Determinanți de ordin 4 calculați prin transformări elementare
Un determinant de ordin se poate calcula cu dezvoltarea după o linie. Dacă linia nu are zerouri, prețul este de patru determinanți de ordin , adică douăzeci și patru de produse. Se poate, dar durează, iar la fiecare pas se pierde câte un semn.
Lecția de față arată calea pe care o folosesc toți cei care lucrează des cu determinanți: întâi transformi, apoi dezvolți. Cu operațiile pe linii și pe coloane din lecția despre proprietăți fabrici zerouri exact unde ai nevoie, până când o coloană rămâne cu un singur element nenul. Atunci dezvoltarea are un singur termen, iar determinantul de ordin se reduce la unul singur de ordin — tehnica pe care o cer subiectele de Bacalaureat M1 ori de câte ori apare un determinant de ordin .
Ce vei învăța
- Vei ști de ce regula lui Sarrus nu se poate extinde la ordinul .
- Vei ști cum acționează cele trei transformări elementare asupra valorii unui determinant.
- Vei ști să alegi un pivot și să faci zerouri pe coloana lui, coborând ordinul cu o unitate.
- Vei ști să creezi un pivot egal cu atunci când matricea nu are niciunul.
- Vei ști să aduci un determinant la formă triunghiulară și să-l citești ca produs al diagonalei.
- Vei ști să calculezi determinanți de ordin cu parametru și să afli când se anulează.
Hai să descoperim împreună
1. De ce regula lui Sarrus nu merge la ordinul 4
Regula lui Sarrus și regula triunghiului sunt rețete pentru ordinul , și numai pentru el. Motivul e de numărătoare: la ordinul determinantul are termeni, exact câți produce schema de diagonale, pe când la ordinul ar trebui , iar orice schemă de diagonale prelungite dă cel mult .
Verifică singur, pe
„Sarrus prelungit" (rețeta greșită): scriem primele trei coloane la dreapta, adunăm cele patru produse „descendente" și scădem cele patru „ascendente". Descendentele dau și trei produse nule, ascendentele dau și trei produse nule, deci rezultatul fals ar fi .
Valoarea corectă, prin dezvoltare după prima linie:
. Regula lui Sarrus NU se extinde la ordinul — nici cu diagonale prelungite, nici în vreo altă variantă. La ordinul ai voie doar cu dezvoltarea după o linie sau o coloană și cu transformările elementare.
2. Cele trei transformări și efectul lor
Din lecția despre proprietăți știi exact cât costă fiecare operație — sunt Proprietățile 5 și 8 de acolo, plus factorul comun (Proprietatea 3 din lecția anterioară). Le strângem într-un tabel, pentru că de acum le vei folosi în fiecare exercițiu:
| Transformarea | Notația | Efectul asupra lui |
|---|---|---|
| schimbarea a două linii | se schimbă semnul | |
| înmulțirea unei linii cu | se înmulțește cu | |
| adunarea la o linie a altei linii înmulțite | rămâne neschimbat |
Aceleași reguli sunt valabile pentru coloane, cu notațiile , și , pentru că .
A treia transformare este vedeta: nu costă nimic și poate produce oricâte zerouri. Primele două cer atenție, pentru că modifică valoarea — notează pe margine factorul acumulat chiar când le aplici.
3. Strategia pivotului
Rețeta, în patru pași:
- caută în matrice un element egal cu sau cu ; el se numește pivot;
- cu transformări de tipul , fă zerouri pe toată coloana pivotului, folosind linia pivotului;
- dezvoltă după acea coloană: rămâne un singur termen, pivotul înmulțit cu un minor de ordin ;
- calculează minorul cu regula lui Sarrus.
Pivotul egal cu contează: cu un pivot egal cu ar trebui să înmulțești liniile cu fracții, iar calculele s-ar umple de numitori.
4. Exemplul complet, pas cu pas
Pivotul este . Facem zerouri pe prima coloană cu trei transformări care nu schimbă valoarea: , , . Linia a doua devine , a treia , a patra , deci
prin dezvoltare după prima coloană (semnul poziției este ). Minorul, cu regula lui Sarrus:
Așadar . Am folosit o singură aplicare a regulii lui Sarrus, în loc de patru.
5. Când nu există niciun 1: cum îl fabrici
Pe prima coloană nu există niciun . Îl fabricăm, scăzând două linii vecine: transformă prima linie în , fără să schimbe valoarea determinantului. Acum avem pivot și continuăm ca înainte, cu , , :
Minorul l-am calculat cu regula lui Sarrus, cu atenție la semne: produsele descendente însumează , cele ascendente , iar diferența dă .
Reține procedeul: dacă nicio linie și nicio coloană nu conține , scade două linii (sau două coloane) apropiate ca valori — foarte des apare un imediat.
6. Aducerea la formă triunghiulară
A doua strategie: faci zerouri sub diagonala principală până când matricea devine triunghiulară și citești determinantul ca produs al diagonalei.
Pivotul comod este -ul din linia a doua, deci începem cu — și schimbăm semnul: notăm imediat . Apoi , , și, în a doua rundă, , :
Ultimul determinant este triunghiular, deci egal cu produsul diagonalei: . Cum , obținem .
Capcana schimbării de linii este exact aici: dacă uiți să notezi semnul la momentul schimbului, rezultatul iese corect în valoare absolută și greșit ca semn — la Bacalaureat M1, zero puncte pe punctul respectiv.
7. Factorul comun și trucul coloanei constante
Două economii care se văd din prima privire.
Factor comun pe o linie. Dacă toate elementele unei linii se împart la același număr, îl scoți în fața determinantului:
Ai câștigat de două ori: numerele s-au micșorat și ai obținut un pivot egal cu .
Trucul coloanei constante. Dacă toate liniile au aceeași sumă, adună toate coloanele la prima: . Prima coloană devine constantă, iar constanta iese factor comun — trucul pe care îl vei folosi imediat, la determinanții cu parametru.
8. Determinanți de ordin 4 cu parametru
Fiecare linie are suma , deci face prima coloană constantă, egală cu , iar factorul iese în față:
Acum avem pivot ; cu , , liniile devin , și , deci
Determinantul se anulează exact pentru și . Control: și , exact cât dă calculul direct. De ce contează valorile care anulează determinantul vei afla la lecția despre matrice inversabile.
Exemple rezolvate
Exemplul 1 — Pivot gata făcut
Calculați .
Rezolvare. Pivot ; aplicăm , , :
Cu regula lui Sarrus, descendentele dau și ascendentele , deci minorul este . Determinantul cerut este .
Exemplul 2 — Factor comun scos din minor
Calculați .
Rezolvare. Cu , , obținem
unde am scos factorul comun din prima coloană a minorului, iar ultimul determinant, cu regula lui Sarrus, este .
Exemplul 3 — Un determinant care se vede că e nul
Calculați .
Rezolvare. Nu calculăm nimic: linia a doua este dublul liniei întâi, deci cele două sunt proporționale și determinantul este . (Formal: transformă linia a doua într-o linie nulă.) Recunoașterea proporționalității înainte de a începe calculul te scutește de multă muncă inutilă.
Exemplul 4 — Trucul coloanei constante
Calculați .
Rezolvare. Fiecare linie are suma , deci face prima coloană constantă și scoatem factor comun. Apoi , , dau
unde am scos din prima linie a minorului și din a doua. Ultimul determinant este , deci .
Exemplul 5 — Formă triunghiulară cu schimbare de linii
Calculați .
Rezolvare. Primul element este , deci începem cu , schimbând semnul: determinantul devine , unde are liniile , , , .
Cu și obținem liniile și ; apoi și dau și ; în fine, dă . Matricea este triunghiulară, cu diagonala , deci și determinantul cerut este .
Exemplul 6 — Exemplu tip Bacalaureat M1
Se consideră , cu . a) Calculați . b) Determinați valorile lui pentru care .
Rezolvare. Lucrăm direct cu oarecare. Pivotul este gata făcut, iar , , dau liniile , , . Dezvoltând după prima coloană,
a) . b) dacă și numai dacă .
Să exersăm
1. Calculează , luând ca pivot elementul .
2. Calculează folosind trucul coloanei constante.
3. Calculează .
4. Calculează .
5. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Un determinant de ordin se poate calcula cu regula lui Sarrus, scriind primele trei coloane la dreapta tabloului."
6. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Transformarea nu schimbă valoarea determinantului."
7. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Transformarea nu schimbă valoarea determinantului."
8. Fără să faci niciun calcul, spune cât este și justifică.
9. Calculează .
10. Calculează , făcând întâi zerouri pe prima coloană.
11. Un determinant de ordin are valoarea . Ce valoare are determinantul obținut schimbând între ele liniile și ? Dar cel obținut înmulțind linia a doua cu ?
12. (Problemă aplicată.) Într-o foaie de calcul ai o matrice de ordin , iar funcția care calculează determinanți afișează . Fără să recalculezi nimic, spune ce va afișa dacă: a) schimbi între ele liniile și ; b) înmulțești toată linia cu ; c) aduni la linia linia înmulțită cu ; d) transpui matricea.
13. Calculează , scoțând întâi factorul comun.
14. Calculează .
15. (Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră . a) Calculați . b) Determinați valorile reale ale lui pentru care .
16. Calculează .
17. Explică, în trei-patru fraze, de ce transformarea nu schimbă valoarea determinantului.
18. (Provocare.) Demonstrează că, pentru orice numere reale și , .
Răspunsuri și explicații
1. Cu pivotul : și anulează restul primei coloane. Dezvoltarea după prima coloană are un singur termen, cu semnul poziției : .
2. Fiecare linie are suma , deci dă prima coloană constantă; scoatem factor comun și, cu , rămâne un determinant triunghiular cu diagonala . Valoarea este .
3. Matricea este superior triunghiulară: .
4. Cu pivotul : și dau liniile și . Rămâne .
5. Fals. Regula lui Sarrus produce termeni, în timp ce un determinant de ordin are . Pe exemplul din lecție, „Sarrus prelungit" dă , iar valoarea corectă este .
6. Fals. Înmulțirea unei linii cu înmulțește determinantul cu .
7. Adevărat. Este exact transformarea care nu schimbă determinantul și pe care se sprijină toată metoda din lecție.
8. Determinantul este : coloana a patra este identică cu coloana a doua.
9. Cu și se obțin liniile și , iar dezvoltarea după prima coloană dă .
10. Cu rămâne .
11. Schimbarea a două linii schimbă semnul, deci se obține ; înmulțirea unei linii cu dă .
12. a) (schimbul de linii schimbă semnul); b) ; c) (transformarea nu schimbă nimic); d) , pentru că .
13. Prima linie se împarte la : determinantul este .
14. Prima linie are factorul comun : determinantul este .
15. a) Pentru fiecare linie are suma ; cu trucul coloanei constante se obține . b) Ca în lecție, , deci determinantul se anulează pentru și .
16. Este cazul din formula , deci valoarea este .
17. Determinantul este liniar în raport cu fiecare linie, deci determinantul matricei cu linia este suma dintre determinantul inițial și cel al matricei în care linia a fost înlocuită cu . Al doilea are liniile și proporționale, deci este nul.
18. Fiecare linie are suma , deci face prima coloană constantă și scoatem factor comun. Rămâne o primă coloană formată din ; cu obținem liniile , , , iar dezvoltarea după prima coloană lasă un determinant diagonal egal cu . Deci valoarea este . Control: pentru , formula dă , cât dă și calculul direct.
De reținut
- Regula lui Sarrus se aplică exclusiv la ordinul . La ordinul : dezvoltare după o linie sau transformări elementare.
- nu schimbă determinantul. Schimbarea a două linii îi schimbă semnul, iar înmulțirea unei linii cu îl înmulțește cu .
- Strategia pivotului: alegi un , faci zerouri pe coloana lui, dezvolți după acea coloană și rămâi cu un singur determinant de ordin .
- Dacă nu există niciun , îl fabrici scăzând două linii sau două coloane apropiate ca valori.
- Când toate liniile au aceeași sumă, aduni coloanele la prima: constanta iese factor comun și apare pivotul.
Greșeli frecvente
- Sarrus la ordinul . Cea mai costisitoare greșeală din capitol; rezultatul nu are nicio legătură cu valoarea corectă.
- Uitarea semnului la schimbarea a două linii. Notează factorul pe margine chiar în momentul schimbului, nu la final.
- Confuzia dintre „scot factor comun" și „împart". Când scoți dintr-o linie, determinantul se scrie înmulțit cu noul determinant; nu se împarte rezultatul final la .
- Folosirea unei linii deja modificate. Dacă faci și imediat , a doua transformare lucrează cu linia nouă, nu cu cea din enunț. Scrie transformările una câte una și recopiază tabloul după fiecare rundă.
- Folosirea unui pivot fracționar. Un pivot diferit de umple calculul de numitori; caută sau fabrică un înainte de a începe.
Aplică acasă
Contraexemplul propriu. Ia o matrice de ordin cu numere mici, calculează-i determinantul corect, apoi și „valoarea Sarrus prelungit". Scrie cele două numere unul lângă altul: e cel mai bun antidot împotriva greșelii.
Cronometrul. Calculează un determinant de ordin fără zerouri de două ori: o dată dezvoltând direct după prima linie (patru minori de ordin ) și o dată cu strategia pivotului. Compară timpul și numărul de greșeli.
Foaia de calcul. Introdu o matrice de ordin într-o foaie de calcul, folosește funcția de determinant, apoi aplică pe rând cele trei transformări elementare și verifică pe ecran regulile din tabel.
Pentru părinți și profesori
Lecția transformă o formulă în metodă de lucru. Elevul știe deja să dezvolte după o linie; aici învață să pregătească determinantul înainte de a dezvolta. Competența se vede în ordinea acțiunilor, nu în viteza de calcul.
De verificat în caiet: (1) fiecare transformare este scrisă, nu doar făcută în minte; (2) la schimbarea a două linii, factorul apare imediat; (3) factorul comun scos este mutat în fața determinantului; (4) minorul final este verificat pe a doua cale.
Întrebări de control: „Ce pivot alegi și de ce?"; „Ce se întâmplă dacă schimb două linii?"; „De ce nu merge Sarrus aici?"; „Cum obții un dacă matricea nu are niciunul?".
La BAC M1, determinanții de ordin apar de regulă în subiectul al doilea, adesea cu parametru și cu cerința de a afla valorile care îl anulează. Semn că elevul a înțeles: caută întâi linii proporționale și sume egale pe linii, și abia apoi începe să calculeze.
Întrebări frecvente
Cum se calculează un determinant de ordin 4? Se fac zerouri pe o coloană cu transformări de tipul , până când coloana rămâne cu un singur element nenul, și se dezvoltă după ea. Rămâne un singur determinant de ordin , calculat cu regula lui Sarrus.
Se poate aplica regula lui Sarrus la ordinul 4? Nu, în nicio variantă. Un determinant de ordin are de termeni, iar orice schemă de diagonale prelungite produce cel mult . Pe exemplul din lecție, rețeta greșită dă , în timp ce valoarea corectă este .
Ce transformări nu schimbă valoarea unui determinant? Numai adunarea la o linie a altei linii înmulțite cu un număr, (și analogul pe coloane).
Ce fac dacă matricea nu conține niciun 1? Scazi două linii sau două coloane cu valori apropiate: foarte des apare un . Alternativ, scoți un factor comun dintr-o linie, ceea ce micșorează numerele și adesea produce chiar pivotul căutat.
Cum recunosc repede un determinant nul? Dacă două linii (sau două coloane) sunt egale ori proporționale, sau dacă o linie este nulă, determinantul este fără niciun calcul.
La ce folosește trucul cu suma coloanelor? Când toate liniile au aceeași sumă , transformarea face prima coloană constantă, egală cu ; scoți factor comun și rămâi cu o coloană de , adică exact cu pivotul de care ai nevoie.
Cum calculez un determinant de ordin 4 cu parametru? Îl aduci, prin transformări valabile pentru orice valoare a parametrului, la o formă factorizată — de obicei triunghiulară — și rezolvi ecuația obținută. Transformările nu trebuie să presupună nimic despre parametru: dacă împarți la o expresie cu , trebuie discutat separat cazul în care ea se anulează.
