Test: mulțimi mărginite, dreapta reală încheiată și vecinătăți
Disciplina: Matematică · Clasa a XI-a · Unitatea: Mulțimea numerelor reale și limite de șiruri
Pentru părinți și profesori
Acest test verifică vocabularul cu care se deschide analiza matematică — cel pe care se sprijină, câteva lecții mai încolo, definiția limitei. Sunt evaluate cinci lucruri. Primul: majorantul și minorantul unei mulțimi de numere reale, cu distincția care produce cele mai multe greșeli — un majorant nu aparține obligatoriu mulțimii și nu este unic. Al doilea: mărginirea, cerută în ambele forme echivalente, cea cu două constante () și cea cu modul (), plus negarea corectă a definiției, adică demonstrarea nemărginirii printr-o rețetă care funcționează pentru orice prag, nu printr-un exemplu de element mare. Al treilea: marginea superioară și marginea inferioară , demonstrate prin cele două condiții din definiție, și deosebirea lor de maxim și de minim. Al patrulea: dreapta reală încheiată , cu tabelul operațiilor permise și cu lista celor șapte cazuri de nedeterminare. Al cincilea: vecinătățile, ale unui punct real și ale lui .
Testul se oprește exact acolo unde se oprește materia predată până la această lecție: mulțimile scrise cu ajutorul lui sunt tratate ca mulțimi de numere, nu ca șiruri. Nu se cere nicio afirmație despre monotonie, despre comportarea „la infinit" a termenilor sau despre limită — acestea vin în lecțiile următoare. Cele șapte nedeterminări se cer numite și recunoscute, nu rezolvate: eliminarea lor este subiectul altui test.
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 50 de minute; orientativ, minute pentru Partea I, pentru Partea a II-a și pentru Partea a III-a. La orice margine cerută se scriu ambele condiții din definiție, nu doar prima.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator. Se depunctează: afirmația că marginea superioară aparține mulțimii, demonstrarea nemărginirii printr-un singur element mare, scrierea unui interval sub forma , „calculul" unei nedeterminări ca și cum ar fi o operație, confuzia dintre „mulțimea conține punctul" și „mulțimea este vecinătate a punctului" și folosirea unei constante care depinde de .
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor unității, cu accent pe caracterizarea marginii superioare și pe definiția vecinătății.
- Unde apare la BAC M1: noțiunile acestui test nu se cer, de regulă, singure; ele apar ca primul pas al unei probleme de analiză — încadrarea obținută prin rescrierea unui raport sub forma „constantă plus rest", urmată de identificarea celei mai bune bariere. Tehnica de încadrare exersată aici este exact cea punctată în barem la subiectul al doilea de Bacalaureat M1, iar lista celor șapte nedeterminări se folosește la fiecare subiect de limite.
- Formule de reținut: majorant al mulțimii = un număr cu pentru orice ; minorant = un număr cu pentru orice . este mărginită dacă are și majorant, și minorant, adică dacă ; echivalent, dacă există cu pentru orice . Marginea superioară este cel mai mic majorant și se caracterizează prin analog, dacă pentru orice și, pentru orice , există în un element mai mic decât . Dacă , atunci ; dacă , atunci . Axioma lui Cantor: orice mulțime nevidă și majorată de numere reale are margine superioară în . Dreapta reală încheiată este , cu pentru orice ; pe ea, pentru nemajorată și pentru neminorată. Cele șapte cazuri de nedeterminare, în ordine: Vecinătate: este vecinătate a lui dacă există un interval deschis cu ; vecinătatea canonică este . Vecinătățile lui sunt mulțimile care conțin un interval , iar cele ale lui , cele care conțin .
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Majoranți, minoranți și mărginire
Itemul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Cel mai mic majorant al mulțimii este: A. ; B. ; C. ; D. nu există.
b) Mulțimea este: A. nemărginită superior; B. mărginită; C. nemărginită inferior; D. vidă.
c) Mulțimea este vecinătate a punctului: A. ; B. ; C. ; D. niciunul dintre punctele , , .
Itemul 2 (6 puncte)
Pentru fiecare mulțime, scrie un majorant și un minorant (dacă există) și precizează dacă mulțimea este mărginită (câte 1,5 puncte): a) ; b) ; c) ; d) .
Itemul 3 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte): a) „Orice mulțime majorată de numere reale are un cel mai mare element." b) „Dacă este majorant al mulțimii , atunci orice număr mai mare decât este tot majorant al lui ." c) „Mulțimea este minorată, dar nu este mărginită." d) „Mulțimea numerelor reale mai mari sau egale cu se poate scrie ."
Itemul 4 (6 puncte)
a) Arată că mulțimea verifică pentru orice și deduce că este mărginită. (3 p) b) Arată că mulțimea este minorată, dar nu este majorată. (3 p)
Partea a II-a – Margini, dreapta reală încheiată și vecinătăți
Itemul 5 (8 puncte)
Determină , , și pentru fiecare mulțime, precizând care dintre margini sunt atinse (câte 2 puncte): a) ; b) ; c) ; d) , marginile fiind căutate în .
Itemul 6 (7 puncte)
Se consideră mulțimea . a) Arată că și calculează primele trei elemente ale mulțimii. (2 p) b) Demonstrează, cu ambele condiții din definiție, că . (3 p) c) Pentru , indică un element al lui mai mare decât . (2 p)
Itemul 7 (7 puncte)
a) Calculează, în : și . (1,5 p) b) Calculează, în : și . (1,5 p) c) Calculează, în : și . (1,5 p) d) Precizează care dintre expresiile , , , sunt cazuri de nedeterminare și care se pot calcula. (1,5 p) e) Scrie lista celor șapte cazuri de nedeterminare, în ordinea canonică. (1 p)
Itemul 8 (6 puncte)
Decide, cu justificare, dacă fiecare mulțime este vecinătate a punctului (câte 1,5 puncte): a) ; b) ; c) ; d) .
Itemul 9 (6 puncte)
a) Determină un număr pentru care și precizează toate valorile lui care funcționează. (3 p) b) Decide, cu justificare, dacă este vecinătate a lui , dacă este vecinătate a lui și dacă este vecinătate a lui . (3 p)
Partea a III-a – Demonstrații și itemi de tip examen
Itemul 10 (8 puncte)
(Redactare completă cerută.) Se consideră mulțimea . a) Arată că și calculează primele trei elemente ale mulțimii. (2 p) b) Demonstrează, verificând cele două condiții din definiție, că . (4 p) c) Arată că nu are maxim și determină , precizând dacă este atins. (2 p)
Itemul 11 (8 puncte)
a) Enunță axioma lui Cantor (proprietatea de completitudine a lui ) și scrie consecința ei pentru mulțimile minorate. (3 p) b) Se consideră mulțimea . Arată că este nevidă și majorată de , apoi arată că cel mai mic majorant al ei în este . Deduce, folosind faptul că este irațional, că nu are margine superioară în . (5 p)
Itemul 12 (8 puncte)
a) Folosind construcția din demonstrația densității lui în , determină un număr rațional situat strict între și , apoi verifică rezultatul prin compararea fracțiilor. (5 p) b) Determină un număr irațional situat strict între aceleași două numere și justifică iraționalitatea lui. (3 p)
Itemul 13 (8 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră mulțimea . a) Calculați primele trei elemente ale mulțimii . (2 p) b) Arătați că pentru orice . (3 p) c) Determinați și , precizând care dintre ele este atins. (3 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Itemul 1. (6 p)
a) (2 p) C. Orice element verifică , deci este majorant; iar niciun număr nu mai este majorant, pentru că între și se află elemente ale intervalului. Varianta B este o barieră depășită, de exemplu, de . b) (2 p) B. Inecuația se scrie , adică : mulțimea este intervalul , deci mărginită. c) (2 p) C. Intervalul deschis îl conține pe și este inclus în . Pentru și pentru răspunsul este nu: orice interval deschis care conține un capăt conține și puncte din afara mulțimii.
Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p majorantul, 0,5 p minorantul, 0,5 p concluzia).
a) (1,5 p) Majorant: (sau orice număr mai mare); minorant: (sau orice număr mai mic). Mulțimea este mărginită, fiind inclusă în . b) (1,5 p) Mulțimea este finită: majorant , minorant , deci mărginită. La mulțimile finite marginile sunt întotdeauna atinse. c) (1,5 p) Inecuația se scrie , deci : majorant , minorant , mulțime mărginită. d) (1,5 p) Inecuația se scrie , deci : mulțimea nu are nici majorant, nici minorant, deci este nemărginită.
Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) (1,5 p) F. Mulțimea este majorată (de ), dar nu are cel mai mare element: pentru orice , numărul este tot în mulțime și este mai mare. Majorantul este o barieră exterioară; cel mai mare element trebuie să fie în mulțime. b) (1,5 p) A. Dacă pentru orice și , atunci pentru orice . Tocmai de aceea majoranții nu sunt unici, iar întrebarea interesantă este care este cel mai mic dintre ei. c) (1,5 p) A. Numărul este minorant, fiindcă pentru orice element. Mulțimea nu este însă majorată: pentru orice , numărul îi aparține și îl depășește pe . „Mărginită" cere ambele capete. d) (1,5 p) F. Simbolul nu este număr real, deci nu poate fi element al unei mulțimi de numere reale și nu poate fi capăt închis. Scrierea corectă este , cu paranteză rotundă la infinit.
Itemul 4. (6 p)
a) (3 p) Scriem numărătorul cu ajutorul numitorului: , deci (1 p). Din rezultă , deci (1 p). Scăzând din (inegalitățile își schimbă sensul): Mulțimea este minorată de și majorată de , deci mărginită; în forma cu modul, pentru orice (0,5 p). Verificare: primele elemente sunt , , — toate în ✓ (0,5 p).
b) (3 p) Minorată: scriem , pentru că un pătrat este nenegativ; valoarea se atinge la , deci este chiar cel mai mare minorant (1 p). Nemajorată: fie oarecare. Alegem un număr natural . Atunci , deci (1,5 p). Rețeta funcționează pentru orice , deci mulțimea nu este majorată; prin urmare este nemărginită (0,5 p).
Itemul 5. (8 p) — câte 2 puncte (1 p perechea /, 1 p perechea /).
a) (2 p) (capătul închis aparține mulțimii); , iar nu există, fiindcă . b) (2 p) , neatins (), deci minimul nu există; . c) (2 p) Din rezultă , deci . Primele elemente sunt , , . Așadar (atins la ), iar , neatins: pentru orice . d) (2 p) Elementele sunt , , , , … Mulțimea este minorată de , valoare atinsă la , deci . Ea nu este majorată (pentru orice alegem și obținem ), deci, prin convenția de pe dreapta reală încheiată, , iar maximul nu există.
Itemul 6. (7 p)
a) (2 p) , deci (1 p). Primele trei elemente: , , (1 p).
b) (3 p) Condiția (i) — este majorant: pentru orice avem , deci (1 p). Condiția (ii) — niciun număr mai mic decât nu este majorant: fie . Căutăm cu iar un asemenea număr natural există întotdeauna, mulțimea nefiind majorată (1,5 p). Cele două condiții fiind îndeplinite, ; maximul nu există, fiindcă (0,5 p).
c) (2 p) Pentru condiția devine , deci merge (1 p). Verificare: elementul corespunzător este , într-adevăr mai mare decât ; la am avea , care nu este strict mai mic decât ✓ (1 p).
Itemul 7. (7 p)
a) (1,5 p) (rândul , cu ); , produsul cu păstrând regula semnelor. b) (1,5 p) (rândul , cu ); , baza fiind subunitară. c) (1,5 p) , baza fiind supraunitară și exponentul ; , exponentul fiind strict pozitiv. d) (1,5 p) Sunt cazuri de nedeterminare: (rândul din tabel cere explicit ) și . Se pot calcula: și . e) (1 p) În ordinea canonică: Ele nu sunt rezultate, ci cazuri în care răspunsul nu se poate decide fără o prelucrare prealabilă a expresiei.
Itemul 8. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) (1,5 p) Da. Mulțimea este ea însăși un interval deschis care îl conține pe ; se poate lua chiar . b) (1,5 p) Nu. Orice interval deschis cu are , deci conține numere mai mici decât , care nu aparțin lui . Punctul stă pe margine, fără loc în stânga. c) (1,5 p) Da. Intervalul deschis îl conține pe , nu îl conține pe și este inclus în . Faptul că din mulțime lipsește un punct nu contează, atâta timp cât punctul lipsă este departe de . d) (1,5 p) Nu. Un interval deschis care îl conține pe conține și numere din intervalul , care nu aparțin lui . Mulțimea conține punctul , dar nu îi lasă loc în jur.
Itemul 9. (6 p)
a) (3 p) Condiția înseamnă și , adică și (1,5 p). Funcționează, deci, orice (1 p). Exemplu verificat: pentru obținem ✓ (0,5 p).
b) (3 p) este vecinătate a lui : este chiar un interval de forma , cu (1 p). este vecinătate a lui : are forma , cu (1 p). nu este vecinătate a lui : ea nu conține niciun interval de forma , fiindcă toate elementele ei sunt mai mici decât (1 p).
Itemul 10. (8 p) — redactare completă.
a) (2 p) Scriem numărătorul cu ajutorul numitorului: , deci (1 p). Primele trei elemente: , , (1 p).
b) (4 p) Condiția (i) — este majorant. Pentru orice avem , deci și (1,5 p). Condiția (ii) — este cel mai mic majorant. Fie oarecare. Căutăm un element al mulțimii mai mare decât : Un asemenea număr natural există întotdeauna, pentru că nu este majorată (2 p). Prin urmare niciun număr mai mic decât nu este majorant al lui , deci (0,5 p). Control numeric (fără punctaj), pentru : condiția dă ; pentru elementul este , într-adevăr mai mare decât ✓
c) (2 p) Maximul nu există: din condiția (i) rezultă pentru orice , deci , iar maximul ar trebui să fie chiar marginea superioară (1 p). Marginea inferioară: fracția este cea mai mare la , deci cel mai mic element este . Cum , avem , atins (1 p).
Itemul 11. (8 p)
a) (3 p) Axioma lui Cantor (proprietatea de completitudine). Orice mulțime nevidă și majorată de numere reale are margine superioară în (2 p). Consecința simetrică: orice mulțime nevidă și minorată de numere reale are margine inferioară în ; ea se obține aplicând axioma mulțimii numerelor opuse (1 p).
b) (5 p) Nevidă și majorată: , fiindcă , și (0,5 p). Dacă , atunci și, cum ridicarea la pătrat păstrează ordinea pe numerele pozitive, : numărul este majorant (1 p). Cel mai mic majorant în este . Condiția (i): din și rezultă , deci este majorant (1 p). Condiția (ii): fie și fie . Dacă , atunci elementul îl depășește. Dacă , folosim densitatea lui în : între și există un număr rațional , iar acesta verifică și , deci și (1,5 p). Prin urmare în . Concluzia în : fie un majorant rațional oarecare al lui . Cum este rațional și nu este, avem ; iar nu poate fi mai mic decât , fiindcă tocmai am arătat că orice număr mai mic decât este depășit de un element al lui . Rămâne . Prin densitatea lui în , între și se află un alt număr rațional , care este tot majorant al lui (fiind mai mare decât ) și este strict mai mic decât . Așadar niciun majorant rațional nu este cel mai mic, deci în mulțimea nu are margine superioară (1 p). (Exact aici se vede că proprietatea de completitudine nu este o evidență: ea este adevărată în și falsă în .)
Itemul 12. (8 p)
a) (5 p) Notăm și ; avem , fiindcă (0,5 p). Pasul 1 — alegerea lui . Diferența este deci avem nevoie de un număr natural cu ; alegem (1,5 p). Pasul 2 — alegerea lui . Luăm , deci numărul căutat este (1,5 p). Verificare prin compararea fracțiilor: , pentru că ; iar , pentru că ✓ (1,5 p).
b) (3 p) Folosim procedeul cunoscut: numărul se află strict între și , fiindcă , deci (1,5 p). Iraționalitatea: dacă ar fi rațional, atunci ar fi rațional, ca diferență și produs de numere raționale — fals (1 p). Control numeric: , iar și ✓ (0,5 p).
Itemul 13. (8 p)
a) (2 p) Pentru obținem , , .
b) (3 p) Scriem , deci (1 p). Din rezultă , deci (1 p). Scăzând din : (1 p).
c) (3 p) Marginea inferioară: din punctul b), este minorant, iar (se obține pentru ), deci , atins (1 p). Marginea superioară: tot din b), este majorant. Este cel mai mic: fie ; condiția înseamnă , adică , iar un asemenea număr natural există întotdeauna (1,5 p). Deci și nu este atins, fiindcă pentru orice (0,5 p). Verificare pentru : condiția dă ; pentru elementul este ✓
