Substituțiile tipice: pe scurt
Tiparul căutat este : o funcție uzuală aplicată unei expresii, înmulțită cu derivata acelei expresii, eventual cu o constantă în plus. Tabelul primitivelor compuse nu conține formule noi — este tabelul canonic scris cu în loc de și înmulțit cu — iar cele mai folosite rânduri sunt și .
Pentru o expresie de gradul întâi înăuntru există scurtătura : integrezi ca și cum ar fi , apoi împarți la . Uitarea acestei împărțiri este greșeala numărul unu a lecției.
Cele șase substituții tipice se recunosc după un semnal precis: grad întâi înăuntru (), un liber (), un sau un liber (, respectiv — aici apare factorul ), un liber (), un liber (), un radical dintr-o expresie de gradul întâi (, cu exprimarea lui prin ). Testul raportului verifică alegerea: trebuie să iasă constant. Rezultatul se scrie mereu împreună cu intervalul pe care are sens.
Exerciții din această mini-lecție
Pe , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Scurtătura cu : primitiva sinusului este , apoi se împarte la . Controlul: derivând apare factorul din derivata interiorului, care se simplifică exact cu numitorul.
Pe , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Se ridică exponentul cu o unitate, se împarte la noul exponent () și la coeficientul interiorului (), deci numitorul este . Varianta cu exponentul derivează în loc să integreze; variantele cu numitorii și păstrează doar una dintre cele două împărțiri.
Pe , este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Sinusul liber cere substituția , cu : integrandul este , deci rezultatul este . Semnul minus vine din derivata cosinusului și este exact ce se pierde cel mai des.
