Aplicația

Acasă · Învață ușor · clasa a XII-a · Subiectul al III-lea: limite, continuitate, asimptote

Subiectul al III-lea: limite, continuitate, asimptote: pe scurt

Prima problemă a Subiectului al III-lea are trei subpuncte de câte puncte, cu dificultate crescătoare, iar primul e aproape mereu o limită. Prima întrebare la orice limită este „este caz de nedeterminare?”; dacă nu, se citește direct din operațiile în , iar dacă da, nedeterminarea se numește în scris și abia apoi se alege unealta: factorizare la raționale, factor dominant la , conjugata la radicali, limitele fundamentale în jurul lui , logaritmare la . Regula lui L'Hôpital se aplică numai după verificarea scrisă a cazului, iar derivarea se face separat la numărător și la numitor. Continuitatea unei funcții pe ramuri se decide numai în punctele de racord, comparând cele două limite laterale cu ; „speța I” înseamnă limite laterale existente și finite. Asimptotele urmează schema în patru pași: domeniul, verticalele, capătul , capătul . La fiecare capăt infinit se caută întâi orizontala și numai dacă ea lipsește se trece la cei trei pași ai oblicei, , apoi ; cele două se exclud reciproc. Un punct exclus din domeniu nu înseamnă automat asimptotă verticală: dacă limita e finită, graficul are acolo o gaură.

Exerciții din această mini-lecție

  1. Se consideră , . Despre dreapta se poate afirma că:

    • a) este asimptotă verticală bilaterală
    • b) nu este asimptotă verticală, pentru că limita în este finită
    • c) este asimptotă verticală numai la dreapta
    • d) este asimptotă orizontală
    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: b) nu este asimptotă verticală, pentru că limita în este finită

    Factorizăm o dată, pentru toată problema: pe domeniu. În limita este , finită, deci graficul are acolo o gaură, în punctul , nu o asimptotă. Verdictul îl dau întotdeauna limitele laterale, nu simpla excludere din domeniu. (În , în schimb, numărătorul formei simplificate valorează , deci acolo chiar există asimptotă verticală.)

  2. Asimptota oblică la graficul funcției , spre , are ecuația:

    • a)
    • b)
    • c)
    • d)
    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: c)

    Cel mai scurt drum e împărțirea: , deci . Cu cei trei pași ai oblicei: , finit și nenul, apoi , finit; concluzia este dreapta . Ordinea e obligatorie: întâi , apoi , și numai după ce s-a constatat că nu există orizontală.

  3. Limita este egală cu:

    • a)
    • b)
    • c)
    • d)
    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: d)

    La scoaterea lui de sub un radical de ordin par apare modulul: , iar pentru avem . Raportul devine . Varianta este exact rezultatul obținut fără modul — greșeala din care ies, la funcțiile cu radical, două asimptote orizontale diferite la cele două capete.

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Toată matematica școlii, pas cu pas.
Rezolvă exercițiile pe ecran, pas cu pas — cu ajutor exact acolo unde te blochezi, punctaj automat și baremul la un click, dacă vrei să-l vezi.

Rezolvă în Matepolis →

Continuă cu