Recapitulare: limite de șiruri și de funcții: pe scurt
Două capitole, o singură întrebare: spre ce se îndreaptă valorile? Vocabularul se cere exact. Un șir convergent are limită finită; unul divergent nu e convergent — inclusiv atunci când are limită infinită. Iar înseamnă că limita există în ; „nu există limită" se spune doar când e adevărat, ca la .
Etalonul este : limita este pentru , este pentru , este pentru și nu există pentru .
Tehnica se alege după forma expresiei: raport de polinoame — se împarte prin puterea cea mai mare din numitor; diferență cu radicali — conjugata; sumă de puteri — factor comun puterea dominantă; șir dat prin recurență — monotonie, mărginire, teorema lui Weierstrass (care garantează că limita există și e finită) și abia apoi trecerea la limită.
Limita unei funcții se definește cu șiruri, ceea ce dă și metoda de a arăta că o limită nu există: două șiruri care tind la cu imagini de limite diferite. Criteriul cu limite laterale spune același lucru: limita există dacă și numai dacă și există și sunt egale.
Cele șapte nedeterminări, în ordinea canonică: , , , , , , . Iar dintre cele cinci limite fundamentale, atenție la — nu .
Exerciții din această mini-lecție
Despre șirul este adevărat că:
- a) este convergent, cu limita
- b) nu are limită
- c) are limita , deci este divergent
- d) este mărginit
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c) are limita , deci este divergent
Termenii coboară oricât de jos, deci limita există în și este . Cuvântul „convergent" este însă rezervat limitelor finite, așa că șirul este divergent. „Nu are limită" ar fi altceva — cazul șirurilor care oscilează, ca . Iar mărginit nu este, tocmai pentru că nu are minorant.
Șirul :
- a) are limita
- b) nu are limită
- c) are limita
- d) are limita
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b) nu are limită
Se aplică tabelul lui , cu : acesta este cazul în care limita nu există. Motivul se vede pe subșiruri: termenii de rang par tind la , cei de rang impar la , iar limita, dacă ar exista, ar fi unică. Este singurul rând al tabelului în care răspunsul nu este un element al lui .
este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Este a treia limită fundamentală, , pentru . Valoarea apare numai în cazul particular — de aceea greșeala e ușor de făcut. Aici , deci limita este .
