Integrarea prin părți: pe scurt
Nu există o formulă pentru primitiva unui produs, dar există una care mută dificultatea: . Se obține din regula de derivare a produsului, , integrând și mutând un termen în celălalt membru. Ipotezele: și derivabile pe un interval , cu și continue acolo.
Cei trei pași: alegi cine se derivează și cine se integrează; cobori un rând cu fiecare factor (, ); scrii formula și rezolvi integrala rămasă. Controlul obligatoriu este ca integrala rămasă să fie mai simplă decât cea de la care ai pornit; dacă e mai grea, ai schimbat rolurile.
Tipul de bază este „polinom de gradul întâi înmulțit cu , sau ”: se derivează polinomul, care coboară la o constantă. Funcțiile care nu par produse — , , — se scriu ca produs cu factorul , care se integrează și dă .
Două precizări de redactare: funcția se ia fără constantă aditivă, pentru că orice constantă adăugată se anulează singură între cei doi termeni; iar egalitatea a două integrale nedefinite este o egalitate între mulțimi de funcții, deci nu se „reduc” termeni din cei doi membri ca la numere.
Exerciții din această mini-lecție
Pe , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Cu și avem , deci . Cele două minusuri — cel din formulă și cel din — se înmulțesc și dau plus; varianta cu este exact greșeala de semn.
Pe intervalul , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Se scrie , cu și : . Verificare: , care se simplifică exact cu termenul din formulă.
De ce se ia funcția fără constantă aditivă în formula integrării prin părți?
- a) pentru că se pierde constanta finală
- b) pentru că orice constantă adăugată la se anulează singură între cei doi termeni ai formulei
- c) pentru că altfel formula ar fi falsă
- d) pentru că nu are primitive
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b) pentru că orice constantă adăugată la se anulează singură între cei doi termeni ai formulei
Înlocuind cu , primul termen crește cu , iar integrala scăzută crește cu ; diferența rămâne aceeași. Formula este deci corectă pentru orice primitivă a lui , iar cea mai simplă este întotdeauna suficientă. Constanta se scrie o singură dată, la final.
