Aplicația

Acasă · Teste · clasa a XII-a · Test recapitulativ: metode de integrare

Test recapitulativ: metode de integrare

Disciplina: Matematică · Clasa a XII-a · Unitatea: Primitive


Pentru părinți și profesori

Acest test recapitulează întreaga unitate — de la noțiunea de primitivă și tabelul canonic până la metodele combinate și la sinteza în formatul examenului — și verifică șase lucruri. Primul: alegerea metodei, adică deprinderea de a clasifica o integrală înainte de a o calcula, cu arborele de decizie parcurs în ordinea lui și cu pasul zero — rescrierea algebrică — făcut întotdeauna primul. Al doilea: cele patru metode de calcul, luate una câte una — tabelul cu liniaritatea, integrarea prin părți cu regula descreșterii, schimbarea de variabilă cu cei trei pași ai ei și descompunerea în fracții simple —, plus tabelul de decizie trigonometric și tabelul de decizie pentru radicali și exponențiale, cu regula de triaj. Al treilea: lanțul de metode, scris cu săgeți înainte de calcul, cu ultima verigă mereu în tabel. Al patrulea: ce se citește despre o primitivă direct din funcție — tabelul de traducere — și rețeta constantei, pentru primitiva care îndeplinește o condiție. Al cincilea: relațiile de recurență, cu convenția că desemnează o primitivă fixată, iar constanta se scrie o singură dată, la răspunsul final. Al șaselea: cele opt capcane ale unității Primitive, în ordinea în care apar într-o rezolvare.

Testul cere redactarea din lista de control a unității: intervalul scris și motivat, metoda numită înainte de calcul, calculul pe rânduri scurte, rezultatul complet cu și cu intervalul repetat, iar la final verificarea prin derivare. Partea a III-a reproduce formatul problemei de primitive din Subiectul al III-lea: subpunctul a) o verificare pregătitoare, b) calculul, c) o proprietate a primitivei.

Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".


Itemi

Partea I – Alegerea metodei și lista de control

Itemul 1 (6 puncte)

Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):

a) Pe , integrala este egală cu: A. ; B. ; C. ; D. .

b) Metoda potrivită pentru este: A. tabelul și liniaritatea; B. schimbarea de variabilă; C. integrarea prin părți; D. descompunerea în fracții simple.

c) Dintre funcțiile de mai jos, nu admite primitive pe funcția: A. ; B. ; C. ; D. .


Itemul 2 (8 puncte)

Alegerea metodei — fără niciun calcul. Pentru fiecare pereche, scrie numai metoda sau lanțul de metode potrivit fiecărei integrale și semnalul din integrand care ți-a indicat-o (câte 2 puncte):

a) și , pe ; b) pe și pe ; c) și , pe ; d) pe și pe , cu .


Itemul 3 (6 puncte)

Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F) și justifică pe scurt (câte 1,5 puncte):

a) „Dacă o funcție nu este continuă, atunci ea nu admite primitive pe ." b) „Pe , două primitive ale funcției diferă printr-o constantă." c) „Dacă este continuă și pentru orice din intervalul , atunci orice primitivă a lui este strict crescătoare pe ." d) „Dacă este o primitivă a lui pe intervalul , iar este descrescătoare pe , atunci este descrescătoare pe ."


Itemul 4 (6 puncte)

Pasul zero. Rescrie întâi integrandul, apoi calculează (câte 2 puncte): a) , ; b) , ; c) , .


Partea a II-a – Metodele de calcul, una câte una

Itemul 5 (8 puncte)

Calculează, numind metoda înainte de calcul (câte 2 puncte): a) , ; b) , ; c) , ; d) , .


Itemul 6 (8 puncte)

Tabelul de decizie trigonometric. Precizează rândul din tabel pe care intri și calculează (câte 2 puncte): a) , ; b) , ; c) , ; d) , .


Itemul 7 (7 puncte)

Regula de triaj. Precizează, la fiecare subpunct, ce substituție raționalizează integrandul — la a), pornind de la gradul expresiei de sub radical.

a) Calculează , . (4 p) b) Calculează , . (3 p)


Itemul 8 (8 puncte)

Lanțul de metode. Scrie mai întâi lanțul, cu săgeți, apoi fă calculul.

a) Calculează , . (4 p) b) Calculează , . (4 p)


Partea a III-a – Modelări, recurență și item de tip examen

Itemul 9 (8 puncte)

(Problemă aplicată.) Un mobil se deplasează pe o dreaptă cu viteza metri pe secundă, pentru , și pornește din punctul de abscisă metri.

a) Determină legea de mișcare , folosind rețeta constantei. (3 p) b) Determină momentul în care mobilul își schimbă sensul de mers și precizează pe ce intervale de timp înaintează. (3 p) c) Folosind tabelul de traducere , precizează intervalele de convexitate ale lui pe . (2 p)


Itemul 10 (10 puncte)

Pentru se consideră , . Conform convenției pentru relațiile de recurență, desemnează o primitivă fixată, iar constanta se adaugă o singură dată, la răspunsul final.

a) Calculează și . (3 p) b) Arată că , pentru orice . (4 p) c) Determină și explică de ce, la această recurență, un singur termen de plecare este de ajuns, spre deosebire de recurențele care coboară din doi în doi. (3 p)


Itemul 11 (15 puncte)

(Item tip Bacalaureat M1 — Subiectul al III-lea, problema a doua.) Se consideră funcția , .

a) Arătați că funcția , , este o primitivă a funcției . (5 p) b) Determinați primitiva a funcției pentru care și calculați . (5 p) c) Studiați monotonia funcției și determinați punctul ei de extrem. (5 p)


Barem și răspunsuri

Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.

Itemul 1. (6 p) — câte 2 puncte.

a) B. Numărătorul este constant, deci nu poate fi derivata numitorului: suntem pe rândul al tabelului canonic, cu , care dă . Variantele A și C ar fi răspunsul dacă la numărător ar sta , respectiv — este chiar a opta capcană a unității: numărătorul decide, nu numitorul.

b) C. Integrandul este un produs de funcții de naturi diferite — un polinom și o funcție trigonometrică —, fără nicio legătură de derivare între factori. Prin regula descreșterii se derivează polinomul, care se simplifică, și se integrează sinusul, care nu se complică.

c) B. Limita la stânga în este , limita la dreapta este , iar : sunt finite și diferite, deci are în o discontinuitate de speța I. O funcție care admite primitive are proprietatea valorilor intermediare, prin teorema lui Darboux, deci nu poate avea o astfel de discontinuitate. Celelalte trei funcții sunt continue pe , deci admit primitive.

Itemul 2. (8 p) — câte 2 puncte; se punctează metoda și semnalul, nu calculul.

a) La prima, schimbare de variabilă: numărătorul este exact derivata numitorului, deci tiparul este și rezultatul un logaritm. La a doua, tabelul canonic, rândul cu : numărătorul e constant, deci rezultatul este o arctangentă. Aceleași cinci simboluri la numitor, două ramuri diferite ale arborelui.

b) La prima, integrarea prin părți, cu regula descreșterii: produs de tipuri diferite, polinom înmulțit cu exponențială; se derivează polinomul. La a doua, pasul zero — împărțirea cu rest: gradul numărătorului îl depășește pe al numitorului, deci se scrie și se citește din tabel.

c) La prima, schimbare de variabilă cu : exponentul cosinusului este impar, iar este derivata sinusului. La a doua, liniarizare: exponentul este par, nu există factor care să fie derivata interiorului, deci se coboară puterea cu .

d) La prima, lanțul substituție fracții simple tabel: numitorul este un trinom în , iar la numărător stă exact , adică derivata substituției, iar se descompune. La a doua, relație de recurență: în integrand apare exponentul , deci nu se calculează integrala pentru fiecare , ci se leagă de printr-o integrare prin părți.

Itemul 3. (6 p) — câte 1,5 puncte (0,5 p răspunsul, 1 p justificarea).

a) F. Implicația merge invers: continuitatea garantează existența primitivelor, dar o funcție discontinuă poate avea primitive. Ce le exclude este o discontinuitate de speța I sau o imagine care nu este interval. Este a patra capcană a unității.

b) F. Enunțul „două primitive diferă printr-o constantă" este adevărat pe un interval, iar este o reuniune de două intervale. Contraexemplu: funcțiile și funcția care valorează pe și pe sunt amândouă primitive ale lui , iar diferența lor nu este constantă pe .

c) A. Cum este primitivă a lui , avem pe , iar prin Consecința 2 a teoremei lui Lagrange, este strict crescătoare pe intervalul . Este primul rând al tabelului de traducere .

d) F. Se confundă cele două informații: semnul lui dă monotonia lui , iar monotonia lui dă convexitatea lui . Contraexemplu: este descrescătoare pe , dar primitiva este crescătoare pe . Ce rezultă corect din ipoteză este că este concavă.

Itemul 4. (6 p) — câte 2 puncte.

a) Gradele sunt egale, deci rescriem adunând și scăzând același termen: . A doua bucată este rândul , cu :

b) Desfacem pătratul și împărțim termen cu termen: . Folosim rândurile și ale tabelului, iar pe modulul se scoate:

c) Formula unghiului dublu, citită invers, factorizează numărătorul: . Pe intervalul dat , deci simplificarea e legitimă și rămâne o sumă din tabel:

Itemul 5. (8 p) — câte 2 puncte.

a) Metoda: integrare prin părți, produs polinom–exponențială. Derivăm și integrăm , a cărui primitivă este :

b) Metoda: integrare prin părți, produs polinom–trigonometrică. Derivăm și integrăm , cu primitiva :

c) Metoda: schimbare de variabilă, tiparul . Derivata numitorului este , iar este jumătate din ea; cum și coeficientul dominant e pozitiv, trinomul e strict pozitiv și modulul cade:

d) Metoda: tabelul canonic, rândul , după scoaterea coeficientului dominant de sub radical: , deci factorul din față este , iar :

Itemul 6. (8 p) — câte 2 puncte.

a) Rândul întâi al tabelului de decizie: putere pară, deci liniarizare. Din rezultă

b) Rândul al doilea: exponentul sinusului este impar, deci rupem un și scriem ; cu , unde , rămâne , deci

c) Rândul al treilea: produs cu argumente diferite, deci transformare în sumă, cu pentru și :

d) Rândul al doilea, cu liber: substituția , cu , duce integrandul pe rândul arctangentei, cu :

Itemul 7. (7 p)

a) (4 p) Sub radical stă , o expresie de gradul întâi, deci regula de triaj trimite la raționalizare: notăm , de unde și , cu (1 p). Integrandul devine o funcție rațională în (1 p): Gradul numărătorului îl depășește pe al numitorului, deci împărțim: , cu primitiva (1 p). Revenind la (1 p):

b) (3 p) Integrandul este o expresie rațională în , deci substituția este , cu și ; în plus și (1 p). Atunci (1 p) Revenind la (1 p):

Itemul 8. (8 p)

a) (4 p) Lanțul de metode: substituție fracții simple tabel (0,5 p). Numitorul se factorizează: , iar pentru ambele paranteze sunt strict negative, deci numitorul nu se anulează și funcția e continuă pe (1 p). Cu (0,5 p): Descompunerea dă, după înmulțirea cu semnul minus, (1 p). Revenind la și scriind rapoartele fără modul, pentru că și (1 p):

b) (4 p) Lanțul de metode: împărțire schimbare de variabilă tabel (0,5 p). Gradul numărătorului îl depășește pe al numitorului, deci prima verigă este împărțirea (1,5 p): A doua bucată are la numărător, până la factorul , derivata numitorului, iar , deci modulul cade (1,5 p). Prin urmare (0,5 p)

Itemul 9. (8 p)

a) (3 p) Poziția este o primitivă a vitezei, iar constanta este poziția inițială (0,5 p). Etapa 1 a rețetei constantei: (1,5 p). Etapa 2: din obținem (0,5 p), deci Etapa 3, verificarea: (0,5 p).

b) (3 p) Factorizăm viteza: (1 p). Pentru factorul este strict pozitiv, deci semnul lui este semnul lui : negativ pe și pozitiv pe (1 p). Mobilul se întoarce pe intervalul de timp și înaintează pe ; își schimbă sensul de mers la momentul secunde, care este punct de minim al poziției, cu metri (1 p).

c) (2 p) Din tabelul de traducere : convexitatea lui se citește din monotonia vitezei, adică din semnul lui (0,5 p). Avem , negativ pe și pozitiv pe (1 p), deci este concavă pe și convexă pe , cu un punct de inflexiune la momentul secundă (0,5 p).

Itemul 10. (10 p)

a) (3 p) Pentru integrandul este , iar compunerea cu aduce împărțirea la (1 p): Pentru integrăm prin părți, derivând și integrând (1,5 p): (0,5 p).

b) (4 p) Alegem, după regula descreșterii, factorul de derivat astfel încât puterea să coboare: , cu , și , cu ; ambele funcții sunt derivabile pe (1,5 p). Formula de integrare prin părți dă (1,5 p) Integrala rămasă este chiar , adică termenul de indice imediat inferior, deci recurența se închide (1 p):

c) (3 p) Aplicăm relația pentru , folosind de la subpunctul a) (1,5 p): deci (0,5 p). (Verificare prin derivare: derivata expresiei este .) Un singur termen de plecare este de ajuns pentru că pasul recurenței este : din se coboară la , deci lanțul trece prin toți indicii (1 p). Când pasul este , cum se întâmplă la puterile sinusului, lanțul par și lanțul impar sunt independente, iar termenul de plecare trebuie ales după paritatea indicelui cerut.

Itemul 11. (15 p)

a) (5 p) Funcția este derivabilă pe , fiind cât de funcții derivabile, cu numitorul nenul acolo (1 p). Derivăm cu regula câtului (2,5 p): Cum pentru orice , funcția este o primitivă a lui pe acest interval (1,5 p).

b) (5 p) Din a), mulțimea primitivelor lui este , deci , cu (1,5 p). Din și condiția obținem (1,5 p), deci (1 p). Atunci (1 p).

c) (5 p) Avem , iar pe , deci semnul lui este semnul logaritmului: negativ pe , nul în , pozitiv pe (2 p). Prin urmare este strict descrescătoare pe și strict crescătoare pe (1,5 p). Semnul lui trece de la minus la plus în , deci acolo se află singurul punct de extrem al lui , un punct de minim, cu valoarea (1,5 p). (Minimul este chiar global pe , pentru că monotonia se schimbă o singură dată.)

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Toată matematica școlii, pas cu pas.
Rezolvă exercițiile pe ecran, pas cu pas — cu ajutor exact acolo unde te blochezi, punctaj automat și baremul la un click, dacă vrei să-l vezi.

Rezolvă în Matepolis →