Criteriul cleștelui: pe scurt
Teoremă. Dacă de la un rang încolo și , au aceeași limită , atunci . Demonstrația reduce cleștele la criteriul majorării, prin . Ipoteza esențială este ca cele două fălci să se închidă: din nu rezultă nimic.
La sume cu termeni — situația tipică — încadrezi un termen oarecare între cel mai mic și cel mai mare termen, apoi aduni cele inegalități; marginile devin ori termenul minim, respectiv ori termenul maxim. Atenție la sens: dacă indicele apare la numitor, termenul cel mai mare corespunde celui mai mic indice. Raționamentul „fiecare termen tinde la zero, deci suma tinde la zero” este greșit: numărul termenilor crește o dată cu .
Rezultate care ies din clește: pentru orice ; la rămâne baza cea mai mare; partea întreagă dă un clește gata făcut, .
Aplicația cerută de programă: discul se prinde între poligonul regulat înscris și cel circumscris, ; ambele margini tind la , deci .
Exerciții din această mini-lecție
Pentru șirul , încadrarea corectă este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Pentru avem , deci fiecare fracție este cuprinsă între și . Suma având exact termeni, marginile se înmulțesc cu — pasul pe care îl uită varianta a). Varianta b) are sensul întors. Ambele margini tind la , deci .
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Baza cea mai mare este . Minorăm păstrând doar termenul dominant și majorăm înlocuind toți termenii cu cel mai mare: , adică . Cum , ambele margini tind la . Varianta a) ar fi suma bazelor — o greșeală frecventă.
Se știe că pentru orice , cu și . Atunci:
- a)
- b)
- c) șirul este convergent
- d) nu se poate spune nimic despre limita lui
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d) nu se poate spune nimic despre limita lui
Cleștele funcționează numai când cele două fălci au aceeași limită. Cu și constante, încadrarea este respectată deopotrivă de șirul constant , de șirul și de șirul care ia alternativ valorile și — primele două converg, la valori diferite, iar al treilea nu are limită.
