Aplicația

Acasă · Formule · Formule: Primitive și integrala nedefinită

Formule: Primitive și integrala nedefinită

Definiția primitivei, tabelul canonic pe trei tablouri, integrarea prin părți, schimbarea de variabilă și fracțiile simple. 14 formule, clasa 12.

Definiția primitivei — clasa 12

este primitivă a lui pe intervalul dacă e derivabilă pe și derivata ei este chiar . ⚠️ Se lucrează pe interval, nu pe o reuniune de intervale: afirmația „două primitive diferă printr-o constantă” (Consecința 1 a teoremei lui Lagrange) este falsă pe , unde constantele pot fi diferite pe cele două ramuri. Formularea corectă este „ admite primitive pe ”, nu „ e primitivabilă”. Verificarea unei primitive se face prin derivare, într-o singură linie.

Exemplu: este o primitivă a lui pe , fiindcă ✓. • este primitivă a lui pe și pe , separat.

Integrala nedefinită și liniaritatea — clasa 12

este mulțimea funcțiilor constante pe intervalul , deci înseamnă — integrala nedefinită nu e o funcție, ci o familie de funcții. Se scrie , nu și nu „const”. Liniaritatea se demonstrează prin derivare și cere la omogenitate (altfel mulțimile din cei doi membri nu coincid). ⚠️ Nu există regulă pentru produs sau cât: .

Exemplu: ; verificare prin derivare: ✓.

Tabelul primitivelor (rândurile 1–5): puteri, exponențiale — clasa 12

Intervalele, în ordinea rândurilor: ; pentru exponent real neîntreg; sau pentru ; pentru ultimele două (). Rândurile 1 și 2 nu se contopesc, exact ca în tabelul derivatelor: domeniile diferă. ⚠️ Rândul 3 se scrie obligatoriu cu modul, iar cazul este exclus din rândul 2 tocmai pentru că acolo rezultatul e logaritmul. Tabelul este tabelul derivatelor citit de la dreapta la stânga: fiecare rând se verifică prin derivare.

Exemplu: ; pe ; .

Tabelul primitivelor (rândurile 6–10): trigonometrice și radical — clasa 12

Intervalele: pentru primele două; pentru orice interval inclus în ; pentru orice interval inclus în ; pentru ultimul. ⚠️ Semnele sunt inversate față de derivate și se greșesc des: sinusul dă minus cosinus, iar minus cotangentă. Notațiile românești sunt și .

Exemplu: ; verificare: ✓.

Tabelul primitivelor (rândurile 11–16): fracții și radicali — clasa 12

. Intervalele: pentru primul rând, orice interval inclus în ; pentru al doilea și al treilea; sau pentru al patrulea; pentru ; intervale fără poli pentru ultimul, unde perechea este . Cum alegi rândul: te uiți la numitor și la semnul dinaintea lui — fără radical și cu minus, rândul 11; fără radical și cu plus, rândul 12; cu radical și pozitiv, rândurile 13 sau 14; cu radical și negativ, rândul 15. ⚠️ La rândul 13 modulul nu se pune: pentru orice real.

Exemplu: ; pe .

Existența primitivelor. Teorema lui Darboux — clasa 12

Implicația nu se poate întoarce: există funcții discontinue care admit primitive (de pildă derivata unei funcții derivabile cu derivata discontinuă). Instrumentul cu care se arată că o funcție nu admite primitive este teorema lui Darboux: orice funcție care admite primitive are proprietatea lui Darboux, deci duce intervale în intervale. Consecințele practice, folosite la examen: o funcție cu o discontinuitate de speța I (limite laterale finite și diferite) nu admite primitive; nici una a cărei imagine nu e interval.

Exemplu: nu admite primitive pe : are salt în , iar imaginea nu e interval.

Integrarea prin părți — clasa 12

Se deduce din , integrând ambii membri; și se cer derivabile cu derivata continuă. Regula descreșterii, pentru alegerea factorilor: se derivează ce se simplifică prin derivare (, , , polinoamele) și se integrează ce nu se complică (, , , puterile). Notația este cu și , nu cu și . Pentru sau formula se aplică de ori, coborând gradul cu o unitate de fiecare dată.

Exemplu: : cu și obținem . • (se ia ).

Schimbarea de variabilă — clasa 12

Se deduce din regula de derivare a funcțiilor compuse, . Semnalul care o cere: în integrand apare o funcție compusă și, alături, derivata funcției interioare (măcar până la un factor constant). Notația de lucru „, ” e permisă, cu revenirea obligatorie la la final — aceasta e deosebirea față de integrala definită, unde se schimbă limitele și nu se mai revine.

Exemplu: : cu obținem . • : cu obținem .

Primitiva raportului dintre derivată și funcție — clasa 12

Cazul particular cel mai des întâlnit al schimbării de variabilă: la numărător stă exact derivata numitorului. Condiția este pe intervalul de lucru. Când numărătorul e derivata numitorului înmulțită cu o constantă, se scoate constanta în față. Semnalul de recunoaștere: gradul numărătorului e cu exact unu mai mic decât al numitorului, iar o simplă amplificare potrivește coeficienții — dacă nu se potrivesc, integrala nu e de acest tip și se trece la fracții simple.

Exemplu: (modulul lipsește: numitorul e mereu pozitiv).

Scurtătura pentru argument de gradul întâi — clasa 12

Este cea mai rentabilă formulă a capitolului: orice rând din tabel se transformă automat într-un rând pentru argumentul , cu prețul factorului . Se obține din schimbarea de variabilă cu , . ⚠️ Se aplică numai pentru argument de gradul întâi; pentru sau nu există o asemenea scurtătură, fiindcă derivata interiorului nu e constantă.

Exemplu: ; ; .

Substituțiile tipice — tabelul semnalelor — clasa 12

Tabloul de recunoaștere rapidă: se caută în integrand o funcție a cărei derivată apare alături, măcar până la un factor constant. Exemplele canonice, pe rânduri: ; ; ; ; ; ; . ⚠️ Când derivata nu se vede în integrand (de pildă la ), metoda nu se aplică — și nici o alta din programă.

Exemplu: : cu și obținem pe .

Primitive cu trinom de gradul al doilea — clasa 12

Metoda formării pătratului perfect: orice trinom cu se scrie ca sumă de pătrate, după care substituția trimite integrala pe rândul 12 (fără radical), 13 sau 15 (cu radical) al tabelului. Când , aceeași restrângere dă o diferență de pătrate și rândul 11 — sau, mai simplu, descompunerea în fracții simple. Când la numărător apare și un , se scrie numărătorul ca derivata numitorului plus o constantă și integrala se rupe în două: un logaritm și un arctangent.

Exemplu: .

Descompunerea în fracții simple — clasa 12

Orice funcție rațională cu gradul numărătorului mai mic decât al numitorului se scrie ca sumă de asemenea fracții; când gradul numărătorului e mai mare sau egal, se împarte întâi cu rest. Coeficienții se află prin identificare (se aduce la același numitor și se egalează coeficienții) sau prin valori particulare (se dau lui rădăcinile numitorului) — a doua metodă e mai rapidă când numitorul are rădăcini reale distincte. Primitivele rezultate sunt logaritmi, puteri și arctangente.

Exemplu: , deci ✓ — rândul 11 al tabelului, regăsit.

Ce se citește despre primitivă din semnul funcției — clasa 12

Este tabelul de traducere : proprietățile primitivei se citesc din fără să calculezi primitiva, fiindcă și . Tipul de problemă unde se folosește: „se dă graficul sau tabelul de semn al lui ; ce se poate spune despre ?”. ⚠️ Dacă se anulează fără schimbare de semn, punctul nu este extrem al lui . Punctele de extrem local ale lui dau puncte de inflexiune ale lui , atunci când e derivabilă acolo.

Exemplu: Dacă , atunci orice primitivă crește pe , scade pe și crește pe : maxim local în , minim local în , inflexiune în .

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Toată matematica școlii, pas cu pas.
Rezolvă exercițiile pe ecran, pas cu pas — cu ajutor exact acolo unde te blochezi, punctaj automat și baremul la un click, dacă vrei să-l vezi.

Rezolvă în Matepolis →

Continuă cu