Graficul funcțiilor polinomiale: pe scurt
Graficul unei funcții polinomiale de grad cel puțin nu are nicio asimptotă: domeniul este , funcția este continuă peste tot, iar limitele la capete sunt infinite; propoziția aceasta se scrie explicit, ca parte a pasului al nouălea, în loc să se piardă timp cu calcule. Termenul dominant decide singur cele două ramuri: gradul par le trimite în aceeași direcție, gradul impar în direcții opuse, iar semnul coeficientului dominant spune care. O funcție polinomială de gradul are cel mult puncte de extrem și cel mult puncte de inflexiune — plafoane care se verifică pe desenul terminat. Ordinul unei rădăcini se citește pe grafic: rădăcina simplă traversează axa, cea dublă o atinge și se întoarce, cea triplă o traversează cu tangentă orizontală. Paritatea înjumătățește lucrul. Două capcane rămân de evitat: nu înseamnă punct de extrem, iar nu înseamnă punct de inflexiune — marcajul se pune numai acolo unde este derivabilă și convexitatea își schimbă semnul. Funcția fiind derivabilă peste tot, în orice punct de extrem curba se rotunjește; colțurile apar la funcțiile cu modul.
Exerciții din această mini-lecție
Graficul funcției polinomiale are, la cele două capete:
- a) ambele ramuri urcătoare spre
- b) o ramură urcătoare și una coborâtoare
- c) ambele ramuri coborâtoare spre
- d) asimptotă orizontală
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c) ambele ramuri coborâtoare spre
Comportarea la capete o decide singur termenul dominant . Gradul fiind par, cele două ramuri merg în aceeași direcție, iar coeficientul dominant fiind negativ, direcția este . Varianta d este exclusă: o funcție polinomială de grad cel puțin nu are nicio asimptotă.
Rădăcina a funcției se vede pe grafic astfel:
- a) graficul traversează axa în
- b) graficul atinge axa în și se întoarce
- c) graficul traversează axa în , cu tangentă orizontală
- d) graficul nu atinge axa în
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b) graficul atinge axa în și se întoarce
Rădăcina are ordinul , deci factorul nu își schimbă semnul: în vecinătatea lui semnul lui este dat de , deci graficul rămâne deasupra axei de ambele părți. O rădăcină simplă ar traversa axa, iar una triplă ar traversa-o cu tangentă orizontală.
Câte puncte de extrem poate avea, cel mult, graficul unei funcții polinomiale de gradul al cincilea?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Punctele de extrem se caută printre zerourile lui , iar derivata unui polinom de gradul are gradul , deci cel mult patru rădăcini reale. Plafonul general este pentru extreme și pentru inflexiuni; el se folosește ca test rapid pe desenul terminat.
