Limita unei funcții într-un punct: pe scurt
Limita descrie ce se întâmplă în jurul lui , nu în .
Definiția cu șiruri. Fie și . Spunem că dacă pentru orice șir cu termeni în și avem . Condiția face parte din definiție: fără ea, șirul constant ar impune .
Consecințe imediate: valoarea nu intervine în calcul (poate să difere de sau să nu existe deloc), iar nici nu trebuie să aparțină domeniului — e de ajuns să fie punct de acumulare al lui. Limita, când există, este unică, unicitatea fiind moștenită de la șiruri.
Ca să arăți că limita nu există, dai două șiruri admisibile cu limite diferite ale valorilor: pentru în , șirul dă , iar dă . Atenție la distincția pe care baremele o urmăresc: este o limită care există în .
La funcțiile polinomiale, limita într-un punct este chiar valoarea funcției acolo.
Exerciții din această mini-lecție
Calculați .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Domeniul este , iar este punct de acumulare al lui. Cum și șirurile din definiție au , simplificarea prin este legitimă: raportul devine . Varianta d) ar rezulta din înlocuirea lui cu în loc de .
Fie , pentru și . Atunci este:
- a)
- b) nu există
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Șirurile din definiție evită punctul , deci pentru toate se folosește prima formulă: . Limita este , deși — limita citește vecinătatea, valoarea citește punctul.
Care dintre următoarele afirmații este adevărată?
- a) , deci limita există în
- b)
- c) Dacă nu este definită în , atunci nu are limită în
- d) Dacă un singur șir dă , atunci limita este
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a) , deci limita există în
La a), numitorul tinde la zero rămânând pozitiv din ambele părți, deci raportul tinde la : limita există în dreapta reală încheiată. La b), apropierile prin valori negative dau , deci limita nu există. c) e falsă ( are limita în ), iar d) ignoră cuvântul „orice” din definiție.
