Determinantul de ordin n: definiția cu permutări
Ai deja două rețete de calcul: una pentru determinantul de ordinul al doilea, , și una pentru ordinul al treilea, regula lui Sarrus. Sunt rețete bune, dar sunt doar atât: rețete. Nu spun ce este un determinant, nu spun de unde vin semnele și, mai ales, nu spun nimic despre o matrice de ordinul al patrulea — pe care programa ți-o cere la sisteme, la matrice inversabile și în subiectele de Bacalaureat M1.
Un inginer cu o rețea de patru curenți, un economist cu patru produse și patru resurse, un program care verifică dacă o transformare a spațiului poate fi „desfăcută" — toți ajung la matrice de ordin cel puțin patru, unde Sarrus nu mai are ce căuta. Lecția aceasta dă o singură definiție, valabilă pentru orice ordin , din care cele două rețete pe care le știi ies ca simple cazuri particulare. Instrumentul de care avem nevoie l-ai construit deja: permutările și semnul lor.
Ce vei învăța
- Vei ști să scrii definiția determinantului de ordin cu ajutorul permutărilor și al signaturii lor.
- Vei ști să recunoști dacă un produs de elemente este sau nu un termen al determinantului și să-i afli semnul.
- Vei ști să regăsești formula de ordinul al doilea și regula lui Sarrus din definiția generală.
- Vei ști câți termeni are un determinant de ordin și de ce definiția nu se folosește ca metodă de calcul.
- Vei ști să calculezi rapid determinantul unei matrice triunghiulare sau diagonale, de orice ordin.
- Vei ști să calculezi determinanți de ordinul al patrulea cu multe zerouri, direct din definiție.
Hai să descoperim împreună
1. Două rețete nu fac o definiție
Privește cele două formule pe care le știi, scrise una sub alta:
Ce au în comun? La prima vedere, nimic: una are doi termeni, cealaltă șase. Dar uită-te la indici. În fiecare termen, primii indici sunt (respectiv ) — în ordine, mereu aceeași. Ceilalți se schimbă de la un termen la altul, dar nu oricum: în fiecare termen apar toate valorile (respectiv ), fiecare exact o dată. Al doilea rând de indici, citit de la stânga la dreapta, este de fiecare dată o permutare. Aceasta e observația-cheie a întregii lecții.
2. Fiecare termen ascunde o permutare
Fie o matrice pătratică. Să construim un produs după regula: iau câte un element din fiecare linie, astfel încât să nu iau de două ori din aceeași coloană.
Din linia iau elementul de pe coloana , din linia pe cel de pe coloana , și tot așa. Condiția „nu iau de două ori din aceeași coloană" spune exact că funcția este injectivă, deci — fiind între mulțimi finite cu același număr de elemente — bijectivă: . Produsul obținut este
Permutări diferite dau produse diferite, iar : avem exact produse de acest fel. Pentru sunt , pentru sunt — exact câți termeni au formulele de mai sus.
Mai rămâne un singur lucru de decis: semnul fiecărui produs. Iar aici intervine signatura.
3. Definiția determinantului de ordin
Definiție. Fie . Se numește determinantul matricei numărul
Suma are termeni, câte unul pentru fiecare permutare de grad . Fiecare termen este un produs de elemente ale matricei, luate câte unul din fiecare linie și câte unul din fiecare coloană, iar semnul lui este signatura permutării care îl produce: dacă este pară, dacă este impară.
Două precizări care se cer scrise de fiecare dată: determinantul este definit numai pentru matrice pătratice (o matrice cu linii și coloane nu are determinant, pentru că nu poți lua câte un element din fiecare linie și din fiecare coloană) și determinantul este un număr, nu o matrice: .
4. Verificarea la ordinul al doilea
Pentru , mulțimea are elemente:
Permutarea identică nu are nicio inversiune, deci și ; permutarea are o singură inversiune (perechea , cu ), deci și . Definiția dă atunci
adică exact formula pe care o știai. Nimic nou — dar acum știi de unde vine minusul: din faptul că permutarea care schimbă coloanele între ele este impară.
5. De unde vine, de fapt, regula lui Sarrus
Pentru , mulțimea are elemente. Le scriem pe toate șase, în notația cu două linii:
Numărăm inversiunile fiecăreia și îi aflăm signatura, apoi scriem termenul corespunzător:
| permutarea | imaginile | termenul | ||
|---|---|---|---|---|
Adunând termenii cu semnele lor obținem
adică exact cei șase termeni ai regulii lui Sarrus, cu aceleași semne: cele trei „diagonale descendente" sunt permutările pare , iar cele trei „ascendente" sunt permutările impare . Regula lui Sarrus nu e o convenție arbitrară, ci definiția generală, desenată pentru .
Atenție — se greșește des: regula lui Sarrus și regula triunghiului se aplică exclusiv la ordinul 3. Nu există „Sarrus la ordinul 4": schema cu diagonale ar produce termeni, în timp ce determinantul de ordinul al patrulea are .
6. Câți termeni are, de fapt, un determinant
Numărul de termeni este , iar factorialul crește necruțător:
| termeni |
Pentru orice , jumătate dintre permutări sunt pare și jumătate impare, deci determinantul are termeni cu semnul și tot atâția cu semnul .
Concluzia practică: definiția este sursa adevărului, nu metoda de calcul. Nimeni nu calculează un determinant de ordinul al patrulea scriind de produse. Metodele eficiente se sprijină pe proprietățile determinantului, pe care le vei studia în prima lecție de proprietăți și în a doua, și pe dezvoltarea după o linie sau o coloană. Definiția rămâne însă indispensabilă: toate acele proprietăți se demonstrează pornind de la ea.
7. Un câștig imediat: matricele triunghiulare
Există totuși o familie de matrice pentru care definiția este cea mai rapidă metodă. Fie o matrice triunghiulară superioară de ordin , adică pentru (toate elementele de sub diagonala principală sunt nule).
Teoremă. Determinantul unei matrice triunghiulare (superioare sau inferioare) este egal cu produsul elementelor de pe diagonala principală:
Demonstrație. Luăm un termen oarecare, , și presupunem că este nenul. Atunci fiecare factor este nenul, deci pentru orice . Aplicăm această inegalitate de jos în sus: pentru obținem , deci . Pentru , , iar valoarea este deja luată, deci . Continuând, pentru orice , adică . Prin urmare singurul termen posibil nenul este cel al permutării identice, cu , adică .
Pentru o matrice triunghiulară inferioară raționamentul este același, cu inegalitatea citită de sus în jos. O matrice diagonală este și superioară, și inferioară, deci regula i se aplică; în particular
Tipurile acestea de matrice au fost definite la lecția despre matricele pătratice, nule, unitate, diagonale și triunghiulare; aici capătă prima lor proprietate importantă.
8. Este acest produs un termen al determinantului?
Definiția răspunde la o întrebare care apare des în subiecte: dat un produs de elemente, apare el în dezvoltarea determinantului și cu ce semn? Procedura are trei pași:
- verifici primii indici: trebuie să fie , fiecare exact o dată (dacă produsul nu e scris în ordinea liniilor, îl rearanjezi — înmulțirea numerelor e comutativă);
- verifici al doilea rând de indici: dacă o coloană apare de două ori sau lipsește vreuna, produsul nu este termen al determinantului;
- dacă a trecut testul, ai o permutare ; numeri inversiunile ei, iar semnul termenului este .
Exemplu. Este un termen al unui determinant de ordinul al patrulea? Liniile sunt , iar coloanele — toate distincte, deci da. Inversiunile permutării sunt perechile , și , deci și : termenul apare cu semnul minus.
Contraexemplu. Produsul nu este termen. Liniile sunt în regulă (), dar coloanele sunt : coloana a doua apare de două ori, iar coloana întâi nu apare deloc. Regula „câte unul din fiecare linie și câte unul din fiecare coloană" este încălcată.
Exemple rezolvate
Exemplul 1 — Definiția aplicată la ordinul al doilea
Calculați, direct din definiție, pentru .
Rezolvare. Mulțimea are două elemente. Permutarea identică, pară, dă termenul ; permutarea , impară, dă termenul . Deci
Exemplul 2 — Matricea de referință, termen cu termen
Calculați din definiție pentru și comparați cu rezultatul dat de regula lui Sarrus.
Rezolvare. Folosim tabelul celor șase permutări din secțiunea 5, în aceeași ordine:
| produsul | valoarea produsului | termenul | |
|---|---|---|---|
Adunând: .
Prin regula lui Sarrus:
Aceeași valoare, cum era de așteptat: Sarrus este definiția, rescrisă.
Exemplul 3 — O matrice triunghiulară de ordinul al patrulea
Calculați pentru .
Rezolvare. Matricea este triunghiulară superioară, deci din cele de permutări una singură produce un termen nenul: identitatea. Prin urmare . Fără teoremă ar fi trebuit să verifici de produse, dintre care ies nule.
Exemplul 4 — Ordinul al patrulea, cu multe zerouri
Calculați pentru .
Rezolvare. Matricea nu e triunghiulară, dar zerourile fac aproape toată munca: din liniile și putem lua numai de pe coloanele sau , iar din liniile și numai de pe coloanele sau . Rămân patru permutări posibile:
| imaginile lui | produsul | termenul | ||
|---|---|---|---|---|
Deci .
Exemplul 5 — Semnul unui termen dat
a) Ce semn are termenul în dezvoltarea unui determinant de ordinul al patrulea? b) Dar termenul ? c) Este un termen al acestui determinant?
Rezolvare. a) Coloanele sunt , toate distincte. Șirul fiind strict descrescător, toate cele perechi sunt inversiuni: și , deci termenul apare cu plus.
b) Coloanele sunt , cu inversiunile , , , : și . Tot cu plus.
c) Coloanele sunt : coloana a treia apare de două ori, iar a patra deloc. Nu e permutare, deci produsul nu este termen al determinantului.
Exemplul 6 — Exemplu tip Bacalaureat M1
Se consideră matricea , cu . a) Calculați . b) Determinați valorile reale ale lui pentru care .
Rezolvare. a) Aplicăm regula lui Sarrus, care — știm acum — este definiția scrisă pentru :
Deci .
b) Rezolvăm . Valoarea anulează expresia (), deci este factor:
Soluțiile sunt (soluție dublă) și . Verificare: ; pentru formula dă , iar Sarrus aplicat direct dă tot .
Să exersăm
La exercițiile cu semne, scrie de fiecare dată șirul imaginilor permutării și numără inversiunile una câte una — este singura cale sigură.
1. Scrie cele două permutări din cu signaturile lor și deduce din definiție formula determinantului de ordinul al doilea. Aplic-o apoi matricei .
2. Câți termeni are dezvoltarea unui determinant de ordinul al cincilea? Dar de ordinul al șaselea? Câți dintre ei au semnul minus, în fiecare caz?
3. Ce semn are termenul în dezvoltarea unui determinant de ordinul al treilea? Dar termenul ?
4. Ce semn are termenul în dezvoltarea unui determinant de ordinul al patrulea?
5. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Produsul este un termen al determinantului de ordinul al patrulea."
6. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Într-un termen al determinantului pot apărea două elemente aflate pe aceeași linie."
7. Calculează pentru , folosind teorema matricelor triunghiulare.
8. Calculează determinantul matricei și precizează câți dintre cei de termeni sunt nenuli.
9. Calculează determinantul matricei diagonale de ordinul al patrulea cu elementele pe diagonala principală.
10. Calculează, direct din definiție, pentru .
11. Calculează pentru , identificând singura permutare care dă termen nenul.
12. Verifică pe matricea că definiția cu permutări și regula lui Sarrus dau același rezultat, scriind toți cei șase termeni.
13. Calculează și , justificând cu definiția.
14. (Problemă aplicată.) Un magazin are patru depozite și patru clienți; livrarea se face astfel încât fiecare depozit servește exact un client și fiecare client primește de la exact un depozit. Câte planuri de livrare diferite există și ce legătură are numărul acesta cu determinantul matricei costurilor?
15. Câți dintre cei de termeni ai unui determinant de ordinul al patrulea îl conțin pe ? Generalizează: câți termeni ai determinantului de ordin conțin un element fixat ?
16. (Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră , cu . a) Calculează . b) Determină valorile lui pentru care . c) Calculează .
17. Scrie toți termenii nenuli ai determinantului matricei și calculează-i valoarea.
18. (Provocare.) Fie matricea de ordin care are pe toată antidiagonala (adică ) și în rest. Arată că și determină pentru ce valori ale lui determinantul este egal cu .
Răspunsuri și explicații
1. cu , , deci . Pentru matricea dată: .
2. termeni, respectiv . Jumătate au semnul minus: , respectiv .
3. Pentru , imaginile sunt , cu inversiunile și : , deci semnul este . Pentru , imaginile sunt , cu toate cele trei perechi inversate: , deci semnul este .
4. Imaginile sunt . Inversiunile sunt și , deci și semnul este .
5. Fals. Șirul de coloane este : coloana a doua apare de două ori, iar prima deloc. Nu e permutare, deci produsul nu apare în dezvoltare.
6. Fals. Prin construcție, primul indice parcurge liniile , fiecare exact o dată. La fel pentru coloane, pentru că al doilea rând de indici este o permutare.
7. Matricea este triunghiulară superioară, deci .
8. Matricea este triunghiulară inferioară, deci . Un singur termen este nenul, cel al permutării identice.
9. O matrice diagonală este, în particular, triunghiulară: .
10. Singurul produs cu toți factorii nenuli este , cu imaginile , deci și : .
11. Imaginile sunt , cu inversiunile , , , deci și . Produsul este , iar .
12. Termenii sunt ; ; ; ; ; , cu suma . Sarrus dă .
13. și sunt matrice diagonale. Deci , iar .
14. Un plan de livrare este o corespondență bijectivă între depozite și clienți, adică o permutare din : există de planuri, exact numărul de termeni ai determinantului matricei costurilor.
15. Dacă este fixat, permutarea trebuie să aibă , iar celelalte trei valori se pot aranja în moduri. În general, un element fixat apare în exact termeni.
16. a) Matricea este triunghiulară superioară, deci . b) Produsul este nul exact când unul dintre factori se anulează: . c) .
17. Imaginile sunt , cu inversiunile și : , . Singurul termen nenul este , deci .
18. Un termen nenul cere ca din linia să se ia elementul de pe coloana , deci unica permutare posibilă are imaginile . Șirul fiind strict descrescător, toate perechile sunt inversiuni: . Produsul elementelor este , deci , iar valoarea se obține pentru , adică atunci când dă restul sau la împărțirea cu .
De reținut
- Definiția: , cu termeni, câte unul pentru fiecare permutare de grad .
- Structura unui termen: câte un element din fiecare linie și din fiecare coloană; semnul lui e signatura permutării formate de indicii de coloană.
- Regula lui Sarrus este definiția pentru ; la ordinul nu există Sarrus.
- Determinantul unei matrice triunghiulare sau diagonale este produsul elementelor de pe diagonala principală; în particular și .
- Definiția nu este metodă de calcul pentru , dar este temeiul din care se demonstrează toate proprietățile de calcul.
Greșeli frecvente
- Extinderea regulii lui Sarrus la ordinul al patrulea. Schema cu diagonale ar da termeni în loc de . Sarrus și regula triunghiului rămân doar la ordinul .
- Semnul citit „după diagonală", nu după inversiuni. La ordin mare nu mai există diagonale; singura regulă validă este .
- Numărarea inversiunilor pe rândul greșit. Ele se numără în șirul imaginilor , adică în rândul de jos al permutării.
- Confuzia dintre matrice și determinant. Determinantul este un număr asociat unei matrice pătratice, nu o matrice.
- Uitarea condiției de coloane distincte. Un produs în care o coloană apare de două ori nu este termen al determinantului. Verifică întotdeauna al doilea rând de indici.
Aplică acasă
Cele 24 de permutări, pe hârtie. Scrie toate permutările din , calculează-le inversiunile și grupează-le în pare și impare. Vei obține două coloane de câte — și vei înțelege de ce nu se calculează așa un determinant de ordinul al patrulea.
Detectorul de zerouri. Construiește o matrice de ordinul al patrulea în care fiecare linie are exact un element nenul, așezat pe o coloană diferită. Determinantul ei are un singur termen, iar tot efortul se reduce la numărarea inversiunilor.
Foaia de calcul. Scrie într-o foaie de calcul o matrice de ordinul al treilea și, alături, cei șase termeni ai definiției, fiecare cu semnul lui. Compară suma cu ce dă funcția de determinant a programului, apoi schimbă câte un element și urmărește care termeni se modifică.
Pentru părinți și profesori
Lecția transformă două rețete memorate într-o definiție. Elevul trebuie să iasă de aici cu trei lucruri: forma simbolică a definiției, capacitatea de a decide dacă un produs este termen al determinantului și cu ce semn, și regula pentru matrice triunghiulare. Calculul efectiv al determinanților de ordin mare nu se face aici — el vine odată cu proprietățile și cu dezvoltarea după o linie.
De verificat în caiet: (1) în fiecare termen apar exact factori, câte unul din fiecare linie și fiecare coloană; (2) semnul provine din numărul de inversiuni, nu dintr-o schemă desenată; (3) nu apare nicăieri „Sarrus pentru ordinul 4". Întrebări de control: „Câți termeni are un determinant de ordinul al patrulea?"; „Ce semn are termenul ?"; „De ce nu are determinant o matrice cu trei linii și patru coloane?".
La BAC M1, definiția cu permutări apare rar ca cerință directă, dar constant ca justificare: la întrebările de tip „arătați că determinantul este nul", la matricele triunghiulare cu parametru și la orice discuție despre proprietăți. Semn că elevul a înțeles: când vede o matrice cu multe zerouri, numără permutările posibile în loc să scrie toată dezvoltarea.
Întrebări frecvente
Ce este, de fapt, un determinant de ordin n? Un număr asociat unei matrice pătratice, obținut adunând toate produsele formate cu câte un element din fiecare linie și din fiecare coloană, fiecare luat cu semnul signaturii permutării care îl generează: .
Câți termeni are un determinant de ordin n? Exact : doi la ordinul , șase la ordinul , douăzeci și patru la ordinul , o sută douăzeci la ordinul . Jumătate au semnul plus și jumătate semnul minus.
De ce funcționează regula lui Sarrus? Pentru că este chiar definiția, scrisă pentru : cele trei „diagonale descendente" corespund permutărilor pare, iar cele trei „ascendente" permutărilor impare. De aceea ea nu se poate extinde la ordinul , unde ar da termeni în loc de .
Cum aflu semnul unui termen al determinantului? Scrii șirul indicilor de coloană, în ordinea liniilor, numeri inversiunile lui și aplici : plus dacă numărul de inversiuni e par, minus dacă e impar.
Cum calculez rapid determinantul unei matrice triunghiulare? Înmulțești elementele de pe diagonala principală: o singură permutare, cea identică, poate da termen nenul, toate celelalte fiind obligate să folosească un element din triunghiul de zerouri.
Poate o matrice dreptunghiulară să aibă determinant? Nu. Definiția cere câte un element din fiecare linie și din fiecare coloană, ceea ce e posibil doar când numărul de linii este egal cu cel de coloane.
Unde apare această definiție la Bacalaureat M1? Mai ales indirect: în justificările de tip „determinantul este nul", în calculul determinanților de matrice triunghiulare sau cu multe zerouri și în toate proprietățile care se demonstrează pornind de la ea. Formularea simbolică a determinantului este, de altfel, o competență explicită a programei clasei a XI-a.
