ceea ce înseamnă că este strict crescătoare pe . (0,5 p)
b) (3 p) O funcție strict monotonă este injectivă, deci , pentru (0,5 p).
Condițiile de existență, scrise întâi: Intersecția celor două este (1 p).
Egalăm argumentele (1 p): Confruntarea cu condițiile: , deci se acceptă; nu respectă condiția (de altfel, pentru ambele argumente se anulează), deci se respinge (0,25 p). Verificare pentru : și , ambele strict pozitive, deci ✓ (0,25 p). Mulțimea soluțiilor este .
Itemul 11. (8 p)
a) (4 p) Pentru (2 p): Pentru a doua cerință, din rezultă , deci (1 p). Raportul amplitudinilor este (1 p) Amplitudinea este deci de de ori mai mare, deși magnitudinea a crescut „doar" cu unități — asta face o scară logaritmică.
b) (4 p) Pentru (2 p): Invers, din rezultă (1 p), deci (1 p) Concentrația este de de ori mai mică. (De reținut: pH mai mare înseamnă aciditate mai mică, pentru că semnul minus din formulă răstoarnă ordinea.)
Itemul 12. (8 p)
a) (4 p) Prima relație este chiar proprietatea logaritmului produsului, valabilă pentru (1,5 p): Pentru a doua, luăm (număr strict pozitiv, deci admisibil) (1 p): (1 p), de unde (0,5 p).
b) (4 p) Aplicăm formula de schimbare a bazei către baza (1 p): Numitorul este (1,5 p), deci Consecința grafică: dacă punctul aparține graficului lui , atunci aparține graficului lui (1 p). Or, punctele și sunt simetrice față de axa , deci și cele două grafice sunt simetrice față de axa (0,5 p). (Control: , iar .)
Itemul 13. (8 p)
a) (3 p) Condiția de existență este (1 p). Rădăcinile trinomului sunt și (sumă , produs ), iar coeficientul dominant este pozitiv, deci expresia este strict pozitivă în afara rădăcinilor (1,5 p): (0,5 p).
b) (5 p) Funcția logaritmică de bază este injectivă, deci egalitatea este echivalentă, pe domeniul funcției, cu egalitatea argumentelor (1,5 p): Cu obținem (1,5 p) Confruntarea cu domeniul — pasul care nu se sare niciodată (1,5 p): – ✓, iar argumentul devine ; – ✓, iar argumentul devine . Ambele valori se acceptă — nu orice a doua rădăcină se respinge; decizia se ia comparând efectiv cu condițiile, nu după semnul rădăcinii (0,25 p). Verificare în ecuația inițială: pentru , ✓; pentru , ✓ (0,25 p). Așadar .
