Limite laterale: pe scurt
Limitele laterale se obțin restrângând definiția cu șiruri la o singură parte a punctului: la stânga se iau doar șirurile cu , la dreapta doar cele cu . Se scriu și , iar prescurtat, acolo unde spațiul nu permite forma completă, și .
Criteriul de existență a limitei. Într-un punct de acumulare bilateral, are limită în dacă și numai dacă cele două limite laterale există și sunt egale; limita este valoarea lor comună. Dacă ele diferă, sau dacă una dintre ele nu există, funcția nu are limită. Dacă amândouă sunt (sau amândouă ), limita există și este infinită.
La funcțiile definite pe ramuri, fiecare laterală se calculează cu ramura valabilă pe partea respectivă; valoarea nu intră în niciunul dintre cele două calcule. La limitele infinite decide semnul numitorului: pentru , și , iar și descriu doar felul în care o expresie tinde la zero.
Când domeniul permite apropierea dintr-o singură parte — de pildă în capătul unui interval — limita funcției coincide cu unica limită laterală care are sens.
Exerciții din această mini-lecție
Pentru , limitele laterale și sunt, în această ordine:
- a) și
- b) și
- c) și
- d) și
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d) și
Numărătorul este constant, ; decide semnul numitorului. Pentru avem , deci numitorul tinde la și . Pentru , numitorul tinde la și . Cele două diferă, deci funcția nu are limită în .
Fie , pentru și pentru . Despre limita lui în se poate spune că:
- a) nu există, deoarece cele două ramuri sunt date de formule diferite
- b) există și este egală cu
- c) există și este egală cu
- d) nu există, deoarece și
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b) există și este egală cu
Pe stânga lucrăm cu : . Pe dreapta lucrăm cu : . Fiind egale, limita există și este . Varianta d) uită scăderea lui , iar a) confundă forma expresiei cu comportarea ei.
Determinați numărul real pentru care funcția pentru și pentru are limită în .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Avem (ramura ) și (ramura ). Criteriul cere , deci . Verificare: pentru , și , ambele lângă .
