Alegerea metodei de integrare: pe scurt
Înainte de orice metodă vine pasul zero: rescrierea algebrică a integrandului — desfacerea parantezelor, împărțirea când gradul numărătorului îl depășește pe cel al numitorului, simplificarea unei fracții sau o formulă trigonometrică. Pasul zero nu este o metodă de integrare, dar scutește de drumuri inutile: se simplifică la și integrala se încheie într-un rând.
Arborele de decizie pune întrebările într-o ordine fixă și te oprești la primul „da”: este integrandul în tabel? se vede derivata dinăuntru (tiparele și )? este un produs de tipuri diferite? este o funcție rațională? este trigonometric, cu radicali sau exponențial? cere o relație de recurență?
Semnalul schimbării de variabilă este prezența derivatei interiorului, iar semnalul integrării prin părți este produsul de tipuri diferite; alegerea factorilor se face cu regula descreșterii — derivezi ce se simplifică (polinom, , ), integrezi ce nu se complică (, , , puteri).
Numărătorul decide, nu numitorul: este un rând din tabel și dă , iar este o substituție și dă logaritm. Două rezolvări corecte pot da forme diferite, care diferă printr-o constantă; singura verificare validă este derivarea rezultatului.
Exerciții din această mini-lecție
Ce metodă indică integrala , pe ?
- a) rândul din tabel care dă
- b) integrarea prin părți
- c) schimbarea de variabilă
- d) descompunerea în fracții simple
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c) schimbarea de variabilă
La numărător stă, până la factorul , derivata numitorului: . Este tiparul , deci substituția duce la . Rândul cu se aplică atunci când numărătorul este constant.
Pe , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Pasul zero: , deci integrandul se simplifică la pe , iar primitivele sunt . Varianta d) presupune, greșit, că integrala unui cât ar fi câtul integralelor; variantele b) și c) pornesc la fracții simple fără a fi observat simplificarea.
Pe , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Este rândul , cu . Varianta c) este rezultatul integralei surori — confuzia clasică; variantele b) și a) greșesc factorul din față, care se verifică imediat prin derivare.
