Limite la plus și la minus infinit: pe scurt
La și la se folosește aceeași definiție cu șiruri, citită cu : dacă pentru orice șir cu termeni în și avem . Condiția dispare, pentru că niciun termen real nu poate fi , iar limite laterale nu există: spre infinit se merge într-un singur fel. Cele două capete se studiază însă separat, pentru că răspunsurile pot fi diferite.
Întrebarea are sens doar dacă domeniul este nemărginit superior (pentru ), respectiv nemărginit inferior (pentru ) — adică dacă sunt puncte de acumulare ale lui ; verificarea se scrie într-o propoziție, la începutul rezolvării.
Tehnica de bază este scoaterea factorului forțat, adică a termenului dominant, exact ca la șiruri: . Limita la infinit poate fi finită: , iar graficul se lipește de dreapta fără să o atingă. Substituția , cu , e utilă acolo unde semnul lui schimbă rezultatul. O funcție mărginită poate să nu aibă limită la .
Exerciții din această mini-lecție
Calculați .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Împărțim numărătorul și numitorul la , puterea dominantă: . Gradele fiind egale, limita este raportul coeficienților dominanți. Verificare: la valoarea este .
Calculați .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Scoatem factor forțat termenul dominant: . Pentru , primul factor tinde la , al doilea la , deci produsul tinde la . Puterile impare păstrează semnul, spre deosebire de cele pare.
Calculați .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Împărțim sus și jos la : . Numitorul crește mult mai repede decât numărătorul și „învinge”, trăgând raportul la zero.
