Diviziuni, normă, puncte intermediare: pe scurt
O diviziune a intervalului este un sistem finit de puncte cu . Ea are puncte și intervale parțiale, iar suma lungimilor acestora este . Diviziunea echidistantă cu intervale are punctele și pasul .
Norma diviziunii este cea mai mare dintre lungimile intervalelor parțiale, ; ea măsoară finețea tăieturii printr-un singur număr. Nu este nici suma lungimilor (aceea este mereu ), nici media lor (aceea ascunde tocmai bucata problematică).
Are loc întotdeauna , cu egalitate numai la diviziunea echidistantă. De aici morala: o normă mică cere multe bucăți, dar multe bucăți nu garantează o normă mică — se poate lăsa o bucată lungă nedivizată. O diviziune este rafinare a lui dacă îi conține toate punctele; o normă mai mică nu înseamnă rafinare.
Un sistem de puncte intermediare asociat lui este cu pentru fiecare ; capetele sunt permise, iar alegerile standard sunt la stânga, la dreapta și la mijloc.
Exerciții din această mini-lecție
Norma diviziunii a intervalului este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Lungimile intervalelor parțiale sunt , , și , iar norma este cea mai mare dintre ele, adică . Varianta este media lungimilor, varianta este suma lor, iar este cea mai mică lungime — niciuna nu este norma.
În diviziunea echidistantă cu intervale a intervalului , punctul este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Formula este , deci . Varianta uită capătul , varianta vine din numărarea punctelor de la , iar folosește în loc de .
Care dintre următoarele este o rafinare a diviziunii a intervalului ?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Rafinarea cere includerea tuturor punctelor vechi, iar le conține pe , și . Varianta b) are norma mai mică, dar pierde punctul , deci nu este rafinare; varianta a) nu conține ; varianta d) nici măcar nu este diviziune a lui , fiindcă nu se termină în .
