Aplicații ale funcției integrale: pe scurt
Pentru continuă, funcția integrală are derivata , deci studiul ei se face fără a calcula integrala. Rețeta are trei pași: verifici continuitatea lui , stabilești semnul lui , întocmești tabelul de variație al lui .
Monotonia se citește din semnul integrandului: acolo unde , funcția crește; acolo unde , scade. Un zero al lui dă punct de extrem al lui numai dacă își schimbă semnul acolo: trecerea de la plus la minus dă maxim, cea de la minus la plus dă minim. Atenție la capcană: „ strict crescătoare” nu înseamnă „ crescătoare” — monotonia lui dă convexitatea lui .
La capete variabile, , capătul de jos intrând cu minus.
Limitele de tipul sunt cazuri și dau : numărătorul tinde la pentru că este continuă și . Nedeterminarea se constată în scris înainte de a aplica regulile lui L'Hôpital — baremul punctează separat această verificare. Monotonia se scrie pe fiecare interval în parte, niciodată pe o reuniune.
Exerciții din această mini-lecție
Fie , . Atunci este:
- a) strict descrescătoare pe
- b) strict crescătoare pe
- c) strict descrescătoare pe
- d) constantă pe
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a) strict descrescătoare pe
Avem , negativă pe , deci este strict descrescătoare pe și strict crescătoare pe și pe . Monotonia lui vine din semnul lui , nu din monotonia lui .
Aceeași funcție are:
- a) un singur punct de extrem, în
- b) minim local în și maxim local în
- c) maxim local în și minim local în
- d) niciun punct de extrem
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c) maxim local în și minim local în
Integrandul se anulează în și în , schimbând semnul de fiecare dată: din plus în minus la (deci maxim) și din minus în plus la (deci minim). În derivata este , deci acolo nu poate fi extrem.
este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Funcția este continuă, cu , deci limita este un caz ; prin regulile lui L'Hôpital, ea devine . Aceeași valoare se obține din definiția derivatei: limita este .
