Nedeterminări: infinit minus infinit, infinit pe infinit: pe scurt
Toate tehnicile sunt aceeași idee: cine domină? Într-o sumă de termeni care cresc nemărginit, unul crește mai repede; îl scoți factor forțat, iar restul tind la și ies din calcul. Dintre puteri domină exponentul mai mare, dintre exponențiale domină baza mai mare.
Raportul a două polinoame : se împarte la puterea dominantă a numitorului. Grade egale raportul coeficienților dominanți; numitorul de grad mai mare limita ; numărătorul de grad mai mare limită infinită, cu semnul dat de raportul coeficienților dominanți.
La radicali, contează ca (pentru , unde ). La exponențiale se forțează baza cea mai mare; atenție, .
Pentru : la polinoame, factor forțat cu termenul de grad maxim; la radicali de ordinul doi, amplificare cu conjugata, folosind (conjugata trebuie să fie nenulă, iar la șiruri e strict pozitivă); la ordinul trei, amplificare cu ; la diferențe de fracții, aducere la același numitor. Rezultatul de reținut: .
Exerciții din această mini-lecție
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Gradele sunt egale, deci limita este raportul coeficienților dominanți: . Scris complet, prin împărțire la : . Semnul minus vine din numărător și este greșeala cea mai frecventă la acest tip de exercițiu.
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Amplificăm cu conjugata , strict pozitivă pentru : numărătorul devine , deci expresia este . Este cazul particular al formulei , cu .
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Se folosește și se forțează sus și jos: , fiindcă . Scrierea este greșită și strică tot calculul.
