Numărul e și limita fundamentală: pe scurt
Șirul este scrierea-etalon a nedeterminării : baza coboară spre , exponentul crește nemărginit. Scris cu binomul lui Newton, el se dovedește strict crescător (fiecare termen al dezvoltării crește, iar la apare unul în plus) și mărginit, cu — majorarea folosește și suma unei progresii geometrice.
Teorema lui Weierstrass închide cercul: șirul e convergent, iar limita lui definește un număr nou, , irațional și bază a logaritmului natural. Tabelul de valori nu ar fi demonstrat nimic: convergența e foarte lentă.
Limita fundamentală, în cele două forme echivalente: pentru și pentru , .
Rețeta pentru : verifici că baza tinde la și exponentul la infinit; scrii baza ca ; construiești exponentul ; calculezi ; răspunzi . Pasul cu nu se sare: nu înseamnă automat — poate da , o putere oarecare a lui sau chiar . Înainte de toate, verifică baza: dacă ea nu tinde la , limita se citește dintr-un singur rând al tabelului operațiilor, iar rețeta ar fi timp pierdut.
Exerciții din această mini-lecție
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Baza tinde la și exponentul la : caz . Cu avem , deci ; paranteza tinde la , exponentul este constant . Același rezultat prin rețetă: .
Valoarea limitei este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Este tot o nedeterminare , dar baza se apropie de mult mai repede decât crește exponentul: , deci limita este . Exemplul arată de ce pasul de calcul al lui este obligatoriu.
Șirul este convergent pentru că:
- a) tabelul de valori arată că se stabilizează în jurul lui
- b) baza lui tinde la
- c) este mărginit
- d) este strict crescător și mărginit, iar teorema lui Weierstrass se aplică
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d) este strict crescător și mărginit, iar teorema lui Weierstrass se aplică
Convergența cere ambele ipoteze: monotonia (din dezvoltarea binomială) și mărginirea (). Un tabel de valori nu demonstrează nimic — cu atât mai puțin aici, unde apropierea este foarte lentă. Nici mărginirea singură nu ajunge ( e mărginit fără limită), iar b) e chiar sursa nedeterminării, nu un argument.
