Metoda lui Gauss pentru inversa unei matrice și pentru ecuații matriceale
Știi deja să inversezi o matrice cu matricea adjunctă: calculezi determinantul, apoi toți complemenții algebrici, îi transpui și împarți. Metoda e impecabilă teoretic, dar are un cost care crește exploziv: la o matrice de ordin cere zece determinanți, iar la una de ordin cere șaptesprezece — unul de ordin și șaisprezece de ordin . Nu e de mirare că programa cere și o a doua cale.
A doua cale este metoda lui Gauss, pe care tocmai ai învățat-o pentru sisteme. Ea inversează o matrice fără să calculeze niciun determinant și, ca bonus, îți spune singură dacă matricea nu este inversabilă. Aceeași idee rezolvă și ecuațiile matriceale — pe care le-ai întâlnit la lecția despre ecuații matriceale, unde le-ai rezolvat înmulțind cu inversa. Aici le abordăm din direcția opusă, prin sisteme liniare, ceea ce ne va permite să tratăm și cazul pe care metoda inversei nu-l poate atinge: cel în care .
Ce vei învăța
- Vei ști să construiești tabloul dublu dintr-o matrice și matricea unitate și să-l transformi până când în stânga apare .
- Vei ști de ce funcționează metoda: pentru că rezolvă simultan sisteme liniare cu aceeași matrice.
- Vei ști să recunoști, din desfășurarea calculului, că matricea nu este inversabilă.
- Vei ști să rezolvi ecuații matriceale fără a calcula efectiv .
- Vei ști să reduci ecuația la una de forma , folosind transpusa.
- Vei ști ce se întâmplă cu o ecuație matriceală când și cum decide compatibilitatea studiul pe sisteme.
Hai să descoperim împreună
1. Câți determinanți cere fiecare metodă și de unde vine a doua cale
Fie o matrice inversabilă. Cu formula , unde este matricea adjunctă, ai de calculat:
| Ordinul lui | Determinanți de calculat pentru | Plus | Total |
|---|---|---|---|
| determinanți de ordin | de ordin | ||
| determinanți de ordin | de ordin | ||
| determinanți de ordin | de ordin |
La ordinul metoda adjunctei este imbatabilă — determinanții de ordin sunt chiar numerele. La ordinul , cei șaisprezece determinanți de ordin înseamnă șaisprezece aplicări ale regulii lui Sarrus, adică peste o sută de înmulțiri, fiecare cu riscul ei de semn. Metoda lui Gauss face aceeași treabă în câteva zeci de operații elementare, fiecare formată dintr-o înmulțire și o adunare.
Ideea celei de-a doua metode: inversa este soluția unui pachet de sisteme. Ce înseamnă, de fapt, „ este inversa lui "? Înseamnă . Să privim această egalitate pe coloane. Notăm cu coloanele matricei necunoscute și cu coloanele matricei unitate (adică are pe poziția și în rest). Din definiția înmulțirii matricelor, coloana a produsului este , deci egalitatea se desface în
Cu alte cuvinte: inversa lui se obține rezolvând sisteme liniare care au toate aceeași matrice și diferă doar prin coloana termenilor liberi. Coloanele soluțiilor, așezate una lângă alta, formează .
Aici intervine observația care face metoda eficientă: la metoda lui Gauss, transformările elementare se aleg privind numai partea de coeficienți. Cum aceasta e aceeași pentru toate cele sisteme, putem rezolva toate sistemele deodată, purtând în paralel toate cele coloane de termeni liberi. Nu facem eliminări, ci una singură.
2. Tabloul dublu
Așezăm, deci, matricea și, imediat la dreapta ei, matricea , obținând un tablou cu linii și coloane. Pentru :
Primele trei coloane sunt cele ale lui , ultimele trei sunt cele ale lui . Nu se trage nicio bară de despărțire: împărțirea în două jumătăți este doar un ajutor de citire, iar tabloul rămâne o singură matrice, asupra căreia se operează pe linii întregi.
3. Algoritmul, confruntat cu adjuncta
Aplicăm tabloului transformări elementare pe linii, cu un obiectiv mai ambițios decât la sisteme: nu doar să obținem zerouri sub pivoți, ci și deasupra lor, și să aducem fiecare pivot la valoarea . Când jumătatea stângă a devenit , jumătatea dreaptă este exact — pentru că, în fiecare dintre cele sisteme, forma finală spune „ este egal cu coloana din dreapta". Procedeul, dus până la această formă completă, se numește uneori și metoda Gauss-Jordan.
Aplicăm pe matricea de mai sus. Preferăm un pivot egal cu , deci începem cu o schimbare de linii:
În stânga a apărut , deci
Verificarea obligatorie este (și, pentru siguranță, și ). Prima linie a produsului: ; ; — exact prima linie a lui ✓.
Aceeași matrice, prin adjunctă. Merită confruntat rezultatul cu cel obținut pe cealaltă cale. Pentru , determinantul este
iar cei nouă complemenți algebrici sunt
Matricea adjunctă este transpusa matricei complemenților algebrici, deci
Rezultatele coincid, cum era de așteptat: inversa unei matrice, când există, este unică. Compară însă efortul: zece determinanți pe o cale, șapte transformări elementare pe cealaltă.
4. Când matricea nu este inversabilă
Metoda nu are nevoie să știe dinainte dacă e inversabilă — se oprește singură. Să vedem ce se întâmplă cu , matricea sistemului omogen din lecțiile anterioare:
Privește linia a treia: în jumătatea stângă e formată numai din zerouri. Nicio transformare ulterioară nu mai poate crea un acolo unde toate cele trei elemente din stânga sunt nule — o înmulțire cu un scalar lasă zerourile pe loc, iar adunarea unei alte linii ar strica zerourile deja obținute în coloanele de dinainte. Prin urmare jumătatea stângă nu poate deveni , care are pe fiecare linie un . Concluzia: nu este inversabilă.
Justificarea de fond: o linie nulă în jumătatea stângă înseamnă , deci . Într-adevăr, sistemul omogen avea și soluții nebanale, ceea ce, prin criteriul din lecția despre sisteme liniare omogene, e același lucru cu .
5. Un exemplu de ordin patru
La ordinul diferența dintre cele două metode devine izbitoare. Fie
Construim tabloul dublu, de tip , și observăm că jumătatea stângă are deja pivoții pe diagonală; e destul să facem zerouri deasupra lor, de jos în sus:
Deci , obținută în trei transformări. Am ales dinadins o matrice triunghiulară, ca tot calculul să încapă aici; pentru o matrice oarecare de ordin ar fi fost nevoie de vreo douăsprezece transformări — tot mult mai puțin decât cei șaptesprezece determinanți ai adjunctei.
6. Ecuații matriceale: și
Raționamentul de la punctul 1 nu depinde de faptul că în dreapta stă . Dacă în locul lui punem o matrice oarecare cu linii, obținem exact modul de a rezolva ecuația matriceală : coloanele lui sunt soluțiile sistemelor , unde sunt coloanele lui .
Procedeu. Scrii tabloul format din și, la dreapta, . Aplici transformări elementare până când în stânga apare . Ce rămâne în dreapta este . Nu ai calculat niciodată — l-ai folosit implicit.
Fie, de pildă, și . Tabloul are linii și coloane, iar transformările sunt exact aceleași ca la punctul 3, pentru că jumătatea stângă e aceeași matrice:
Deci . Verificare: dă pe prima linie și ✓, adică prima linie a lui .
Ecuația și rolul transpusei. La ecuația necunoscuta stă în stânga, deci procedeul de mai sus nu se aplică direct: transformările pe linii acționează la stânga, nu la dreapta. Soluția e o mutare simplă — transpunem. Din proprietatea , ecuația devine
adică o ecuație de tipul deja rezolvat, cu necunoscuta . O rezolvi, apoi transpui înapoi rezultatul.
Exemplu. Rezolvăm , cu . Transpunem: și . Tabloul, cu o schimbare de linii pentru un pivot comod:
Substituție inversă: din ultima linie, a treia componentă este ; din a doua, , deci ; din prima, , deci . Așadar și, transpunând înapoi, .
Verificare directă: ; ; ✓.
7. Când : ecuația devine o problemă de compatibilitate
Aici se vede de ce merită abordarea prin sisteme. Dacă , matricea nu are inversă și metoda „înmulțim cu " nu se poate aplica deloc. Ecuația însă nu dispare — ea rămâne un pachet de sisteme liniare, iar fiecare sistem poate fi incompatibil sau compatibil nedeterminat. Studiul se face exact cu instrumentele din lecțiile precedente.
Fie , cu și .
Cazul . Sistemul este ; a doua ecuație este dublul primei, deci : sistem compatibil nedeterminat. Cu obținem , deci ecuația matriceală are o infinitate de soluții:
Verificare: are prima componentă și a doua ✓, pentru orice .
Cazul . Sistemul este ; scăzând dublul primei ecuații din a doua obținem , fals. Sistemul e incompatibil, deci ecuația matriceală nu are nicio soluție.
Reține concluzia: când , ecuația are exact o soluție, ; când , ea are fie o infinitate de soluții, fie niciuna, iar răspunsul se decide comparând cu .
8. Cum alegi metoda
| Situația | Metoda potrivită |
|---|---|
| matrice de ordin | adjuncta — formula e imediată |
| matrice de ordin cu numere mici | oricare; adjuncta e comodă dacă |
| matrice de ordin | Gauss — adjuncta ar cere determinanți |
| matrice cu parametru | adjuncta — la Gauss ar trebui discutat, la fiecare pas, dacă pivotul se anulează |
| ecuație cu dat | Gauss, direct pe tabloul format din și |
| ecuație cu | studiu pe sisteme (rang, Kronecker-Capelli) |
Rândul despre matricele cu parametru merită subliniat: acolo Gauss te obligă să deschizi cazuri („dacă pot împărți la , dacă nu"), iar discuția devine mai lungă decât calculul adjunctei. Este exact tipul de analiză pe care îl vei face la sistemele cu parametru.
Exemple rezolvate
Exemplul 1 — Inversa unei matrice de ordin doi
Determinați, prin metoda lui Gauss, inversa matricei .
Rezolvare. Scriem tabloul dublu și facem zero sub pivot, apoi deasupra:
Deci . Control prin adjunctă: , iar pentru ordinul inversa este — același rezultat. Verificare: ✓.
Exemplul 2 — Inversa unei matrice de ordin trei
Determinați, prin metoda lui Gauss, inversa matricei .
Rezolvare. Pivotul din colțul stânga-sus este deja :
Deci . Verificare, prima linie a produsului : ; ; ✓.
Exemplul 3 — O matrice care nu este inversabilă
Stabiliți, prin metoda lui Gauss, dacă matricea este inversabilă.
Rezolvare. Începem eliminarea:
Linia a doua are, în jumătatea stângă, numai zerouri. Cum a doua linie a lui era dublul primei, era de așteptat. Prin urmare , matricea nu este inversabilă, iar calculul se oprește aici. Control: , pentru că determinantul are două linii proporționale.
Exemplul 4 — Ecuație matriceală
Rezolvați ecuația matriceală .
Rezolvare. Folosim matricea din Exemplul 2, deci aceleași transformări, purtând de data aceasta o singură coloană în dreapta:
Deci . Verificare: are componentele , , ✓.
Exemplul 5 — Ecuația
Rezolvați ecuația matriceală , unde .
Rezolvare. Necunoscuta stă la stânga, deci transpunem: ecuația devine , adică
Aplicăm metoda pe tabloul corespunzător:
Deci și, transpunând înapoi, . Verificare directă: și ✓.
O alternativă, tot corectă: se calculează și se înmulțește ecuația la dreapta cu , obținând . Ordinea contează: la se înmulțește la dreapta, la se înmulțește la stânga.
Exemplul 6 — Exemplu tip Bacalaureat M1
Se consideră matricele și .
a) Arătați că este inversabilă. b) Determinați prin metoda lui Gauss. c) Rezolvați ecuația matriceală .
Rezolvare. a) Matricea este triunghiulară, deci determinantul ei este produsul elementelor de pe diagonala principală: . Prin criteriul determinantului, este inversabilă.
b) Pivoții sunt deja ; e suficient să facem zerouri deasupra lor:
Deci .
c) Cum e inversabilă, ecuația are soluție unică, :
Verificare în ecuația inițială: are componentele , , ✓.
Să exersăm
La fiecare inversă calculată, verifică rezultatul prin — este singurul control care prinde o greșeală de semn făcută la mijlocul calculului.
1. Determină, prin metoda lui Gauss, inversa matricei .
2. Determină, prin metoda lui Gauss, inversa matricei .
3. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Dacă, în cursul metodei lui Gauss, în jumătatea stângă a tabloului apare o linie formată numai din zerouri, atunci matricea nu este inversabilă."
4. Arată, prin metoda lui Gauss, că matricea nu este inversabilă.
5. Rezolvă ecuația matriceală .
6. Rezolvă ecuația matriceală , unde .
7. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Metoda lui Gauss dă inversa numai pentru matrice de ordin cel mult ."
8. (Problemă aplicată.) O firmă produce două articole. Matricea consumurilor pe unitate este : prima linie dă consumul de material pentru câte o bucată din fiecare articol, a doua pe cel de manoperă. Într-o zi s-au consumat unități de material și de manoperă. Scrie ecuația matriceală corespunzătoare și află câte articole de fiecare fel s-au produs.
9. Determină, prin metoda lui Gauss, inversa matricei .
10. Rezolvă ecuația matriceală , unde .
11. Se consideră și . Arată că și determină toate soluțiile ecuației .
12. Cu aceeași matrice , arată că ecuația nu are nicio soluție.
13. Câți determinanți trebuie calculați pentru a afla inversa unei matrice de ordin prin metoda adjunctei? Detaliază numărul și ordinul lor.
14. Verifică, prin înmulțire, că este inversa matricei , calculând ambele produse.
15. (Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră . a) Calculează și arată că este inversabilă. b) Determină prin metoda lui Gauss. c) Rezolvă ecuația .
16. Determină inversa matricei prin metoda lui Gauss. (Rezultatul conține fracții — nu e o greșeală.)
17. Explică, în trei-patru fraze, de ce a rezolva înseamnă a rezolva sisteme liniare cu aceeași matrice, și de ce se pot rezolva toate deodată.
18. (Provocare.) Fie o matrice pătratică triunghiulară superioară, cu toate elementele de pe diagonala principală egale cu . Arată că este inversabilă și că este tot triunghiulară superioară, cu pe diagonala principală. (Indicație: urmărește ce forme au tablourile la fiecare pas al metodei.)
Răspunsuri și explicații
1. . Deci . Verificare: ✓.
2. Pivoții sunt deja , deci facem zerouri deasupra lor, de jos în sus: dă în dreapta linia ; dă ; apoi dă . Prin urmare . Verificare pe prima linie a produsului : ; ; ✓.
3. Adevărat. O linie nulă rămâne nulă după orice transformare elementară aplicată ei (înmulțirea cu un scalar dă tot zero, iar adunarea unei alte linii ar strica zerourile deja obținute în celelalte coloane). Prin urmare jumătatea stângă nu poate deveni , care are pe fiecare linie un . Echivalent: linia nulă arată că , deci .
4. . În jumătatea stângă a apărut o linie nulă, deci nu este inversabilă. Control: .
5. . Deci . Verificare: și ✓.
6. Transpunem: , adică . Din și obținem, scăzând dublul primei din a doua, , deci și . Așadar . Verificare: și ✓.
7. Fals. Metoda funcționează pentru orice ordin; ea nu folosește nicio formulă legată de ordinul matricei, ci doar transformări elementare pe linii. Tocmai la ordinele mari devine net superioară metodei adjunctei, al cărei cost crește mult mai repede.
8. Notând cu și numerele de articole, ecuația matriceală este . Aplicăm metoda pe tabloul corespunzător: . Deci și : s-au produs articole de primul fel și de al doilea. Verificare în context: materialul ✓, manopera ✓. Ambele numere sunt întregi și pozitive, deci soluția are sens.
9. Pivoții sunt deja ; facem zerouri deasupra lor, de jos în sus: , apoi , apoi . Se obține . Verificare pe linia a treia a produsului : ; ; ; ✓.
10. Tabloul are două coloane în dreapta: . Deci . Verificare: ✓.
11. , deci nu este inversabilă și metoda „înmulțim cu " nu se aplică. Ecuația se rescrie ca sistemul , în care a doua ecuație este dublul primei; deci , sistem compatibil nedeterminat. Cu obținem , deci , — o infinitate de soluții. Verificare: ✓ și ✓.
12. Sistemul este . Scăzând dublul primei ecuații din a doua obținem , egalitate falsă, deci sistemul este incompatibil și ecuația matriceală nu are soluții. Cu rangurile: , dar .
13. Sunt necesari determinanți: cei complemenți algebrici , fiecare fiind (până la semn) un determinant de ordin , plus , care este de ordin . Prin comparație, metoda lui Gauss cere doar transformări elementare, fiecare formată dintr-o înmulțire și o adunare pe linie.
14. Prima linie a produsului : ; ; . A doua: ; ; . A treia: ; ; . Deci . Analog se verifică , ceea ce confirmă că matricea dată este într-adevăr inversa.
15. a) , deci este inversabilă. b) , deci . c) ; verificare: ✓ și ✓.
16. , deci inversa există. Aducând tabloul dublu la forma cu în stânga se obține . Verificare pe prima linie a produsului : ; ; ✓. Fracțiile sunt normale: ele apar ori de câte ori nu este .
17. Egalitatea se citește pe coloane: coloana a produsului este , unde este coloana a lui , iar coloana a lui este . Deci înseamnă pentru — adică sisteme liniare care au toate aceeași matrice . Cum transformările elementare se aleg privind doar partea de coeficienți, aceleași transformări rezolvă toate cele sisteme, deci pot fi purtate în paralel toate coloanele din dreapta.
18. Pivoții sunt chiar elementele de pe diagonala principală, toate egale cu , deci sunt nenuli și nu e nevoie nici de schimbări de linii, nici de împărțiri: și este inversabilă. Eliminarea se face doar cu transformări cu (linii de mai jos adunate la linii de mai sus), pentru că zerourile de sub diagonală există deja. Fiecare astfel de transformare, aplicată jumătății din dreapta, adaugă la linia un multiplu al liniei , cu ; pornind de la și adunând mereu linii de mai jos la linii de mai sus, elementele de sub diagonală rămân , iar cele de pe diagonală rămân . Rezultă că este triunghiulară superioară, cu pe diagonala principală — exact ca în exemplele , și cel de ordin din lecție.
De reținut
- Tabloul dublu: scrii și, la dreapta ei, ; aplici transformări elementare pe linii până când în stânga apare . Ce rămâne în dreapta este .
- De ce funcționează: înseamnă sisteme liniare cu aceeași matrice ; transformările depind doar de , deci toate se rezolvă simultan.
- Dacă apare o linie nulă în jumătatea stângă, matricea nu este inversabilă și calculul se oprește — metoda te avertizează singură.
- Ecuația se rezolvă punând în dreapta tabloului, fără a calcula efectiv . Ecuația se transpune: .
- Când , ecuația are fie o infinitate de soluții, fie niciuna; răspunsul se obține comparând cu .
Greșeli frecvente
- Transformarea aplicată doar unei jumătăți. Fiecare transformare se aplică liniei întregi, de la prima până la ultima coloană a tabloului. Dacă operezi doar în stânga, jumătatea din dreapta nu mai are nicio legătură cu inversa.
- Oprirea la forma eșalonată. Pentru inversă nu e destul să obții zerouri sub pivoți: trebuie și deasupra lor, iar pivoții trebuie aduși la . Altfel în stânga nu apare .
- Confuzia dintre și . La prima se înmulțește la stânga cu , la a doua la dreapta. Cum înmulțirea matricelor nu e comutativă, inversarea ordinii dă alt rezultat sau nici măcar nu se poate efectua.
- Renunțarea când apar fracții. Fracțiile sunt normale ori de câte ori . Ele nu semnalează o greșeală; păstrează-le ca fracții și scoate numitorul comun în față abia la final.
- Aplicarea metodei inversei când . Dacă nu e inversabilă, ecuația nu se rezolvă înmulțind cu — acesta nu există. Se trece la sisteme și se studiază compatibilitatea.
Aplică acasă
Cronometru între metode. Ia o matrice de ordin cu numere de o cifră și inversează-o de două ori: o dată cu adjuncta, o dată cu Gauss, cronometrând ambele. Repetă apoi cu o matrice de ordin — acolo diferența devine imposibil de ignorat.
Codul secret. Alege o matrice de ordin cu și numere întregi. Transformă un cuvânt în perechi de numere (poziția literelor în alfabet), înmulțește-le cu și obții mesajul „criptat". Decriptarea înseamnă exact înmulțirea cu , pe care o calculezi cu tabloul dublu. Fiindcă , inversa are tot numere întregi.
Vânătoarea de matrice neinversabile. Scrie cinci matrice de ordin în care a treia linie să fie suma primelor două. Aplică fiecăreia metoda lui Gauss și urmărește cum apare, de fiecare dată, linia nulă în jumătatea stângă — o confirmare vizuală a legăturii dintre dependența liniilor și lipsa inversei.
Pentru părinți și profesori
Lecția închide un cerc: aceeași procedură — transformările elementare pe linii — a servit la calculul rangului, la rezolvarea sistemelor, iar acum la inversarea matricelor și la ecuațiile matriceale. Programa cere explicit ambele aplicații („determinarea inversei unei matrice prin metoda lui Gauss" și „rezolvarea unei ecuații matriceale cu ajutorul sistemelor de ecuații liniare"), deci nu este o repetare a lecției despre inversa cu adjuncta, ci a doua metodă cerută, cu domeniul ei propriu de eficiență.
De verificat în caiet: (1) transformările se aplică pe toată lungimea liniei, jumătatea din dreapta inclusă; (2) calculul continuă până când în stânga apare , nu se oprește la forma eșalonată; (3) rezultatul e verificat prin ; (4) la ecuația se transpune sau se înmulțește la dreapta. Întrebări de control: „Ce pui în dreapta lui ca să afli inversa?"; „Ce înseamnă o linie nulă în jumătatea stângă?"; „Cum rezolvi fără să calculezi ?"; „Ce faci dacă ?".
La BAC M1, inversa apare de regulă la ordinul sau , unde ambele metode sunt acceptate; enunțurile de tipul „determinați " nu impun metoda, iar elevul are dreptul să aleagă. Ecuațiile matriceale apar frecvent la subiectul al doilea. Semn că elevul a înțeles: alege metoda în funcție de matrice — adjuncta la ordinul și la matricele cu parametru, Gauss la ordinul și la ecuațiile cu dat — și știe să spună ce se întâmplă când determinantul se anulează.
Întrebări frecvente
Cum se află inversa unei matrice prin metoda lui Gauss? Scrii matricea și, imediat la dreapta ei, matricea unitate , obținând un tablou cu linii și coloane. Aplici transformări elementare pe linii până când în jumătatea stângă apare ; atunci jumătatea dreaptă este .
De ce funcționează metoda tabloului dublu? Pentru că egalitatea , citită pe coloane, înseamnă sisteme liniare cu aceeași matrice și cu termenii liberi . Transformările elementare se aleg privind doar coeficienții, deci rezolvă simultan toate cele sisteme.
Ce fac dacă apare o linie de zerouri în jumătatea stângă? Te oprești: matricea nu este inversabilă. O linie nulă rămâne nulă după orice transformare, deci în stânga nu poate apărea niciodată . Echivalent, rangul este mai mic decât ordinul, adică .
Metoda lui Gauss sau matricea adjunctă? La ordinul , adjuncta e mai rapidă. La ordinul , adjuncta cere determinanți, deci câștigă Gauss. La matricele cu parametru, adjuncta e de preferat, pentru că la Gauss ar trebui discutat de fiecare dată dacă pivotul se anulează.
Cum rezolv ecuația fără să calculez inversa? Pui în locul lui , în dreapta tabloului, și aplici aceleași transformări. Când în stânga apare , în dreapta se află direct matricea .
Cum rezolv ecuația ? O transpui: din obții , o ecuație de tipul obișnuit. O rezolvi și transpui înapoi rezultatul. Alternativ, înmulțești ecuația la dreapta cu .
Ce se întâmplă cu ecuația dacă ? Ecuația nu se mai poate rezolva înmulțind cu , pentru că inversa nu există. Se trece la sisteme: dacă , ecuația are o infinitate de soluții; dacă rangurile diferă, nu are nicio soluție.
De ce îmi ies fracții la inversă? Pentru că inversa conține împărțirea la . Ori de câte ori determinantul nu este sau , elementele inversei sunt fracții. Ele nu semnalează o greșeală — se lucrează cu fracții până la capăt și se scoate numitorul comun în față la final.
