Funcții integrabile. Integrala definită: pe scurt
Funcția este integrabilă (Riemann) dacă există un număr real astfel încât, pentru orice , există cu proprietatea că pentru orice diviziune cu și orice sistem de puncte intermediare. Ordinea cuantificatorilor nu se schimbă: se dă întâi, se caută după și depinde de el.
Cele două „orice” nu sunt decor: dacă valoarea ar depinde de alegerea punctelor, numărul nu ar fi bine definit. Se demonstrează că este unic, iar de aceea primește notația , numită integrala definită a lui pe ; și sunt limitele de integrare.
Variabila de integrare este mută: , iar rezultatul este un număr, nu o expresie în . Convențiile care completează notația sunt și .
Direct din definiție, cu majorări valabile pe orice diviziune, se obțin și ; pe diviziuni echidistante, cu formulele și , se obține . Pentru , integrala este aria subgraficului.
Exerciții din această mini-lecție
Funcția este integrabilă dacă există astfel încât:
- a) pentru orice există cu pentru orice diviziune cu și orice sistem
- b) există o diviziune și un sistem cu
- c) există astfel încât pentru orice are loc
- d) sumele Riemann pe diviziunile echidistante tind la
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a) pentru orice există cu pentru orice diviziune cu și orice sistem
Definiția cere toate diviziunile fine și toate sistemele de puncte intermediare. Varianta b) se mulțumește cu o singură sumă, care nu dovedește nimic; varianta c) inversează cuantificatorii; varianta d) restrânge la diviziunile echidistante, deci ar declara integrabile funcții care nu sunt.
Calculată din definiție, este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Din definiție se obține , deci aici . Varianta uită împărțirea la , varianta adună pătratele în loc să le scadă, iar folosește în loc de .
Care scriere este corectă?
- a)
- b) depinde de litera folosită sub integrală
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Variabila de integrare este mută, deci litera nu contează, iar rezultatul unei integrale definite este un număr: aici . Variantele a) și d) lasă litera (și chiar constanta ) într-un rezultat care trebuie să fie un număr — confuzia dintre integrala definită și cea nedefinită.
