Aria subgraficului: pe scurt
Subgraficul unei funcții continue și pozitive este mulțimea , iar aria lui este . Simbolul rămâne rezervat cazului ; când funcția coboară sub axă, regiunea se descrie în cuvinte: „regiunea mărginită de graficul lui , de axa și de dreptele , ”. Dreptele verticale din enunț dau limitele de integrare, axa este marginea de jos, iar aditivitatea în raport cu intervalul spune că ariile bucăților se adună. Dacă pe tot intervalul, aria este , pentru că graficul lui este simetricul graficului lui față de axa . Când își schimbă semnul, integrala face un bilanț cu semn și poate ieși chiar zero, deși regiunea are arie nenulă: formula corectă este atunci , iar semnul se verifică înainte de a scrie integrala. Cel mai bun control al oricărui rezultat este că metoda reproduce formulele de gimnaziu pentru dreptunghi, triunghi și trapez; iar o arie negativă înseamnă întotdeauna un semn pierdut sau limitele inversate.
Exerciții din această mini-lecție
Aria subgraficului funcției , , este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Funcția este continuă și pozitivă pe , deci . Varianta pierde termenul liber, iar apare din primitiva greșită . Control: pe funcția ia valori între și , deci aria este între și .
Aria regiunii mărginite de graficul funcției , de axa și de dreptele , este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Pe avem , deci aria este opusul integralei: . Varianta este integrala însăși — o arie nu poate fi negativă; dacă îți iese negativă, ai uitat semnul minus sau ai inversat limitele.
Aria regiunii mărginite de graficul funcției , de axa și de dreptele , este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Funcția își schimbă semnul în , deci aria nu este integrala, ci . Varianta este chiar , adică bilanțul cu semn, iar este modulul lui; oprește calculul la prima bucată.
