Subiectul al II-lea: matrice și determinanți: pe scurt
Prima problemă a Subiectului al II-lea valorează puncte, are trei subpuncte de câte și pornește de la o matrice concretă, de la o familie cu parametru sau de la un sistem. Subpunctul a) dă unealta pentru b), iar b) pentru c), dar cele trei se punctează independent: dacă b) nu iese, la c) se scrie „presupunem demonstrat la b) că …” și se continuă. La o familie , primul gest este calculul produsului ; propoziția care aduce punctele este chiar regula de compunere, de tipul , din care se citesc apoi puterile și inversa. Determinantul se calculează după ordin: formula directă la ordinul , Sarrus numai la ordinul , iar de la ordinul transformări elementare urmate de dezvoltare. Proprietățile de reținut sunt , , și, cu grijă, — factorul iese din fiecare linie. Ridicarea la putere are cinci metode: inducția, binomul lui Newton, șirurile recurente, matricea de rotație și ecuația Hamilton–Cayley, . Împărțirea de matrice nu există: la se înmulțește cu la stânga, la la dreapta, după ce s-a scris că .
Exerciții din această mini-lecție
Fie cu . Valoarea lui este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Scalarul se scoate din fiecare dintre cele linii, deci pentru : aici . Varianta scoate factorul o singură dată — greșeala clasică. Varianta pierde semnul, uitând că , iar le combină pe amândouă.
Fie , cu și . Soluția ecuației matriceale este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Se înmulțește de partea în care apare fiecare matrice: la stânga cu și la dreapta cu , adică , de unde . Înmulțirea matricelor nu este comutativă, deci celelalte trei aranjări dau, în general, matrice diferite. Redactarea completă începe cu propoziția „cum și , matricele sunt inversabile”.
Pentru , ecuația Hamilton–Cayley este:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
Ecuația se scrie . Aici și , deci . Prima variantă greșește semnul determinantului, a doua pe cel al urmei, iar ultima le schimbă rolurile. Control: , iar ✓.
