Aplicația

Acasă · Teste · clasa a XI-a · Test: limita unei funcții într-un punct și limitele laterale

Test: limita unei funcții într-un punct și limitele laterale

Disciplina: Matematică · Clasa a XI-a · Unitatea: Limite de funcții și continuitate


Pentru părinți și profesori

Acest test verifică prima jumătate a capitolului de limite de funcții, adică exact materia lecțiilor despre punctul de acumulare, definiția limitei cu șiruri, limitele laterale și limitele la . Sunt evaluate cinci lucruri. Primul: unde are voie elevul să pună întrebarea — limita se definește numai în punctele de acumulare ale domeniului, iar acestea pot să nu aparțină domeniului (capetele unui interval, punctele în care se anulează un numitor) sau pot fi , când domeniul este nemărginit. Al doilea: definiția cu șiruri și redactarea care decurge din ea — se ia un șir arbitrar din cu , se introduce în expresie, se folosesc regulile de la șiruri, iar concluzia se scrie abia după observația că șirul a fost arbitrar. Al treilea: limitele laterale și criteriul care le leagă de limita propriu-zisă — limita există dacă și numai dacă cele două laterale există și sunt egale. Al patrulea: distincția de vocabular pe care baremele o cer explicit — o limită infinită EXISTĂ (în ), iar „funcția nu are limită" se scrie numai când cele două limite laterale diferă sau când două șiruri dau imagini cu limite diferite. Al cincilea: comportarea la capetele nemărginite ale domeniului, cu tehnica scoaterii termenului dominant și cu substituția .

Testul se oprește exact acolo unde se oprește materia predată până la această lecție. Nu se cer tabelul limitelor funcțiilor uzuale (putere, radical, exponențială, logaritm, funcții trigonometrice), operațiile cu limite de funcții ca teoreme și niciuna dintre tehnicile de eliminare a cazurilor de nedeterminare. De aceea, toate expresiile din enunțuri sunt polinoame, rapoarte simple de polinoame, funcția modul sau funcții definite pe ramuri, iar fiecare limită se obține din definiție (cu un șir arbitrar) sau lateral (cu discuția semnului numitorului), exact ca în lecțiile unității.

Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".


Itemi

Partea I – Puncte de acumulare, definiția limitei și limite laterale

Itemul 1 (6 puncte)

Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):

a) Mulțimea punctelor de acumulare a mulțimii este: A. ; B. ; C. ; D. .

b) Fie , pentru și pentru . Atunci: A. ; B. ; C. funcția nu are limită în ; D. .

c) este: A. ; B. ; C. ; D. .


Itemul 2 (6 puncte)

Calculează fiecare limită, precizând într-o propoziție de ce procedeul folosit este permis (câte 1,5 puncte): a) ; b) ; c) ; d) .


Itemul 3 (6 puncte)

Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte): a) „Funcția nu are limită în , pentru că nu este definită în ." b) „Pentru , faptul că ambele limite laterale în există în arată că funcția are limită în ." c) „Funcția nu are limită în , pentru că valorile ei cresc peste orice prag." d) „Pentru , punctul este punct de acumulare al lui , deși nu îi aparține."


Itemul 4 (6 puncte)

a) Fie , pentru și pentru . Calculează și și precizează dacă are limită în . (3 p) b) Fie , definită pentru . Calculează cele două limite laterale în și precizează dacă funcția are limită acolo. (3 p)


Partea a II-a – Limite laterale infinite, parametri și comportarea la

Itemul 5 (8 puncte)

Pentru fiecare funcție, calculează separat cele două limite laterale în punctul indicat, cu discuția semnului numitorului, și scrie concluzia despre existența limitei (câte 2 puncte): a) , în ; b) , în ; c) , în ; d) pentru și pentru , în .


Itemul 6 (7 puncte)

Se consideră funcția . a) Calculează . (2 p) b) Calculează , folosind substituția . (2 p) c) Calculează , scoțând factor forțat termenul dominant. (3 p)


Itemul 7 (7 puncte)

a) Fie , pentru și pentru , unde . Determină pentru care are limită în și calculează această limită. (4 p) b) Fie , pentru și pentru , unde . Determină pentru care are limită în . (3 p)


Itemul 8 (6 puncte)

a) Arată, folosind definiția cu șiruri, că funcția , , nu are limită în . Scrie explicit cele două șiruri și limitele imaginilor lor. (3 p) b) Fie , pentru și . Calculează și compară rezultatul cu . (3 p)


Itemul 9 (6 puncte)

Precizează, pentru fiecare situație, dacă limita este finită, infinită (și deci există) sau dacă funcția nu are limită, justificând pe scurt (câte 1,5 puncte): a) ; b) ; c) limita în a funcției pentru și pentru ; d) .


Partea a III-a – Demonstrații și itemi de tip examen

Itemul 10 (8 puncte)

(Redactare completă cerută.) a) Demonstrează criteriul de existență a limitei cu limite laterale: fie și punct de acumulare bilateral pentru ; funcția are limita în dacă și numai dacă cele două limite laterale există și sunt egale cu . (5 p) b) Explică de ce valoarea nu intervine în calculul limitelor laterale și dă un exemplu de funcție pentru care limita într-un punct diferă de valoarea funcției în acel punct. (3 p)


Itemul 11 (8 puncte)

Se consideră funcția , . a) Calculează și și precizează dacă are limită în . (4 p) b) Calculează și . (4 p)


Itemul 12 (8 puncte)

a) Pentru , determină și punctele izolate ale lui . (3 p) b) Precizează în care dintre punctele , , și se poate cere limita unei funcții definite pe și, acolo unde se poate, dacă apropierea este posibilă dintr-o singură parte. (2 p) c) Determină domeniul maxim de definiție al funcției , scrie și precizează dacă are sens să se ceară limita ei în și la . (3 p)


Itemul 13 (8 puncte)

(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră funcția , pentru și pentru , unde . a) Arătați că pentru orice și calculați . (2 p) b) Determinați pentru care funcția are limită în și calculați această limită. (3 p) c) Pentru , calculați și . (3 p)


Barem și răspunsuri

Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.

Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.

a) (2 p) B. Capetele unui interval sunt întotdeauna puncte de acumulare, incluse sau nu, deci contribuie cu . Punctul este izolat: vecinătatea nu conține niciun alt punct al lui , deci . Varianta C confundă punctul izolat cu un punct de acumulare.

b) (2 p) C. Pe stânga lucrăm cu prima ramură: ; pe dreapta, cu a doua: . Cum , funcția nu are limită în . Variantele A și B dau câte una dintre laterale, iar D dă un număr care nu apare nicăieri.

c) (2 p) C. Pentru orice șir , împărțind numărătorul și numitorul la obținem Control numeric: la valoarea este .

Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p justificarea procedeului, 1 p calculul).

a) (1,5 p) Funcția este polinomială, deci limita într-un punct este chiar valoarea funcției acolo (pentru orice șir cu , regulile de la șiruri dau ):

b) (1,5 p) Tot funcție polinomială: .

c) (1,5 p) Domeniul este , iar . Fie arbitrar cu și ; tocmai pentru că putem simplifica prin : Limita este . Control: și

d) (1,5 p) Cum , pentru raportul devine . Limita este .

Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).

a) (1,5 p) F. Ce se cere nu este ca să aparțină domeniului, ci să fie punct de acumulare al lui. Aici și ; cum , pentru raportul devine , deci limita există și este .

b) (1,5 p) F. Criteriul cere ca cele două laterale să existe și să fie egale. Aici numărătorul este constant, , iar numitorul tinde la pentru și la pentru , deci și : fiind diferite, funcția nu are limită în .

c) (1,5 p) F. Numitorul este strict pozitiv pentru orice și tinde la din ambele părți, iar numărătorul este ; deci . Cele două laterale fiind egale, limita există și este . „Limită infinită" nu înseamnă „fără limită".

d) (1,5 p) A. Șirul are termenii în pentru , este diferit de și tinde la ; prin caracterizarea cu șiruri, este punct de acumulare al lui , deși . (Apropierea este posibilă numai dinspre dreapta.)

Itemul 4. (6 p)

a) (3 p) Punctul este punct de acumulare bilateral pentru (0,5 p). Pentru orice șir cu folosim numai prima ramură: , deci (1 p). Pentru folosim a doua ramură: , deci (1 p). Cum , prin criteriul cu limite laterale funcția nu are limită în (0,5 p). Control: și

b) (3 p) Pentru avem , deci ; funcția fiind constantă pe această parte, (1 p). Pentru avem , deci și (1 p). Cele două laterale există, dar sunt diferite, deci funcția nu are limită în (1 p). (Atenție la ordinea semnelor: aici numărătorul este , nu , deci valoarea este cea din stânga.)

Itemul 5. (8 p) — câte 2 puncte (0,5 p semnul numitorului pe fiecare parte, câte 0,5 p fiecare limită laterală, 0,5 p concluzia).

a) (2 p) Numărătorul este constant, . Pentru : , deci ; pentru : , deci : Fiind diferite, funcția nu are limită în . Control: și

b) (2 p) Numărătorul tinde la , iar numitorul este chiar . Pe partea din stânga a lui numitorul este negativ, deci tinde la , iar un număr negativ împărțit la : . Pe partea din dreapta numitorul tinde la , deci . Fiind diferite, funcția nu are limită în . Control: și

c) (2 p) Numărătorul tinde la , iar numitorul este strict pozitiv pentru și tinde la din ambele părți. Prin urmare , cele două laterale sunt egale, deci limita există: Control: la valorile sunt , negative în ambele cazuri ✓

d) (2 p) Pe stânga folosim prima ramură: pentru , deci . Pe dreapta folosim a doua ramură, o funcție polinomială: . Una dintre laterale este infinită, cealaltă finită, deci ele diferă și funcția nu are limită în .

Itemul 6. (7 p)

a) (2 p) Domeniul este , mulțime nemărginită superior, deci (0,5 p). Fie arbitrar din domeniu cu ; împărțim numărătorul și numitorul la (permis, căci de la un rang încolo): (1 p). Șirul fiind arbitrar, (0,5 p). Control: .

b) (2 p) Notăm ; când avem (0,5 p). Atunci (1 p), deci (0,5 p). Control: — valorile se apropie de pe deasupra, în timp ce la se apropiau pe dedesubt.

c) (3 p) Domeniul este , nemărginit superior (0,5 p). Scoatem factor forțat termenul dominant din fiecare parte: (1,5 p). Primul factor tinde la , al doilea la , deci produsul tinde la (0,5 p): Control: , iar — valorile cresc aproximativ ca (0,5 p).

Itemul 7. (7 p)

a) (4 p) Punctul de racord este , punct de acumulare bilateral (0,5 p). Pe stânga lucrăm cu prima ramură: pentru orice șir cu , , deci (1 p). Pe dreapta, cu a doua ramură: , deci (1 p). Prin criteriul cu limite laterale, are limită în dacă și numai dacă (1 p), iar limita este valoarea comună, (0,5 p). Verificare: pentru , și

b) (3 p) Pe stânga, pentru avem , deci putem simplifica: (1,5 p). Pe dreapta, , deci (0,5 p). Condiția (1 p), iar limita comună este .

Itemul 8. (6 p)

a) (3 p) Punctul este punct de acumulare al lui , deci întrebarea are sens (0,5 p). Alegem două șiruri admisibile: (1 p); (1 p). Ambele șiruri au termenii în și tind la , dar imaginile lor au limite diferite; prin criteriul de inexistență care decurge din definiția cu șiruri, funcția nu are limită în (0,5 p).

b) (3 p) Domeniul este , iar șirurile din definiție evită punctul , deci valoarea nu intră în calcul (0,5 p). Cum , pentru avem (1,5 p), deci , în timp ce : limita diferă de valoarea funcției (1 p). Control: și

Itemul 9. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p clasificarea, 1 p justificarea).

a) (1,5 p) Limită finită. Cum , pentru raportul devine , deci limita este .

b) (1,5 p) Limită infinită, care există. Scoatem factor forțat: ; primul factor tinde la , al doilea la , deci limita este . (Control: la valoarea este , iar la este de o mie de ori mai mare în modul.)

c) (1,5 p) Funcția nu are limită. Pe stânga folosim prima ramură: ; pe dreapta, a doua: . Fiind diferite, criteriul nu este îndeplinit.

d) (1,5 p) Limită finită. Împărțind numărătorul și numitorul la obținem : numitorul, de grad mai mare, „învinge".

Itemul 10. (8 p) — redactare completă.

a) (5 p) " Presupunem că are limita în . Un șir cu termeni în , cu și , este în particular un șir din care tinde la , deci definiția limitei se aplică lui și dă . Cum șirul a fost arbitrar printre cele de la stânga, ; analog, cu șirurile care verifică , obținem (2 p).

" Presupunem acum că ambele limite laterale există și sunt egale cu , și luăm un șir arbitrar din cu . Fie o vecinătate oarecare a lui (0,5 p). Din ipoteza de pe stânga există un rang astfel încât toți termenii cu indicele care sunt mai mici decât au imaginile în ; din ipoteza de pe dreapta există un rang cu aceeași proprietate pentru termenii mai mari decât (1,5 p). Luăm . Pentru orice , termenul este ori mai mic, ori mai mare decât — egal nu poate fi, pentru că —, deci în ambele cazuri (0,5 p). Vecinătatea fiind arbitrară, ; iar șirul fiind arbitrar, (0,5 p).

b) (3 p) În definiția limitei laterale intervin numai șiruri cu , respectiv ; niciunul dintre termeni nu este egal cu , deci valoarea nu este niciodată calculată. Limita descrie comportarea funcției în jurul punctului, nu în punct (1,5 p). Exemplu: funcția , pentru și , are , deci (1,5 p). (Este acceptat orice alt exemplu corect, inclusiv cel de la Itemul 8b.)

Itemul 11. (8 p)

a) (4 p) Domeniul este , iar este punct de acumulare bilateral al lui (0,5 p). Numărătorul tinde la (0,5 p). Studiem semnul numitorului: pentru avem , deci (1,5 p); pentru avem , deci (1 p). Cele două laterale există în , dar sunt diferite, deci funcția nu are limită în (0,5 p). Control: și

b) (4 p) Domeniul este nemărginit în ambele sensuri, deci sunt puncte de acumulare (0,5 p). Fie arbitrar cu ; împărțim numărătorul și numitorul la : (2 p). Calculul nu depinde de semnul lui , deci (1 p). Control: și — la un capăt valorile coboară spre , la celălalt urcă spre (0,5 p).

Itemul 12. (8 p)

a) (3 p) Analizăm bucată cu bucată. Intervalul contribuie cu (capetele sunt puncte de acumulare, incluse sau nu), iar contribuie cu (1,5 p). Punctul este izolat: vecinătatea nu conține niciun alt punct al lui (0,5 p). Între bucăți nu apar puncte noi: un punct din , de pildă , are o vecinătate care nu întâlnește deloc (0,5 p). Așadar (0,5 p).

b) (2 p) În da, este punct de acumulare, dar numai la dreapta (la stânga lui nu există puncte ale lui ) (0,5 p). În da, tot numai la dreapta: punctele sunt în , în timp ce la stânga lui , pe intervalul , mulțimea nu are niciun punct (0,5 p). În nu: fiind punct izolat, nu există niciun șir din , diferit de , care să tindă la (0,5 p). La nu: mulțimea este majorată de , deci nu e nemărginită superior (0,5 p).

c) (3 p) Numitorul se anulează pentru , adică , deci (1 p). Punctele scoase rămân puncte de acumulare (în orice vecinătate a lui există puncte ale domeniului, de pildă ), iar mulțimea este nemărginită în ambele sensuri, deci (1,5 p). Prin urmare da în ambele cazuri: limita se poate cere în , deși funcția nu e definită acolo, și se poate cere la (0,5 p).

Itemul 13. (8 p)

a) (2 p) Descompunem ; pentru avem , deci simplificarea prin este permisă și (1 p). Prima ramură fiind acum o funcție de gradul întâi, pentru orice șir cu obținem , adică (1 p).

b) (3 p) Pe dreapta lucrăm cu a doua ramură: , deci (1 p). Prin criteriul cu limite laterale, are limită în dacă și numai dacă , adică (1,5 p), iar limita este valoarea comună (0,5 p):

c) (3 p) Pentru , funcția este pe și pe (0,5 p). La contează numai prima ramură: pentru orice șir , de la un rang încolo , deci (1 p). La contează numai a doua: , pentru că (1 p). Așadar Control: și (0,5 p)

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Toată matematica școlii, pas cu pas.
Rezolvă exercițiile pe ecran, pas cu pas — cu ajutor exact acolo unde te blochezi, punctaj automat și baremul la un click, dacă vrei să-l vezi.

Rezolvă în Matepolis →