Operații cu limite de funcții: pe scurt
Definiția cu șiruri mută toate regulile de la șiruri în lumea funcțiilor. Dacă și , atunci limita sumei, a diferenței, a produsului, a câtului (cu ), a modulului și a puterii se obține din și — de fiecare dată când operația are sens în . Ipoteza aceasta nu e decor: ea marchează granița dincolo de care începe prelucrarea.
Se transportă și trei proprietăți: unicitatea limitei; caracterul local (limita depinde doar de valorile lui în jurul lui , fără ) — el dă dreptul de a simplifica un factor care se anulează în ; trecerea la limită în inegalități, care păstrează doar , chiar dacă între funcții inegalitatea era strictă.
Când numitorul tinde la , regula câtului nu se aplică: decide semnul, cu și de semne opuse. Dacă semnul se schimbă la trecerea prin , se scriu două limite laterale și, de regulă, limita nu există.
La funcția compusă se face substituție , legitimă doar dacă pe o vecinătate a lui .
Cele șapte nedeterminări: , , , , , , .
Exerciții din această mini-lecție
Calculați .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Numitorul are limita , deci regula câtului se aplică fără rezerve: limita este . Nu este niciun caz de nedeterminare — prezența lui sus și jos nu înseamnă nimic în sine, contează limitele.
Studiați existența limitei funcției în punctul .
- a) limita există și este
- b) limita nu există, deoarece și
- c) limita nu există, deoarece și
- d) limita există și este
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b) limita nu există, deoarece și
Numărătorul are limita , iar numitorul limita . Semnul numitorului: pentru (deci ) și pentru (deci ). Fiind diferite, funcția nu are limită în . Varianta c) inversează semnele.
Calculați , folosind substituția.
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Notăm ; cum , avem , iar pentru , deci ipoteza substituției e îndeplinită. Rămâne . Varianta a) se oprește la valoarea lui , fără să mai aplice radicalul.
