Aplicația

Acasă · Lecții · clasa a XII-a · Primitivele funcțiilor trigonometrice

Primitivele funcțiilor trigonometrice

Un aparat casnic legat la priză primește o tensiune care oscilează: . Puterea pe care o disipă un rezistor nu urmează însă tensiunea, ci pătratul ei — —, iar factura de curent măsoară energia, adică o primitivă a puterii. Ca să afli cât consumă aparatul într-o oră ai nevoie de o primitivă a lui , nu de una a lui . Aici începe lecția de clasa a 12-a despre primitivele funcțiilor trigonometrice: în tabelul primitivelor găsești și , dar nu găsești , nici , nici .

Vestea bună este că nu ai nevoie de nicio formulă nouă de integrare. Ai nevoie doar să rescrii funcția trigonometrică până când ea devine o sumă de funcții din tabel — iar uneltele de rescriere le știi din clasa a IX-a: formulele de liniarizare, transformarea produselor în sume și formula fundamentală. Lecția aceasta este, în fond, un exercițiu de recunoaștere: te uiți la integrand, îi identifici tiparul și alegi rescrierea. La sfârșit vei avea un tabel de decizie trigonometric cu care orice integrală de acest tip din subiectele de Bacalaureat M1 se așază singură pe un drum cunoscut.

Ce vei învăța

Hai să descoperim împreună

1. De ce nu merge tabelul direct?

A integra o funcție trigonometrică înseamnă a-i găsi mulțimea primitivelor pe un interval, iar drumul trece aproape întotdeauna printr-o rescriere prealabilă a funcției, pentru că tabelul primitivelor funcțiilor uzuale conține doar șase intrări trigonometrice: , , , , și .

Tentația firească este să scrii , „ca la puteri". Verificarea o demolează imediat: derivata lui este , nu . Factorul apare din regula de derivare a funcțiilor compuse și nu are cum să dispară singur.

Reține principiul: regula puterii se aplică variabilei , nu unei funcții oarecare de . De aceea, la funcțiile trigonometrice, primul pas nu este niciodată integrarea, ci rescrierea. Ai trei unelte de rescriere, toate deja demonstrate:

Strategia e aceeași ca la primitivele funcțiilor raționale cu rădăcini multiple la numitor, unde ai rescris fracția în fracții simple înainte de a integra: întâi rescrii, apoi citești din tabel. Se schimbă doar uneltele de rescriere.

O întrebare firească: dacă tabelul conține derivatele funcțiilor uzuale citite invers, cum au ajuns în el și , care nu sunt derivata niciunei funcții din listă? La rândul formula a fost verificată prin derivare, ceea ce e o justificare completă, dar nu spune de unde a apărut funcția propusă. În secțiunea 5 vei vedea și acest lucru: ea se obține printr-o substituție de trei rânduri. Cele două rânduri ale tabelului nu sunt, așadar, formule de memorat, ci rezultate pe care le poți reface ori de câte ori le-ai uitat.

2. Cum cobori puterea unui sinus sau a unui cosinus?

Formulele de liniarizare transformă un pătrat într-o expresie de gradul întâi în cosinus — exact ce cere tabelul. Integrând termen cu termen, cu liniaritatea integralei nedefinite:

Amândouă sunt valabile pe , pentru că integranzii sunt continui pe . Controlul se face prin derivare: . ✓

Argumentul nu trebuie să fie neapărat . Pentru scriem , deci

Numitorul vine din compunerea cu : primitiva lui este , iar coeficientul îl duce la . Aceeași idee, cu în loc de , dă .

Puterile pare mai mari se liniarizează de două ori. Pentru pornim de la pătratul liniarizării:

unde la ultimul pas am liniarizat din nou, . Rezultă

Analog, — se schimbă doar semnul termenului din mijloc.

f(x) = sin²xF(x) = x/2 − sin2x/4xyOπ/2π3π/20,511,522,53palierF crește peste tot, fiindcă f ≥ 0

3. Puterile impare: substituția care le rezolvă pe toate

Când într-un produs de puteri de sinus și cosinus cel puțin un exponent este impar, liniarizarea nu mai e necesară: se rupe un singur factor și se face o substituție.

Cazul cel mai simplu este . Aici este exact derivata lui , deci recunoaștem tiparul din lecția despre schimbarea de variabilă și substituțiile tipice, cu :

De pildă , iar prin derivare se confirmă imediat.

Când puterea impară nu are lângă ea derivata potrivită, o fabricăm. Cazul a fost deja rezolvat, ca ilustrare, la substituțiile tipice ale schimbării de variabilă; îl reluăm în două rânduri, pentru că el este tiparul întregii secțiuni. Rupem un și transformăm restul cu formula fundamentală:

Acum este, până la semn, derivata lui ; notăm , și obținem , adică

Simetric, (se rupe un și se notează ).

Regula de recunoaștere, valabilă pentru orice : dacă este impar, rupi un și notezi ; dacă este impar, rupi un și notezi ; dacă amândoi sunt pari, nu ai încotro — liniarizezi. Exemplu cu impar:

Când exponentul impar este cel al sinusului, drumul e oglindit. Pentru rupem un , scriem și notăm , cu :

Observă că semnul minus din față nu e o scăpare, ci urma lui : de fiecare dată când substitui cosinusul, integrala își schimbă semnul. Este locul în care se pierd cele mai multe puncte la Bacalaureat M1 pe acest tip de exercițiu.

Strâns într-un singur enunț, criteriul de alegere pentru arată așa:

Exponenții Ce rupi Ce substitui Ce rămâne de integrat
impar un factor polinom în
impar un factor polinom în , cu semn schimbat
și pare nimic liniarizare repetată

Când amândoi exponenții sunt impari poți alege oricare dintre primele două linii; alege-o pe cea care lasă puterea mai mică de transformat.

4. Cum integrezi un produs de tipul ?

Un produs de două funcții trigonometrice cu argumente diferite nu se poate integra ca produs, dar se poate desface în sumă, iar suma se integrează termen cu termen. Formulele, deduse în clasa a IX-a prin adunarea și scăderea formulelor pentru și , sunt:

Cu ele, calculul devine mecanic. De exemplu:

Observă la ultima formulă ordinea semnelor: la produsul a două sinusuri, cosinusul diferenței vine cu plus și cosinusul sumei cu minus. Este eroarea cea mai frecventă la acest tip de exercițiu.

De ce nu prin părți? Pentru că merge, dar prost: la integrarea prin părți aplicată de două ori readuce integrala inițială în membrul drept, iar din ecuația obținută trebuie scoasă necunoscuta. Transformarea în sumă dă același rezultat în trei rânduri, fără ecuație. Regula practică: la produse de funcții trigonometrice cu argumente diferite, transformarea în sumă bate integrarea prin părți de fiecare dată.

Cazul merită o vorbă. Pentru nu ai nevoie de formula produsului: , prin formula unghiului dublu citită invers, deci integrala este . Când argumentele coincid, unghiul dublu e mai scurt decât transformarea în sume.

5. Tangenta și cotangenta: de unde vin rândurile din tabel

Cele două primitive au fost deja obținute, ca ilustrări ale substituției și : cea a tangentei la schimbarea de variabilă, în exercițiul , iar cea a cotangentei la schimbarea de variabilă și substituțiile tipice; le revedem aici pentru că ele sunt capul de listă al unei familii întregi, pe care lecția o duce mai departe. Rândul al tabelului canonic dă , iar formula nu e o convenție de memorat, ci rezultatul unei substituții de trei rânduri:

Substituția funcționează pentru că , adică numărătorul este chiar derivata numitorului, cu semn schimbat. Perechea ei, cotangenta, se obține pe același drum, cu :

⚠️ Ambele sunt valabile pe câte un interval fără poli: prima pe sau pe orice alt interval de forma , a doua pe sau pe orice interval . Modulul din logaritm este exact ce le face să funcționeze pe ambele feluri de intervale.

Pătratele tangentei și cotangentei nu cer substituție deloc, ci tot o rescriere. Din rezultă , deci

Argumentele compuse urmează regula obișnuită a compunerii cu : se împarte la coeficientul lui . De exemplu

Aceeași idee — „recunoaște derivata expresiei din interior" — rezolvă și cazuri care nu seamănă deloc cu tangenta. La observăm că , adică exact numărătorul; cu rămâne , adică rândul din tabel:

Formula unghiului dublu, citită invers, a fost cea care a scos derivata la iveală — un pas mic, dar exact acela care deosebește un exercițiu rezolvat de unul blocat.

6. Ce faci cu și ?

Aceste două funcții nu apar în tabel și nu se lasă integrate direct. Trucul este să amplifici cu funcția complementară, ca să obții la numărător o derivată.

Pentru , amplificăm cu și folosim formula fundamentală la numitor:

Ultima integrală este rândul din tabel, cu : . Revenind la :

Pentru amplificăm cu și notăm ; de data aceasta numitorul devine , deci semnul se schimbă:

Verificarea celei de-a doua, care merită scrisă o dată: derivata este . ✓

Două observații de redactare. Prima: pe intervalele indicate, expresiile din interiorul logaritmilor au semn constant, deci modulul poate fi înlocuit cu paranteze — pe avem și , deci se poate scrie . A doua: aceste două primitive nu fac parte din tabelul canonic și nu se cer memorate; ce se cere este metoda, adică amplificarea care fabrică derivata la numărător.

7. Intervalul — partea care se pierde cel mai des

Definiția primitivei se dă pe un interval, iar la funcțiile trigonometrice acest amănunt nu e formal: , , , și au o infinitate de puncte în care nu sunt definite, iar între doi poli consecutivi constanta se alege independent.

De aceea, la un exercițiu cu tangentă răspunsul complet nu este doar formula, ci formula plus intervalul: „ pe ". Un enunț de Bacalaureat M1 dă întotdeauna domeniul; sarcina ta e să verifici că e chiar un interval fără poli, nu o reuniune.

Iată de ce contează, pe un caz concret. Funcția este definită pe . Pe mulțimea primitivelor ei este , iar pe este . Dacă cineva scrie „primitiva lui pe este ", afirmația e falsă în litera ei: funcția

are tot derivata , dar nu e de forma cu o singură constantă. Constanta e unică numai pe un interval — acesta e conținutul Consecinței 1 a teoremei lui Lagrange, care stă la baza întregii teorii a primitivelor.

Funcțiile din secțiunile 2–4 (puteri și produse de sinusuri și cosinusuri) nu au această problemă: sunt continue pe , deci intervalul este întreaga axă. La ele răspunsul „ pe " e complet.

8. Tabelul de decizie trigonometric

Strânge tot ce am făcut într-o singură pagină. Îl vom numi tabelul de decizie trigonometric și îl vom cita ca atare în lecțiile următoare. El acoperă doar funcțiile trigonometrice; alegerea generală a metodei de integrare, între tabel, părți și substituție, este subiectul unei lecții separate din această unitate.

Ce vezi în integrand Ce faci Unde ajungi
, , puteri pare liniarizezi (o dată sau de două ori) sumă de
cu un exponent impar rupi factorul impar, substitui cealaltă funcție polinom în
, , transformi produsul în sumă sumă de și
, substitui numitorul de modul
, amplifici cu funcția complementară rândul din tabel
, și compusele lor citești direct din tabel ,

O precizare de onestitate, pentru că întrebarea apare mereu: există și o substituție care raționalizează orice expresie construită din și , transformând-o într-o funcție rațională. Ea nu face parte din programa clasei a 12-a și nu se cere la Bacalaureat M1; cele șase rânduri ale tabelului de mai jos acoperă toate tipurile care apar în subiecte, iar drumurile lor sunt mult mai scurte.

Cum se folosește: parcurgi coloana întâi de sus în jos și te oprești la primul rând care se potrivește; dacă integrandul e o sumă, aplici tabelul fiecărui termen separat, prin liniaritate. Dacă niciun rând nu se potrivește, integrandul nu e „pur trigonometric" — probabil are și un polinom, un logaritm sau o exponențială alături, caz în care metoda vine din altă parte a unității.

Funcțiile cu radicali și cele exponențiale au tabelul lor de decizie, în lecția despre primitivele funcțiilor cu radicali și cu exponențiale; mecanismul e același, se schimbă doar substituțiile.

integrandtrigonometricdoar puteri de sinși cosprodus cu argumentediferitetg, ctg sau 1/sin,1/costoți exponențiipari → liniarizare∫sin²x dxprodusul devinesumă∫sin3x·cos x dxsubstituție sauamplificare∫tg x dxun exponent impar →substituție∫sin³x·cos x dxte oprești la primul rând care se potrivește

Exemple rezolvate

Exemplul 1 — Două puteri pare

Calculează și pe .

Rezolvare. Prima: , deci .

A doua cere două liniarizări. Am obținut în secțiunea 2 că , prin urmare

Control prin derivare: . ✓

Exemplul 2 — Exponent impar

Calculează pe .

Rezolvare. Exponentul lui este impar, deci rupem un și înlocuim :

Cu , , rămâne , deci rezultatul este .

Exemplul 3 — Produs cu argumente diferite

Calculează pe .

Rezolvare. Cu și : . Integrăm termen cu termen:

Exemplul 4 — O funcție fără primitivă în tabel

Calculează pe .

Rezolvare. Amplificăm cu : . Cu avem , deci

Revenind: , pentru . Pe funcția e continuă, deci calculul are sens; în și în nu e definită.

Exemplul 5 — Rescriere combinată

Calculează pe .

Rezolvare. Exponentul lui este impar: rupem un și scriem . Cu , :

Deci . Control: derivata este . ✓

Exemplul 6 — Exemplu tip Bacalaureat M1

Se consideră funcțiile , și . (Problemă de tipul Subiectului al III-lea.)

a) Arată că , , este o primitivă a lui pe .

b) Determină mulțimea primitivelor lui pe .

c) Arată că pe .

Rezolvare.

a) este derivabilă pe , fiind sumă de funcții derivabile, și pentru orice real. Deci este o primitivă a lui .

b) Folosim unghiul dublu în sens invers: , deci . Liniarizăm: , prin urmare și

c) Pornim de la identitatea . Cu punctul b), , deci

Să exersăm

1. Calculează pe .

2. Calculează pe , pornind de la formula de liniarizare.

3. Calculează pe .

4. Calculează pe .

5. Calculează pe .

6. Calculează pe .

7. Calculează pe .

8. Calculează pe .

9. Calculează pe .

10. Calculează pe .

11. Calculează pe și precizează de ce răspunsul nu e valabil pe .

12. Calculează pe .

13. Calculează pe .

14. Calculează pe .

15. (Problemă aplicată.) Puterea instantanee disipată de un rezistor, în wați, este , unde se măsoară în secunde. Determină funcția energie , cu și .

16. (Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Calculează pe .

17. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Pe avem ."

18. (Provocare.) Calculează pe , folosind o singură substituție.

Răspunsuri și explicații

1. . Liniaritatea integralei nedefinite plus rândurile și din tabel.

2. , deci integrala este . Prin derivare: . ✓

3. , deci rezultatul este .

4. Dublă liniarizare: , deci .

5. Exponent impar: , cu se obține .

6. este derivata lui , deci integrala este .

7. Aici este derivata lui cu semn schimbat: .

8. , deci .

9. , deci .

10. , deci . Atenție la ordinea diferență–sumă: aici și , iar cosinusul diferenței vine cu plus.

11. , adică pe , unde sinusul e pozitiv. Nu e valabil pe pentru că acea mulțime nu e interval: pe fiecare interval constanta se alege separat.

12. , deci .

13. Amplificăm cu și notăm : se ajunge la , adică .

14. este derivata lui , deci cu integrala devine .

15. , deci . Condiția , adică (jouli). După o secundă, J.

16. Exponent impar: . Cu rămâne , deci rezultatul este .

17. Fals. Derivata membrului drept este , nu . Răspunsul corect e cel de la exercițiul 2. Greșeala vine din aplicarea regulii puterii unei funcții compuse.

18. Împărțim numărătorul și numitorul prin : . Cu , , integrala devine , deci rezultatul este pe .

De reținut

Greșeli frecvente

Aplică acasă

  1. Fă-ți un carton A5 cu tabelul de decizie trigonometric din secțiunea 8, scris de mână, cu un exemplu propriu pe fiecare rând. Ține-l la vedere o săptămână și acoperă coloana din mijloc când te testezi.
  2. Ia zece integrale trigonometrice din culegerea ta, fără să le rezolvi: scrie doar, pentru fiecare, ce rând din tabelul de decizie i se potrivește. Abia apoi rezolvă-le pe cele cinci de la care ai ezitat.
  3. Verifică prin derivare, pe hârtie, trei dintre răspunsurile tale de la exercițiile 4, 13 și 18. Derivarea e singurul control care nu depinde de manual: dacă obții integrandul, răspunsul e bun. Apoi mai fă un pas: calculează prin liniarizare repetată și numără câte rescrieri ți-au trebuit — vei înțelege singur de ce, pentru puteri mari, se caută o cale mai scurtă.

Pentru părinți și profesori

Lecția acoperă conținutul „primitivele unor funcții continue uzuale" din programa de matematică-informatică a clasei a XII-a, în partea lui trigonometrică, și competențele XII.CS.3.5, XII.CS.4.5 și XII.CS.5.5. Nu introduce nicio metodă nouă de integrare: totul se reduce la rescrieri învățate în clasa a IX-a, urmate de tabelul primitivelor și de schimbarea de variabilă.

Întrebări de control: De ce nu se poate integra direct din tabel? Ce faci când unul dintre exponenți este impar? Cum se transformă ? De ce răspunsul la o integrală cu tangentă trebuie însoțit de interval?

Legătura cu restul unității este dublă. Înapoi, lecția se sprijină pe tabelul primitivelor și pe schimbarea de variabilă; înainte, ea furnizează materialul pentru lecțiile de metode combinate și de sinteză, unde același integrand poate cere întâi o rescriere trigonometrică și abia apoi o integrare prin părți. Din clasa a IX-a se reactivează exact trei lucruri: formulele unghiului dublu, transformarea produselor în sume și formula fundamentală — merită recitite înainte, pentru că fără ele lecția devine o listă de rețete de memorat.

Semne că elevul a înțeles: verifică singur, prin derivare, ce a obținut; nu confundă liniarizarea cu substituția și știe după ce criteriu alege între ele; scrie intervalul fără să i se ceară.

La BAC, tipul acesta apare aproape exclusiv în Subiectul al III-lea, ca punct a) sau b) al problemei de analiză — cel mai des sub forma „arătați că este o primitivă a lui " sau „determinați o primitivă a funcției ". Cine stăpânește liniarizarea și substituția ori rezolvă marea majoritate a acestor cerințe.

Întrebări frecvente

Care este formula pentru integrala din sinus la pătrat?

Formula este , pe . Se obține înlocuind cu , adică formula de liniarizare din clasa a IX-a, și integrând termen cu termen. Analog, ; diferă doar semnul dinaintea termenului cu sinus.

De ce nu pot scrie integrala din sinus la pătrat ca sinus la a treia supra trei?

Pentru că derivata lui este , nu : la derivarea unei funcții compuse apare factorul suplimentar . Regula puterii, , se aplică variabilei , nu unei funcții oarecare de . Testul de siguranță este întotdeauna derivarea rezultatului.

Cum se calculează primitiva funcției tangentă?

Se scrie și se observă că numărătorul este, cu semn schimbat, derivata numitorului. Cu substituția se obține , deci , valabil pe orice interval fără poli, de exemplu pe .

Când folosesc liniarizarea și când folosesc substituția?

Te uiți la exponenți. Dacă toți exponenții sinusului și cosinusului sunt pari, liniarizezi: substituția nu are ce factor să consume. Dacă măcar unul este impar, substituția e mai scurtă: rupi un factor din puterea impară, îl folosești ca și transformi restul cu formula fundamentală. Regula aceasta este primul rând al tabelului de decizie trigonometric.

Ce fac cu un produs de sinusuri cu argumente diferite?

Îl transformi în sumă cu formula , apoi integrezi cei doi termeni separat. Nu încerca integrarea prin părți: ea funcționează, dar duce la o integrală care se repetă și cere de trei ori mai mult calcul. Aceeași metodă merge la și la .

De ce trebuie precizat intervalul la primitivele cu tangentă sau cu cotangentă?

Pentru că definiția primitivei cere un interval, iar aceste funcții au o infinitate de poli. Pe o reuniune de intervale, două primitive ale aceleiași funcții pot să difere prin constante diferite pe fiecare bucată, deci scrierea „" ar fi înșelătoare. La Bacalaureat M1 enunțul dă domeniul, iar răspunsul complet îl reia.

Care este primitiva funcției unu supra sinus?

Se amplifică fracția cu și se folosește la numitor; cu substituția se ajunge la , adică rândul al tabelului. Rezultatul este , pe un interval de forma .

Cum integrez o putere pară mai mare, cum ar fi sinus la a patra?

Liniarizezi de două ori. Întâi , apoi liniarizezi din nou pătratul care apare, . Rezultă , cu primitiva . Pentru puteri și mai mari este mai economică o relație de recurență pentru integrale nedefinite, subiectul unei lecții următoare din această unitate.

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Toată matematica școlii, pas cu pas.
Rezolvă exercițiile pe ecran, pas cu pas — cu ajutor exact acolo unde te blochezi, punctaj automat și baremul la un click, dacă vrei să-l vezi.

Rezolvă în Matepolis →

Continuă cu