Test: primitive și integrala nedefinită
Disciplina: Matematică · Clasa a XII-a · Unitatea: Primitive
Pentru părinți și profesori
Acest test acoperă prima parte a unității — lecțiile despre noțiunea de primitivă, integrala nedefinită și tabelul primitivelor funcțiilor uzuale — și verifică cinci lucruri. Primul: definiția primitivei, cu cele trei cuvinte care nu pot lipsi din ea — derivabilă, pentru orice și intervalul — și verificarea prin derivare, singurul control complet al capitolului. Al doilea: integrala nedefinită ca mulțime de funcții, cu citirea corectă a scrierii , unde este mulțimea funcțiilor constante pe intervalul de lucru. Al treilea: liniaritatea, cu ipoteza și cu locul exact în care ea se rupe pentru , plus rețeta de calcul în trei etape — prelucrare algebrică, liniaritate, tabel. Al patrulea: tabelul canonic al primitivelor, cu toate cele șaisprezece rânduri și, mai ales, cu intervalul fiecăruia; perechile care se confundă ( față de , față de ) sunt așezate intenționat alături. Al cincilea: primitiva care îndeplinește o condiție de tipul și citirea monotoniei primitivelor din semnul funcției.
Testul cere un tip anume de redactare, pe care baremele examenului îl punctează literal: intervalul scris întâi → formula din tabel → rezultatul cu → verificarea prin derivare. Un rezultat corect scris fără interval sau fără constantă nu primește punctajul întreg.
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 50 de minute (o oră de curs); la fiecare primitivă se cere și intervalul, nu doar formula.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator. Fiecare rezolvare începe cu intervalul pe care se lucrează și se încheie, dacă mai e timp, cu derivarea rezultatului pe ciornă. Se depunctează, în ordinea în care apar aceste greșeli într-o rezolvare: primitiva căutată în afara unui interval (afirmația „două primitive diferă printr-o constantă" e adevărată pe un interval și falsă pe o reuniune de intervale); în loc de , adică rezultatul scris ca funcție, nu ca mulțime; modulul la logaritm, pus sau scos fără motiv; rândul greșit din tabel, cu factorul adăugat la arcsinus sau uitat la arctangentă. Sunt patru dintre „cele opt capcane ale unității Primitive", strânse la sfârșitul unității.
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor, cu accent pe cele trei etape de calcul și pe coloana intervalelor din tabel.
- Formule de reținut: Definiția: este primitivă a lui pe intervalul dacă este derivabilă pe și pentru orice . Teorema constantei: două primitive ale aceleiași funcții pe un interval diferă printr-o constantă (Consecința 1 a teoremei lui Lagrange); pe o reuniune de intervale afirmația este falsă. Integrala nedefinită: , unde este mulțimea funcțiilor constante pe , iar înseamnă . Cele două relații: și . Liniaritatea: și , pentru . Cele trei etape de calcul: Etapa 1 — prelucrarea algebrică; Etapa 2 — liniaritatea; Etapa 3 — tabelul, cu un singur la final. Tabelul canonic, cu : pe (rândul 1); pe , (rândul 2); (rândul 3); (rândul 4); (rândul 5); (rândul 6); (rândul 7); (rândul 8); (rândul 9); pe (rândul 10); pe orice interval (rândul 11); pe (rândul 12); pe , fără modul (rândul 13); pe sau pe (rândul 14); pe , fără factorul (rândul 15); și , pe intervale fără poli (rândul 16). Derivatele adăugate tabelului: și pe ; și pe . Primitiva cu condiție: se scrie forma generală , se impune și se rezolvă ecuația de gradul întâi în . Monotonia primitivelor: semnul lui este tabelul de semn al derivatei oricărei primitive a lui . = mulțimea funcțiilor care admit primitive pe intervalul .
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Definiția, notația și primele rânduri ale tabelului
Itemul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Fie un interval și . Funcția este primitivă a lui pe dacă: A. este continuă pe și ; B. este derivabilă pe și pentru orice ; C. măcar într-un punct ; D. este derivabilă pe și .
b) Simbolul desemnează: A. o funcție; B. un număr real; C. mulțimea tuturor primitivelor lui pe intervalul de lucru; D. derivata funcției .
c) Egalitatea este adevărată: A. pentru orice număr real ; B. numai pentru ; C. numai pentru ; D. pentru niciun .
Itemul 2 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte):
a) „O funcție care admite primitive pe un interval admite acolo o infinitate de primitive." b) „Formula este valabilă pentru orice număr real ." c) „O primitivă a funcției este ." d) „Egalitatea este valabilă pe orice interval inclus în domeniul funcției."
Itemul 3 (6 puncte)
Pentru fiecare funcție, precizează rândul din tabel pe care îl folosești, scrie mulțimea primitivelor și intervalul pe care lucrezi (câte 2 puncte): a) ; b) ; c) .
Itemul 4 (7 puncte)
Se consideră funcția .
a) Determină cel mai mare interval care îl conține pe și pe care este definită și continuă; deduce că admite primitive pe el. (2 p) b) Calculează pe acest interval. (3 p) c) Determină primitiva a lui pentru care . (2 p)
Partea a II-a – Cele trei etape de calcul și rândurile 11–16
Itemul 5 (8 puncte)
Calculează, precizând la fiecare prelucrarea algebrică de la Etapa 1: a) , pe ; (3 p) b) , pe ; (2 p) c) , pe . (3 p)
Itemul 6 (8 puncte)
Determină primitivele, precizând rândul din tabel, valoarea parametrului și intervalul (câte 2 puncte): a) , pe ; b) ; c) ; d) , pe .
Itemul 7 (7 puncte)
Se consideră funcțiile , și .
a) Arată că pentru orice număr real , tratând separat cazurile și . (2 p) b) Arată, prin derivare, că este o primitivă a lui pe . (3 p) c) Explică de ce rândul 13 al tabelului se scrie fără modul, în timp ce rândul 14 se scrie cu modul. (2 p)
Itemul 8 (7 puncte)
Se consideră funcția , .
a) Arată că pentru orice număr real . (2 p) b) Determină mulțimea primitivelor funcției pe . (3 p) c) Determină primitiva a lui pentru care . (2 p)
Partea a III-a – Liniaritatea demonstrată, o familie cu parametru și item de tip examen
Itemul 9 (10 puncte)
Fie un interval și două funcții care admit primitive pe .
a) Enunță și demonstrează omogenitatea integralei nedefinite, pentru , arătând exact unde intervine ipoteza . (4 p) b) Arată că pentru egalitatea de mai sus este falsă, comparând cele două mulțimi. (3 p) c) Notăm cu mulțimea funcțiilor care admit primitive pe . Arată că este parte stabilă în raport cu adunarea funcțiilor, că funcția nulă este element neutru și că orice element al lui este simetrizabil. (3 p)
Itemul 10 (10 puncte)
Se consideră, pentru , funcția , .
a) Determină mulțimea primitivelor funcției pe . (3 p) b) Determină pentru care primitiva a lui cu proprietatea verifică . (4 p) c) Arată că, pentru orice , funcția de la subpunctul b) este impară. (3 p)
Itemul 11 (15 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1 — Subiectul al III-lea, problema 2.) Se consideră funcția , .
a) Arătați că pentru orice număr real . (5 p) b) Determinați mulțimea primitivelor funcției pe . (5 p) c) Determinați primitiva a funcției cu proprietatea , arătați că este strict crescătoare pe și că pentru orice număr real . (5 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.
a) B. Definiția cere derivabilitatea pe tot intervalul și egalitatea în fiecare punct al lui . Varianta A nu ajunge (o funcție continuă poate să nu aibă derivată), varianta C cere egalitatea într-un singur punct, iar varianta D inversează rolurile celor două funcții.
b) C. În stânga stă o mulțime, nu o funcție: mulțimea tuturor primitivelor lui pe intervalul de lucru. Scrierea este prescurtarea pentru , iar egalitatea dintre cei doi membri este o egalitate de mulțimi.
c) B. Pentru produsul parcurge toate numerele reale când le parcurge, deci cele două mulțimi coincid. Pentru membrul stâng este , adică o mulțime infinită, iar membrul drept conține o singură funcție, cea identic nulă.
Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) A. Dacă este o primitivă, atunci și este, pentru orice constantă reală , pentru că derivata unei constante este nulă. Prin urmare, o funcție care admite măcar o primitivă admite o infinitate.
b) F. Pentru numitorul se anulează, deci formula nici nu se poate scrie; acest caz este chiar rândul 3 al tabelului, cu . În plus, pentru neîntreg formula are sens numai pe .
c) F. La rândul 15 nu apare factorul în față: derivând obținem , adică o șeptime din funcția cerută. Răspunsul corect este , pe intervalul ; confuzia vine de la rândul 12, unde factorul chiar există.
d) F. Pe un interval de numere negative nu are sens, deși funcția este definită și continuă acolo. Forma corectă, valabilă pe fiecare dintre cele două intervale ale domeniului, este , adică pe ramura negativă.
Itemul 3. (6 p) — câte 2 puncte.
a) Scriem funcția ca putere: , deci suntem pe rândul 2, cu și : Verificare prin derivare: .
b) Rândul 4, cu : , pe . Se împarte la , nu se înmulțește — la derivare se înmulțește, iar controlul prin derivare separă instantaneu cele două formule.
c) Rândul 8: , pe orice interval , de exemplu pe . Scrierea rezultatului „pe " este greșită: acolo funcția de integrat nici nu este definită.
Itemul 4. (7 p)
a) (2 p) Primul termen are numitorul , deci este definit pe tot ; al doilea cere , adică (1 p). Intervalul cerut este intersecția celor două condiții, adică ; pe el este continuă, fiind sumă de funcții continue, deci admite primitive, prin teorema de existență (1 p).
b) (3 p) Prin liniaritate, cu rândul 12 pentru primul termen () și cu rândul 15 pentru al doilea () (1 p): (1 p), prin urmare (1 p). Observă asimetria dintre cei doi termeni: la rândul 12 factorul apare, la rândul 15 nu.
c) (2 p) Orice primitivă are forma (1 p). Cum și , avem , deci și (1 p).
Itemul 5. (8 p)
a) (3 p) Etapa 1: dezvoltăm pătratul și împărțim termen cu termen, (1 p). Etapele 2 și 3: cu liniaritatea și cu rândurile 1 și 3 (1 p), (1 p). Modulul se păstrează în scriere, deși pe intervalul dat .
b) (2 p) Primul termen este rândul 4 cu , al doilea este rândul 6 (1 p): (1 p). Atenție la semne: minusul din enunț și minusul din primitiva sinusului se înmulțesc și dau plus.
c) (3 p) Etapa 1: funcția nu apare în tabel, dar identitatea o transformă într-o diferență de termeni cunoscuți, (1,5 p). Etapele 2 și 3: cu rândul 9 și cu rândul 1 pentru constanta , (1,5 p). Pe intervalul dat sinusul nu se anulează, deci rândul 9 se poate folosi.
Itemul 6. (8 p) — câte 2 puncte.
a) Rândul 14, cu : , pe . Modulul face parte din formulă, chiar dacă pe acest interval expresia dinăuntru este pozitivă; el devine indispensabil pe cealaltă ramură a domeniului, .
b) Rândul 11, cu : . Domeniul funcției de integrat este reuniunea a trei intervale, , și , iar formula se aplică pe fiecare dintre ele separat, cu constanta lui.
c) Rândul 15, cu : , pe intervalul . Intervalul este obligatoriu deschis, pentru că la capete radicalul de la numitor se anulează. Fără factor în față — deosebirea de rândul 12.
d) Rândul 16: , pe . Verificare prin derivare: .
Itemul 7. (7 p)
a) (2 p) Dacă , atunci , suma fiind de termeni nenegativi, dintre care al doilea strict pozitiv (1 p). Dacă , atunci , deci (1 p).
b) (3 p) Din subpunctul a), argumentul logaritmului este strict pozitiv, deci este bine definită și derivabilă pe , ca funcție compusă (0,5 p). Derivăm cu regula funcțiilor compuse: (1,5 p). Aducem numărătorul la același numitor și simplificăm cu factorul comun , strict pozitiv: pentru orice , deci este o primitivă a lui pe (1 p).
c) (2 p) La rândul 13 argumentul logaritmului, , este strict pozitiv pentru orice număr real — exact ce s-a arătat la subpunctul a) —, deci modulul nu are ce să corecteze și nu se scrie (1 p). La rândul 14 funcția se studiază și pe , unde expresia este negativă (de pildă, pentru și ea valorează ), deci modulul devine obligatoriu (1 p).
Itemul 8. (7 p)
a) (2 p) Scriem numărătorul folosind numitorul: (1 p). Împărțind termen cu termen și observând că pentru orice real, obținem (1 p).
b) (3 p) Funcția este continuă pe , deci admite primitive. Prin liniaritate, cu rândul 1 pentru constanta și cu rândul 12 pentru al doilea termen (1 p); aici , deci — formula nu cere ca să fie pătrat perfect (1 p): (1 p).
c) (2 p) Orice primitivă are forma , iar (1 p). Condiția dă , deci (1 p).
Itemul 9. (10 p)
a) (4 p) Enunț. Dacă admite primitive pe intervalul și , atunci admite primitive pe și (1 p). Demonstrație. Fie o primitivă a lui pe . Funcția este derivabilă pe și , deci admite primitive, iar membrul stâng este mulțimea (1,5 p). Membrul drept este mulțimea funcțiilor de forma , cu (0,5 p). Aici intervine ipoteza: numai pentru produsul parcurge toate numerele reale când le parcurge, deci cele două mulțimi coincid (1 p).
b) (3 p) Pentru , membrul stâng este , adică mulțimea tuturor funcțiilor constante pe , care este infinită (1,5 p). Membrul drept este , adică mulțimea formată dintr-o singură funcție, cea identic nulă (1 p). O mulțime infinită nu poate fi egală cu una cu un singur element, deci egalitatea este falsă (0,5 p).
c) (3 p) Parte stabilă: dacă are primitiva și are primitiva pe , atunci este derivabilă și , deci (1 p). Element neutru: funcția nulă aparține lui , primitivele ei fiind funcțiile constante, iar pentru orice (1 p). Simetrizabil: dacă are primitiva , atunci are primitiva , deci și (1 p).
Itemul 10. (10 p)
a) (3 p) Funcția este continuă pe , numitorul fiind cel puțin , deci admite primitive (1 p). Este rândul 12 al tabelului (1 p): (1 p).
b) (4 p) Primitivele au forma , iar , deci condiția dă și (1,5 p). Calculăm valoarea cerută: cum , (1,5 p). Din obținem , deci , valoare care respectă condiția (1 p).
c) (3 p) Funcția este impară: din impară pe rezultă pentru orice real (1,5 p). Prin urmare, pentru orice și orice real, (1 p), deci este impară; graficul ei este simetric față de origine (0,5 p).
Itemul 11. (15 p)
a) (5 p) Numitorul verifică pentru orice real, deci funcția este definită pe tot (1 p). Scriem numărătorul folosind numitorul: , iar , deci (2 p). Împărțind termen cu termen, (2 p).
b) (5 p) Funcția este continuă pe , ca raport de funcții continue cu numitorul nenul, deci admite primitive (1 p). Aplicăm liniaritatea pe forma de la subpunctul a) și folosim rândul 1 pentru constanta și rândul 12 cu (1,5 p): (1,5 p), factorul din numărător simplificându-se exact cu factorul al formulei. Prin urmare (1 p).
c) (5 p) Orice primitivă are forma ; din rezultă , iar condiția dă (1,5 p), deci (0,5 p). Monotonia. Avem , iar pentru orice real, ambii termeni fiind strict pozitivi (1 p); cum este interval, este strict crescătoare pe (0,5 p). Inegalitatea. Codomeniul funcției arctangentă este , deci pentru orice real (1 p). Adunând în ambii membri obținem (0,5 p). (Geometric: graficul lui rămâne pentru totdeauna sub dreapta și deasupra dreptei , apropiindu-se de ele la cele două capete.)
