Formule: Derivate
Definiția derivatei, tangenta la grafic, tabelul derivatelor uzuale, regulile de derivare și teoremele Fermat, Rolle, Lagrange și L'Hôpital. 11 formule, clasa 11.
Definiția derivatei într-un punct — clasa 11
, iar este un punct din care este și punct de acumulare al lui . Raportul se numește raportul incrementar și măsoară variația medie a funcției între și . Distincție obligatorie: are derivată în dacă limita există în (poate fi și ), dar este derivabilă în numai dacă limita există și este finită. Forma echivalentă cu increment, , se obține prin substituția . Interpretări: panta tangentei la grafic, viteza instantanee, rata de variație.
Exemplu: Pentru și : . • Pentru și : , deci are derivată în , dar nu este derivabilă acolo.
Derivate laterale, puncte unghiulare și puncte de întoarcere — clasa 11
și sunt derivatele laterale; funcția este derivabilă în exact când ele există, sunt finite și egale. Când nu sunt egale, punctul primește un nume: punct unghiular dacă derivatele laterale există, sunt diferite și cel puțin una este finită (graficul are un „colț”, cu două semitangente); punct de întoarcere dacă sunt infinite și de semne contrare (graficul are o semitangentă verticală și se întoarce). Legătura obligatorie cu continuitatea: derivabilă în continuă în , reciproca fiind falsă; contrapoziția este unealta de lucru — la o funcție pe ramuri se verifică întâi continuitatea, fiindcă fără ea derivabilitatea nici nu se mai discută.
Exemplu: are și : punct unghiular. • are și : punct de întoarcere. • are din ambele părți — tangentă verticală, dar nu punct de întoarcere.
Ecuația tangentei la graficul unei funcții — clasa 11
Este ecuația tangentei la graficul lui în punctul de coordonate , scrisă sub forma „printr-un punct, cu panta dată”. Panta tangentei este , adică , unde este unghiul făcut de tangentă cu semiaxa pozitivă . Cazuri: dă tangentă orizontală ; dă tangentă verticală (aici funcția nu e derivabilă, dar are derivată). Tipuri de probleme: tangenta într-un punct dat; tangenta de pantă dată (se rezolvă ); tangenta dintr-un punct exterior graficului (se pune condiția ca punctul să verifice ecuația tangentei, cu necunoscut).
Exemplu: Pentru în : , , , deci tangenta este , adică . • Tangenta la care are panta : din rezultă , deci și .
Derivatele funcțiilor putere și radical — clasa 11
este o constantă, un număr natural nenul, iar un număr real oarecare. Cele trei rânduri de putere nu se contopesc, pentru că domeniile diferă: pentru exponent natural se lucrează pe , pentru exponent întreg negativ pe , iar pentru exponent real neîntreg doar pe . Radicalul este continuu pe , dar derivabil numai pe — precizare de făcut de fiecare dată când apare într-un studiu de variație. Cusătura radicalilor: tabelul dă pe și nu se extinde; pentru pe valori negative derivabilitatea se tratează din definiție, iar în se arată tangenta verticală.
Exemplu: ; pe ; pe . • pe .
Derivatele funcțiilor logaritmice, exponențiale și trigonometrice — clasa 11
este baza logaritmului, respectiv a exponențialei, cu și ; parcurge numerele întregi. Cazurile particulare readuc rândurile la și — funcția exponențială naturală este singura care coincide cu propria derivată. La și , domeniul de derivabilitate este chiar domeniul de definiție: punctele scoase sunt cele în care numitorul se anulează. Se scrie \operatorname{tg} și \operatorname{ctg}, notația românească. Derivatele funcțiilor trigonometrice inverse nu fac parte din acest tabel și nu se cer la Bacalaureat M1.
Exemplu: ; . • Panta tangentei la în este , deci tangenta este chiar dreapta .
Regulile de derivare — clasa 11
și sunt funcții derivabile pe același interval, iar este o constantă reală. Capcanele, în ordinea frecvenței: derivata produsului nu este produsul derivatelor — se derivează pe rând, câte un factor; la cât, numărătorul are minus și ordinea contează ( înainte de ); numitorul este , nu . Un caz special util: . Pentru trei factori regula se aplică de două ori: . Înainte de a deriva o expresie complicată merită întotdeauna o simplificare algebrică — o împărțire desfăcută în sumă scutește de regula câtului.
Exemplu: . • .
Derivarea funcțiilor compuse — clasa 11
este o funcție derivabilă, iar este compunerea „întâi , apoi ”. Regula spune: se derivează funcția din afară, păstrând nemodificat ce este înăuntru, apoi se înmulțește cu derivata funcției dinăuntru. Factorul este cel uitat cel mai des — el este singura diferență față de tabelul funcțiilor uzuale. Pentru compuneri pe mai multe niveluri regula se aplică repetat, de la exterior spre interior. Notația este ; notația lui Leibniz, cu diferențiale, nu se folosește la clasa a XI-a în acest curs.
Exemplu: ; ; . • .
Derivata de ordinul al doilea — clasa 11
este derivata funcției , deci se calculează derivând a doua oară; condiția prealabilă este ca să existe pe o vecinătate a lui . Programa clasei a XI-a se oprește la ordinul doi, iar notația folosită este , nu . Semnificația principală: semnul lui dă convexitatea — pe un interval înseamnă funcție convexă („ține apa”), înseamnă concavă („varsă apa”). În mișcarea rectilinie, dacă este poziția, atunci este viteza și este accelerația. Capcană: singur nu înseamnă punct de inflexiune — trebuie și schimbarea semnului lui .
Exemplu: Pentru : și , care își schimbă semnul în — deci este punct de inflexiune. • Pentru : și .
Teorema lui Fermat — clasa 11
, cu interval, iar un punct de maxim sau de minim local, situat în interiorul lui . Punctele în care se numesc puncte critice (sau staționare). Cele două capcane, ambele punctate la Bacalaureat M1: (i) reciproca este falsă — are , dar nu este punct de extrem; (ii) ipoteza „din interior” este esențială — pe , funcția are extreme în capete, unde derivata nu se anulează. Folosirea practică: teorema restrânge căutarea extremelor la punctele critice și la punctele în care nu e derivabilă; natura lor se decide apoi din semnul lui .
Exemplu: are minim în , iar ✓. • Pentru , ecuația dă punctele critice și , ambele puncte de extrem (maxim, respectiv minim).
Teoremele lui Rolle și Lagrange — clasa 11
Ipotezele se scriu complete și în această ordine — la Bacalaureat M1 se depunctează fiecare ipoteză lipsă. Continuitatea se cere pe intervalul închis, derivabilitatea doar pe cel deschis. Interpretare geometrică: la Rolle există un punct interior în care tangenta este orizontală; la Lagrange există un punct interior în care tangenta este paralelă cu coarda care unește capetele graficului. Rolle este cazul particular al lui Lagrange. Consecințele teoremei lui Lagrange, folosite peste tot: Consecința 1 — dacă pe un interval, este constantă acolo; Consecința 2 — dacă pe interval, este strict crescătoare, iar dacă , strict descrescătoare.
Exemplu: pe : continuă, derivabilă, ; din rezultă ✓ (Rolle). • pe : , deci ✓ (Lagrange).
Regulile lui L'Hôpital — clasa 11
este punct de acumulare al intervalului , iar și sunt derivabile pe , cu pe . Cele trei capcane, toate punctate: (i) se verifică ÎNTÂI că este caz de nedeterminare sau — aplicată în afara lor, regula dă rezultate false; (ii) se derivează numărătorul și numitorul separat, nu se aplică regula câtului; (iii) reciproca nu este valabilă — dacă nu există, nu rezultă nimic despre limita inițială. Regula se poate aplica de mai multe ori la rând, verificând de fiecare dată nedeterminarea. Celelalte nedeterminări se reduc la aceste două: prin scriere ca raport, prin aducere la același numitor sau amplificare cu conjugata, iar , , prin logaritmare, folosind .
Exemplu: . • .
