Test: rangul unei matrice
Disciplina: Matematică · Clasa a XI-a · Unitatea: Sisteme de ecuații liniare
Pentru părinți și profesori
Acest test verifică noțiunea care deschide a doua jumătate a capitolului de sisteme liniare: rangul. Sunt evaluate patru lucruri. Primul: minorii — ce este un minor de ordin (determinantul submatricei aflate la intersecția a linii cu coloane, alese oricum, dar cu păstrarea ordinii) și câți asemenea minori are o matrice, anume . Al doilea: definiția rangului, care are două condiții simultane — există un minor nenul de ordin și toți minorii de ordin sunt nuli. Aici se dă greșeala tipică a temei: elevul găsește un minor nenul și declară rangul, fără să arate anularea celor de ordin imediat superior. Al treilea: calculul prin transformări elementare, cu cele trei operații scrise în notația lor exactă, cu forma eșalonată și cu citirea rangului ca număr de linii nenule. Al patrulea: matricele cu parametru, unde regula de siguranță este să nu se împartă niciodată la o expresie care se poate anula, și unde discuția se face pe cazuri, până la capăt.
Testul se oprește exact acolo unde se oprește și materia predată: se calculează, la un sistem, atât , cât și — ca deprindere de lucru —, dar nu se cere nicio concluzie despre existența soluțiilor. Regula care compară cele două numere se învață în lecțiile următoare; până atunci, rangul rămâne o măsură a numărului de linii cu adevărat independente. Tot din lecțiile următoare vine și folosirea acelorași transformări pentru rezolvarea sistemelor.
- Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
- Timp recomandat: 60 de minute; orientativ, minute pentru Partea I, pentru Partea a II-a și pentru Partea a III-a. La itemii cu transformări elementare se cere fiecare pas scris cu notația lui, nu doar matricea finală.
- Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator. Orice concluzie de forma „rangul este " trebuie sprijinită pe cele două condiții din definiție. Se depunctează: declararea rangului dintr-un singur minor nenul, rearanjarea liniilor sau a coloanelor în interiorul unui minor, folosirea unei transformări cu , împărțirea unei linii la o expresie care conține parametrul, numărarea tuturor liniilor în loc de a celor nenule și scrierea determinantului sub forma cu bare verticale în locul notației .
- Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se recomandă reluarea lecțiilor unității, cu accent pe definiția rangului și pe algoritmul de eliminare.
- Formule de reținut: minor de ordin = determinantul matricei pătratice de ordin obținute păstrând elementele de la intersecția a linii cu coloane ale lui ; numărul lor este . Rangul lui , notat , este cel mai mare ordin al unui minor nenul; prin convenție , iar Proprietăți: ; pentru ; pentru , este inversabilă. Cele trei transformări elementare pe linii, care nu schimbă rangul, sunt , cu și cu (analog pe coloane, cu în loc de ). Forma eșalonată are liniile nule la sfârșit, iar în fiecare linie nenulă primul element nenul — pivotul — se află strict la dreapta pivotului de deasupra; rangul ei este numărul liniilor nenule.
Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".
Itemi
Partea I – Minori și definiția rangului
Itemul 1 (6 puncte)
Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):
a) Numărul minorilor de ordin ai unei matrice de tip este: A. ; B. ; C. ; D. .
b) Rangul matricei unitate este: A. ; B. ; C. ; D. .
c) Pentru o matrice de tip , valoarea maximă posibilă a lui este: A. ; B. ; C. ; D. .
Itemul 2 (6 puncte)
Determină rangul fiecărei matrice, justificând pe scurt (câte 1,5 puncte):
a) ; b) ; c) matricea nulă ; d) .
Itemul 3 (6 puncte)
Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte):
a) „Dacă este o matrice pătratică de ordin cu , atunci ."
b) „Un minor nenul de ordin este suficient pentru a conchide că rangul matricei este exact ."
c) „Pentru orice matrice avem ."
d) „În transformarea elementară , indicii și pot fi egali."
Itemul 4 (6 puncte)
Determină rangul, prin metoda minorilor, arătând amândouă condițiile din definiție (câte 3 puncte):
a) ;
b) .
Partea a II-a – Transformări elementare și forma eșalonată
Itemul 5 (8 puncte)
Se consideră matricea
a) Determină prin transformări elementare pe linii, scriind fiecare pas cu notația lui și aducând matricea la formă eșalonată. (5 p)
b) Precizează pivoții și coloanele în care se află ei. (1 p)
c) Confirmă rezultatul pe cealaltă cale: arată că și indică un minor nenul de ordin . (2 p)
Itemul 6 (7 puncte)
Se consideră matricea
a) Determină prin transformări elementare pe linii, scriind fiecare pas. (5 p)
b) Precizează în ce coloane se află pivoții și explică de ce nu este o greșeală faptul că ei nu ocupă primele coloane. (2 p)
Itemul 7 (7 puncte)
Se consideră matricea .
a) Determină prin transformări elementare, având grijă la alegerea primului pivot. (4 p)
b) Verifică rezultatul prin metoda minorilor: calculează și indică un minor nenul de ordinul al doilea. (3 p)
Itemul 8 (6 puncte)
a) Fie o matrice de tip cu . Precizează, cu justificare, valorile lui și . (3 p)
b) Câți minori de ordin are o matrice de tip ? Dar de ordin ? Explică, pornind de la aceste numere, de ce metoda coborârii după ordinul minorilor devine nepractică. (3 p)
Itemul 9 (6 puncte)
Determină, în funcție de , rangul matricei
folosind numai transformări elementare cu coeficienți numerici. Explică, într-o frază, de ce nu ai voie să împarți vreo linie la o expresie care conține pe .
Partea a III-a – Demonstrații și itemi de tip examen
Itemul 10 (8 puncte)
(Redactare completă cerută.)
a) Demonstrează că transformarea , cu , nu schimbă rangul unei matrice. Precizează, la fiecare pas, ce proprietate a determinanților folosești și unde intervine reversibilitatea transformării. (5 p)
b) Explică de ce înmulțirea unei linii cu nu este o transformare elementară și dă un exemplu concret de matrice al cărei rang scade după o astfel de operație. (3 p)
Itemul 11 (8 puncte)
Se consideră sistemul , , , cu .
a) Scrie matricea a sistemului și calculează . (2 p)
b) Determină . (2 p)
c) Scrie matricea extinsă și determină pentru și pentru . (4 p)
Itemul 12 (8 puncte)
Se consideră matricea
a) Arată că . (3 p)
b) Determină pentru fiecare valoare a lui , tratând separat toate cazurile. (5 p)
Itemul 13 (8 puncte)
(Item tip Bacalaureat M1.) Se consideră matricea , cu .
a) Arătați că pentru orice . (2 p)
b) Determinați pentru . (3 p)
c) Determinați pentru . (3 p)
Barem și răspunsuri
Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.
Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.
a) C. Un minor de ordin se obține alegând linii din cele și coloane din cele , deci numărul lor este . Varianta B numără doar elementele matricei.
b) D. Singurul minor de ordin este , deci rangul atinge maximul: .
c) A. , pentru că nu se pot alege mai mult de linii dintr-o matrice cu linii; nu există niciun minor de ordin .
Itemul 2. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) . Determinantul este (a doua linie este din prima — Proprietatea 7 din lecția 19, linii proporționale), deci rangul e cel mult ; elementul este un minor nenul de ordin .
b) . Determinantul este , adică maximul posibil pentru o matrice de tip .
c) , prin convenție: toți minorii sunt nuli, la orice ordin.
d) . Toate liniile sunt multipli ai primei (, ), deci orice minor de ordin are liniile proporționale și este nul (Proprietatea 7 din lecția 19); elementul este nenul.
Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).
a) F. Din rezultă doar ; rangul poate coborî oricât. Pentru matricea cu toate cele trei linii egale cu avem și , iar pentru rangul este .
b) F. Un minor nenul de ordin arată doar că . Definiția cere și anularea tuturor minorilor de ordin ; de pildă are minori nenuli de ordin , dar rangul .
c) A. Prin transpunere, fiecare minor de ordin al lui este transpusul unui minor de ordin al lui , iar transpusa nu schimbă valoarea unui determinant (Proprietatea 1 din lecția 18). Cele două matrice au deci aceleași valori de minori la fiecare ordin, deci același ordin maxim la care apare unul nenul.
d) F. Transformarea cere explicit . Dacă am lua și , operația ar deveni , adică ar anula linia — deci nu ar mai fi reversibilă și ar putea micșora rangul: din , cu rangul , s-ar obține o matrice cu o linie nulă, de rang .
Itemul 4. (6 p) — câte 3 puncte (1,5 p anularea minorilor de ordin superior, 1 p minorul nenul exhibat, 0,5 p concluzia).
a) Se observă că (pe coloane: , , ). Singurul minor de ordin este ; desfăcându-l după ultima linie, prin liniaritatea pe o linie (Proprietatea 4 din lecția 18), obținem o sumă de doi determinanți, fiecare cu două linii egale, deci fiecare nul (Proprietatea 6 din lecția 19). Așadar și . Minorul din liniile și și coloanele și este , deci .
b) Se observă că (pe coloane: , , , ). Matricea are minori de ordin , iar fiecare folosește toate cele trei linii, deci are ultima linie egală cu o combinație a celorlalte două; prin același raționament ca la punctul a), toți patru sunt nuli și . Minorul din primele două linii și primele două coloane este , deci .
Itemul 5. (8 p)
a) (5 p) Pivotul din colțul din stânga-sus este , deci facem zerouri sub el cu , și (2 p): Trecem la submatricea rămasă: cu și (1,5 p): (1 p). Forma finală este eșalonată și are trei linii nenule, deci (0,5 p).
b) (1 p) Pivoții sunt , și , aflați în coloanele , și ; fiecare stă strict la dreapta celui de deasupra.
c) (2 p) Pe matricea inițială se vede că (pe coloane: , , , ), deci : desfăcut după ultima linie prin Proprietatea 4 din lecția 18, determinantul devine o sumă de trei determinanți, fiecare cu două linii egale, deci nuli (Proprietatea 6 din lecția 19) (1 p). Un minor nenul de ordin este cel din primele trei linii și primele trei coloane (1 p):
Itemul 6. (7 p)
a) (5 p) Pivot: elementul din colțul din stânga-sus. Facem , și (2 p): Coloanele a doua și a treia s-au anulat complet sub prima linie, deci pivotul următor se caută în coloana a patra: el este -ul de pe linia a doua. Cu și (1,5 p): (1 p). Trei linii nenule, deci (0,5 p).
b) (2 p) Pivoții sunt , și , aflați în coloanele , și (1 p). Nu este o greșeală: definiția formei eșalonate cere doar ca fiecare pivot să fie strict la dreapta celui de deasupra, nu pe coloana imediat următoare. Aici coloanele a doua și a treia sunt multipli ai primei (, ), deci nu pot conține pivoți (1 p).
Itemul 7. (7 p)
a) (4 p) Colțul din stânga-sus este , deci nu poate fi pivot; aducem sus linia a doua prin (1 p). Apoi dă linia , iar o anulează (2 p): Două linii nenule, deci (1 p).
b) (3 p) Dezvoltând după prima linie (1,5 p): (Se putea observa direct și că , deci liniile sunt dependente.) Singurul minor de ordin fiind nul, ; iar minorul din primele două linii și primele două coloane este , deci — același răspuns (1,5 p).
Itemul 8. (6 p)
a) (3 p) : transpunerea duce fiecare minor al lui în transpusul unui minor al lui , iar determinantul nu se schimbă prin transpunere (Proprietatea 1 din lecția 18), deci minorii nenuli apar la aceleași ordine (1,5 p). : dintr-un minor de ordin al lui se scoate factorul din fiecare dintre cele linii (Proprietatea 3 din lecția 18), deci el este minorul corespunzător al lui înmulțit cu — nenul exact când era și acela (1,5 p).
b) (3 p) Minori de ordin : ; minori de ordin : (1,5 p). Metoda coborârii pornește de la ordinul maxim: dacă toți cei minori de ordin sunt nuli, se trece la cei de ordin — până la de determinanți calculați de mână, ca să afli un singur număr. De aceea, la matrice de dimensiuni mari, se preferă transformările elementare, care dau răspunsul în câțiva pași (1,5 p).
Itemul 9. (6 p)
Folosim numai transformări de tipul , cu și cu număr, lăsând parametrul să ajungă singur în ultimul colț (1 p). Cu și (1,5 p): (1,5 p). Discuția se face abia acum, pe ultima linie (1,5 p):
- pentru avem , deci matricea are trei linii nenule în formă eșalonată și ;
- pentru ultima linie se anulează, rămân două linii nenule, deci .
Nu ai voie să împarți o linie la o expresie care conține pe — de pildă la — pentru că a împărți presupune tacit că acea expresie este nenulă, adică exact cazul ; cazul , singurul interesant, ar fi pierdut din discuție (0,5 p).
Control pe cealaltă cale (nu se cere, dar confirmă): dezvoltând după prima linie, , care se anulează tot pentru .
Itemul 10. (8 p) — redactare completă.
a) (5 p) Fie matricea obținută din prin , cu . Arătăm întâi că orice minor de ordin al lui este o combinație de minori de ordin ai lui (0,5 p).
Cazul 1: minorul nu conține linia . Atunci el folosește numai linii neatinse de transformare, deci este identic cu minorul corespunzător al lui (0,5 p).
Cazul 2: minorul conține linia . Linia lui provenită din este acum suma dintre bucata veche din și ori bucata din . Prin liniaritatea determinantului pe o linie (Proprietatea 4 din lecția 18), minorul se desface într-o sumă de doi determinanți: primul este minorul corespunzător al lui , iar al doilea are pe locul liniei bucata din linia , înmulțită cu (factorul se scoate prin Proprietatea 3 din lecția 18) (1,5 p). Pentru al doilea determinant sunt două subcazuri: dacă minorul conținea și linia , el are două linii egale, deci este (Proprietatea 6 din lecția 19); dacă nu o conținea, el este — până la ordinea liniilor, care schimbă cel mult semnul, prin Proprietatea 5 din lecția 19 — tot un minor de ordin al lui , înmulțit cu (1 p).
În ambele cazuri, dacă toți minorii de ordin ai lui sunt nuli, atunci și cei ai lui sunt nuli. Luând , rezultă (0,5 p).
Reversibilitatea. Condiția garantează că transformarea se poate desface: aplicând lui operația (linia nu a fost modificată, tocmai pentru că ) regăsim exact matricea . Deci se obține din printr-o transformare de același fel, iar raționamentul de mai sus, aplicat în sens invers, dă (0,5 p). Din cele două inegalități, (0,5 p).
b) (3 p) Transformarea cere prin definiție , din două motive legate între ele: înmulțirea cu șterge informație (linia devine nulă și nu mai poate fi refăcută) și nu este reversibilă, pentru că nu există un scalar cu care să înmulțim linia nulă spre a o readuce la valoarea inițială (1,5 p). Exemplu concret: , dar după înmulțirea primei linii cu obținem , ai cărei minori de ordin sunt nuli, deci rangul a scăzut la (1,5 p).
Itemul 11. (8 p)
a) (2 p) Matricea sistemului este (0,5 p). Se observă că (pe coloane: , , ), deci, desfăcând după ultima linie prin Proprietatea 4 din lecția 18, obținem doi determinanți cu câte două linii egale, nuli prin Proprietatea 6 din lecția 19: (1,5 p).
b) (2 p) Din rezultă (0,5 p). Minorul din primele două linii și primele două coloane este , deci (1,5 p).
c) (4 p) Matricea extinsă este (1 p). Ea are minori de ordin .
Pentru : și coloana termenilor liberi respectă relația, pentru că , deci în avem tot . Prin urmare toți cei patru minori de ordin sunt nuli, iar minorul de ordin de la punctul b) rămâne nenul: (1,5 p).
Pentru : relația se rupe, pentru că . Minorul format din coloanele , și a termenilor liberi este (1,5 p) deci .
Notă de barem: itemul cere numai cele două ranguri. Faptul că valorile lor se compară pentru a decide dacă sistemul are sau nu soluții este conținutul lecției următoare; aici nu se acordă și nu se scad puncte pentru o concluzie despre existența soluțiilor.
Itemul 12. (8 p)
a) (3 p) Adunăm liniile a doua și a treia la prima, prin și apoi (transformări care nu schimbă determinantul — Proprietatea 8 din lecția 19); pe prima linie apare în fiecare poziție (1 p): factorul comun fiind scos prin Proprietatea 3 din lecția 18 (1 p). În determinantul rămas facem și (1 p):
b) (5 p) Discuția are trei cazuri.
Cazul (1,5 p): , iar este pătratică de ordin , deci (rangul este maxim exact când determinantul e nenul).
Cazul (2 p): matricea devine cea cu toate elementele egale cu . Orice minor de ordin are cele două linii egale, deci este nul (Proprietatea 6 din lecția 19); cum elementul este un minor nenul de ordin , avem .
Cazul (1,5 p): , deci ; minorul din primele două linii și primele două coloane este , deci .
Control: pentru obținem și într-adevăr ; cele trei cazuri epuizează toate valorile reale ale lui .
Itemul 13. (8 p)
a) (2 p) A doua linie este dublul primei, , indiferent de , iar un determinant cu două linii proporționale este nul (Proprietatea 7 din lecția 19). Deci pentru orice , iar .
b) (3 p) Pentru matricea devine , în care și (1 p). Orice minor de ordin are atunci liniile proporționale, deci este nul (Proprietatea 7 din lecția 19) (1,5 p); elementul fiind un minor nenul de ordin , rezultă (0,5 p).
c) (3 p) Pentru alegem minorul din liniile și și coloanele și (1,5 p): deci . Cum de la punctul a) știm că , singurul minor de ordin este nul, deci (1,5 p).
(Verificare pe un caz concret: pentru , minorul ales este , iar pentru el este — în ambele situații rangul este .)
