Calculul inversei cu matricea adjunctă
În lecția trecută am aflat când există inversa unei matrice: exact atunci când determinantul ei este nenul. Criteriul e perfect, dar nu îți dă nimic în mână — ca și cum ți s-ar spune că într-o cameră închisă se află sigur o cheie.
Lecția aceasta construiește cheia. Toate piesele inversei sunt deja tăiate: sunt complemenții algebrici , aceiași cu care dezvolți un determinant după o linie. Trebuie doar așezați într-o matrice — în ordinea potrivită, care nu e cea la care te aștepți — și împărțiți la determinant. Rezultatul e o rețetă completă, valabilă la orice ordin, pe care programa o cere explicit: „construcția inversei folosind complemenții algebrici".
Ce vei învăța
- Vei ști să calculezi minorii și complemenții algebrici .
- Vei ști să construiești matricea adjunctă ca transpusă a matricei complemenților algebrici.
- Vei ști să demonstrezi relația-cheie și să deduci din ea formula inversei.
- Vei ști să aplici algoritmul în cinci pași pentru , la ordinul și la ordinul .
- Vei ști să verifici rezultatul prin și să recunoști o greșeală de semn.
- Vei ști de ce inversa are elemente întregi exact când și cum arată calculul când apar fracții.
Hai să descoperim împreună
1. Piesele: minorul și complementul algebric
Recapitulăm notațiile din Dezvoltarea determinantului după o linie sau o coloană, pentru .
- Minorul este determinantul de ordin obținut eliminând linia și coloana .
- Complementul algebric (sau cofactorul) este .
Semnele se rețin ca o tablă de șah, cu în colțul din stânga-sus:
Cu aceste piese, dezvoltarea determinantului după linia se scrie .
2. Ideea: ce se întâmplă când dezvolți după o linie „străină"
Aici stă tot secretul. Ce obținem dacă înmulțim elementele liniei nu cu complemenții liniei , ci cu cei ai liniei ? Pe , ai cărei complemenți îi calculăm complet mai jos, , , , deci
Rezultatul este — și nu din întâmplare. Suma este dezvoltarea, după linia a doua, a determinantului matricei obținute din înlocuind linia a doua cu linia întâi: o matrice cu două linii identice, al cărei determinant este nul, conform Proprietăților determinanților (II).
Punem cele două observații una lângă alta:
Aceasta e exact structura unui produs care dă pe diagonală și în rest, adică . Rămâne să așezăm complemenții în ordinea potrivită.
3. Matricea adjunctă
Definiție. Fie . Se numește matrice adjunctă a lui , notată , transpusa matricei complemenților algebrici: elementul de pe linia și coloana al lui este .
Cu alte cuvinte, calculezi cei complemenți, îi așezi în tabloul lor natural — pe linia , coloana — și abia apoi transpui. Transpunerea e pasul cel mai des uitat: fără ea, la matricele nesimetrice rezultatul e greșit.
Teoremă. Pentru orice ,
Demonstrație. Elementul de pe linia , coloana al produsului este , adică exact suma studiată în paragraful anterior: dacă și dacă . Deci are pe toată diagonala principală și în rest, adică este . Calculul pentru este identic, folosind dezvoltarea după coloane.
4. Formula inversei
Consecință. Dacă , împărțim relația de mai sus la și obținem
Aceasta încheie demonstrația criteriului din Matrice inversabilă: definiție și criteriul determinantului: am construit efectiv inversa, la orice ordin, ori de câte ori .
De reținut: relația e adevărată întotdeauna, chiar și când (atunci spune că ); numai împărțirea cere ipoteza .
5. Ordinul : de unde vine formula rapidă
Pentru , minorii sunt determinanți de ordinul , adică numere: , , , . Cu semnele de tablă de șah, complemenții sunt
deci matricea complemenților este , iar adjuncta ei — transpusa — este . Regăsim formula anunțată în lecția precedentă:
Pe scurt: schimbi între ele elementele de pe diagonala principală, schimbi semnul celorlalte două și împarți la determinant. Pentru , , deci , iar ✓.
6. Algoritmul în cinci pași, pe un exemplu de ordin
Algoritmul. (1) Calculezi ; dacă e , te oprești. (2) Calculezi cei complemenți . (3) Îi așezi în matricea complemenților. (4) Transpui. (5) Împarți la și verifici prin .
Îl aplicăm pentru .
Pasul 1. Cu regula lui Sarrus: , deci matricea este inversabilă.
Pasul 2. Cei nouă complemenți, fiecare cu minorul lui:
| Poziția | (minorul) | Semnul | |
|---|---|---|---|
Pasul 3. Matricea complemenților algebrici:
Pasul 4. Transpunem și obținem adjuncta:
Pasul 5. Cum , avem . Verificarea:
Primul element: ✓.
7. Când apar fracții
Dacă , adjuncta este deja inversa (eventual cu semn schimbat) și toate elementele rămân întregi. În rest apar numitori. Fie , cu (dezvoltare după prima linie: ).
Complemenții, calculați în același mod, dau matricea , deci
Sfat de redactare: lasă factorul în fața matricei, nu împărți fiecare element separat — verificările ies mult mai curate. Control: linia întâi a lui înmulțită cu prima coloană a lui dă , iar împărțit la dă ✓.
Regula de aur a semnelor. Dacă la verificare obții , sau valori egale pe diagonală dar diferite de , greșeala e la semne ori la împărțire; dacă obții o matrice fără nicio structură, ai uitat transpunerea.
Exemple rezolvate
Exemplul 1 — Ordinul , cu fracții
Determinați inversa matricei .
Rezolvare. . Adjuncta este , prin urmare
Verificare: ✓.
Exemplul 2 — Ordinul , cu numitor
Determinați inversa matricei .
Rezolvare. .
Complemenții: , , ; , , ; , , . Matricea complemenților este , deci
Verificare pe prima linie: și ✓.
Exemplul 3 — O matrice triunghiulară
Determinați inversa matricei .
Rezolvare. Fiind triunghiulară, . Complemenții: , , ; , , ; , . După transpunere,
Inversa unei matrice triunghiulare este tot triunghiulară, de același fel — un semnal de control util.
Exemplul 4 — Matrice cu parametru
Se consideră , . a) Determinați valorile lui pentru care este inversabilă. b) Calculați .
Rezolvare. a) Dezvoltând după prima linie, . Condiția dă , și , deci .
b) Pentru : și . Complemenții dau matricea , a cărei transpusă este (matricea complemenților fiind aici simetrică). Deci
Verificare, prima linie: și ✓.
Exemplul 5 — Relația folosită direct
Se știe că are . Calculați $A \cdot A^{}\det(A^{})$.
Rezolvare. Din teoremă, . Aplicăm determinantul; matricea fiind diagonală, determinantul ei este produsul elementelor de pe diagonală, adică . Din rezultă — rezultatul general la ordinul .
Exemplul 6 — Exemplu tip Bacalaureat M1
Se consideră matricea . a) Calculați . b) Arătați că este inversabilă. c) Determinați , folosind matricea adjunctă.
Rezolvare. a) Cu regula lui Sarrus: .
b) Cum , criteriul determinantului asigură că este inversabilă.
c) Complemenții: , , ; prin simetria lui , matricea complemenților este
care este simetrică, deci coincide cu propria transpusă: este chiar ea. Prin urmare
Verificare, prima linie: și ✓.
Să exersăm
La fiecare exercițiu calculează întâi determinantul, iar la final verifică prin măcar pe prima linie.
1. Determină inversa matricei .
2. Determină inversa matricei .
3. Arată că matricea nu are inversă.
4. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Matricea adjunctă este chiar matricea complemenților algebrici."
5. Determină inversa matricei .
6. Determină inversa matricei .
7. Pentru , calculează minorul și complementul algebric .
8. Determină inversa matricei .
9. Determină inversa matricei .
10. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Dacă toate elementele lui sunt numere întregi, atunci și elementele lui sunt numere întregi."
11. (Problemă aplicată.) O casă de schimb codifică perechile prin , . Scrie matricea codificării, determină-i inversa și decodifică perechea .
12. Pentru , verifică prin calcul direct egalitatea .
13. Determină inversa matricei .
14. Explică, în două-trei fraze, de ce o matrice cu elemente întregi și cu are inversa tot cu elemente întregi.
15. (Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră . a) Calculează . b) Arată că este inversabilă. c) Determină cu ajutorul matricei adjuncte.
16. Determină valorile lui pentru care matricea este inversabilă, apoi calculează inversa pentru .
17. Se știe că . Determină matricea .
18. (Provocare.) Arată, pornind de la , că pentru orice cu are loc . Verifică formula pe matricele și .
Răspunsuri și explicații
1. , deci . Verificare: ✓.
2. , , deci . Verificare: ✓.
3. , deci matricea e singulară. (Adjuncta există, , dar , nu .)
4. Fals. este transpusa matricei complemenților algebrici: elementul de pe linia , coloana al lui este . Cele două coincid doar când matricea complemenților este simetrică.
5. . Matricea complemenților este , deci și .
6. (matrice triunghiulară). Matricea complemenților este , deci .
7. se obține eliminând linia și coloana : . Semnul este , deci .
8. ; matricea complemenților este , deci .
9. , deci .
10. Fals. Elementele lui sunt întregi, dar se împart la : matricea are inversa . Afirmația e adevărată exact când .
11. , cu , deci . Decodificarea: și . Control: și ✓.
12. și (Exemplul 2). Prima linie a produsului: , apoi și ; celelalte linii se calculează la fel și dau ✓.
13. . Matricea complemenților este , simetrică, deci .
14. Complemenții algebrici sunt determinanți formați din elementele lui , deci sunt numere întregi; la fel toată adjuncta . Inversa este , iar dacă împărțirea nu schimbă nimic, deci are elemente întregi.
15. a) . b) , deci este inversabilă. c) Matricea complemenților este , simetrică, deci . Verificare, prima linie: ✓.
16. , deci matricea este inversabilă pentru . Pentru : și , deci .
17. Din , matricea căutată este inversa lui , al cărei determinant este ; deci .
18. Aplicăm determinantul în : matricea din dreapta e diagonală, cu pe toată diagonala, deci determinantul ei este . Din , împărțind la , obținem . Control: prima matrice are și ; a doua are și ✓.
De reținut
- Complementul algebric: , unde este determinantul rămas după eliminarea liniei și a coloanei . Semnele se rețin ca tablă de șah, cu în colțul din stânga-sus.
- Adjuncta este TRANSPUSA matricei complemenților algebrici: elementul al lui este .
- Relația fundamentală este adevărată pentru orice matrice pătratică, inversabilă sau nu.
- Formula inversei: , valabilă exact când .
- La ordinul : schimbi elementele de pe diagonala principală, schimbi semnul celorlalte două, împarți la determinant. Inversa are elemente întregi exact când .
Greșeli frecvente
- Uitarea transpunerii. Cea mai frecventă greșeală: se calculează corect toți complemenții și se împarte matricea lor la determinant, fără să se transpună. La matrice nesimetrice, rezultatul e greșit și se vede imediat la verificare.
- Semnele ignorate. nu este , ci . Desenează tabla de șah a semnelor pe marginea foii înainte de a începe.
- Împărțirea uitată sau făcută invers. Se împarte la , nu se înmulțește cu el. Când , toate semnele lui se schimbă.
- Începerea calculului fără determinant. Dacă , cei nouă complemenți sunt muncă pierdută; determinantul se calculează primul.
- Verificarea săritată. Un singur produs prinde orice greșeală de semn în câteva secunde; fără el, o eroare la trece nedetectată.
Aplică acasă
Cronometrul celor două metode. Calculează inversa unei matrice de ordin în două feluri: cu formula rapidă și cu algoritmul complet al adjunctei. Numără pașii și explică de ce formula rapidă nu e o excepție, ci un caz particular.
Fabrica de matrice cu inversă întreagă. Pornește de la și adună la o linie o altă linie înmulțită cu un întreg, de trei-patru ori. Determinantul rămâne , deci matricea obținută are inversa tot cu elemente întregi — verifică asta calculând-o.
Controlul cu tehnologia. Calculează pe hârtie inversa unei matrice de ordin , apoi verifică rezultatul cu o aplicație de calcul simbolic. Dacă apare o diferență, caut-o în semne și în transpunere, nu în împărțire.
Pentru părinți și profesori
Lecția este prima procedură lungă din capitol: nouă determinanți de ordinul al doilea, nouă semne, o transpunere și o împărțire. Greșelile vin din organizare, nu din neînțelegere — de aceea algoritmul e scris în cinci pași, iar verificarea face parte din el.
De verificat în caiet: determinantul calculat înainte de complemenți; tabelul complet al celor nouă complemenți, cu semnele scrise explicit; transpunerea marcată vizibil ca pas separat; factorul lăsat în față; verificarea făcută măcar pe o linie. Întrebări de control: „Ce este și ce semn are?"; „De ce se transpune?"; „Ce obții din dacă ?"; „Când are inversa elemente întregi?".
La BAC M1, subiectul al II-lea cere frecvent inversa unei matrice de ordin , adesea în trei pași („calculați ", „arătați că este inversabilă", „determinați "), punctajul fiind distribuit exact pe acești pași. Semn că elevul a înțeles: nu începe niciodată cu complemenții, ci cu determinantul, și își verifică singur rezultatul.
Întrebări frecvente
Cum se calculează inversa unei matrice cu matricea adjunctă? Calculezi determinantul; dacă e nenul, calculezi toți complemenții algebrici , îi așezi în matricea complemenților, o transpui — obținând — și împarți la determinant: .
Ce este matricea adjunctă a unei matrice? Este transpusa matricei complemenților algebrici. Elementul de pe linia și coloana al lui este , adică complementul algebric al elementului .
Care e diferența dintre minor și complement algebric? Minorul este determinantul rămas după eliminarea liniei și a coloanei ; complementul algebric este același număr înmulțit cu . Ele diferă doar prin semn, dar semnul acela decide corectitudinea întregului calcul.
De ce trebuie transpusă matricea complemenților? Pentru că produsul trebuie să pună pe diagonală și în rest, ceea ce se întâmplă doar dacă linia a lui se întâlnește cu coloana complemenților liniei — adică după transpunere.
Cât este dacă determinantul este zero? Este matricea nulă , pentru că relația rămâne adevărată și atunci. Aceasta este și o cale de a verifica adjuncta unei matrice singulare.
Când are inversa unei matrice elemente întregi? Exact când sau și matricea are elemente întregi. Adjuncta are întotdeauna elemente întregi în acest caz, iar împărțirea la nu introduce fracții.
Cum verific rapid că am calculat corect inversa? Înmulțești cu și trebuie să obții . E suficient, ca prim control, să calculezi prima linie a produsului: dacă iese , aproape sigur restul e corect; dacă nu, greșeala e la semne sau la transpunere.
Se poate calcula inversa și altfel decât cu adjuncta? Da. Programa cere și metoda lui Gauss, cu transformări elementare pe linii, studiată mai târziu, în unitatea despre sisteme de ecuații liniare, unde se compară cele două metode.
