Aplicația

Acasă · Lecții · clasa a XI-a · Limita fundamentală sin x supra x

Limita fundamentală sin x supra x

Un inginer care proiectează o curbă de șosea are nevoie să știe cu cât diferă lungimea arcului de lungimea coardei care îi unește capetele. Un astronom care măsoară distanța până la o stea lucrează cu unghiuri de câteva miimi de grad. Un fizician care scrie ecuația pendulului are de comparat cu . Toți trei fac, fără să clipească, aceeași înlocuire: pentru unghiuri mici, măsurate în radiani, scriu . Și au dreptate: , adică se depărtează de cu mai puțin de — o eroare pe care niciun instrument de măsură obișnuit nu o vede.

Înlocuirea aceasta nu e o convenție de breaslă, ci consecința unei egalități exacte de limită, prima dintre cele cinci limite fundamentale ale capitolului. Ea nu se poate obține prin niciuna dintre tehnicile pe care le ai deja: la funcțiile raționale descompuneai în factori, la expresiile cu radicali amplificai cu conjugata — dar nu este o expresie algebrică și nu se simplifică cu nimic. Singurul drum este unul geometric: același clește cu care ai calculat aria discului în lecția despre criteriul cleștelui, aplicat de data aceasta pe cercul trigonometric.

Ce vei învăța

Hai să descoperim împreună

1. O nedeterminare care nu cedează la algebră

Funcția , , nu este definită în , dar este punct de acumulare al domeniului ei, deci întrebarea „ce limită are în ?" are sens. Din limitele funcțiilor trigonometrice știi că când ; numitorul tinde tot la . Suntem în cazul .

Ce ai făcut până acum în acest caz? Ai descompus în factori și ai simplificat. Aici nu ai ce simplifica: nu este un polinom și nu se scrie ca produs în care să apară factorul . Trebuie deci un argument de alt tip. Înainte de el, să vedem ce sugerează numerele — în radiani, singura unitate în care funcțiile trigonometrice sunt funcții de variabilă reală:

Tabelul sugerează , și . Ca la orice tabel, el nu demonstrează nimic — exact avertismentul din lecția despre numărul , unde zece termeni păreau să se stabilizeze fără să garanteze nimic. Merită totuși observat un detaliu care se va confirma la demonstrație: primele două coloane se apropie de din părți opuse — raportul sinusului rămâne mereu mai mic decât , cel al tangentei mereu mai mare. Nu e o întâmplare, ci umbra numerică a inegalității duble pe care urmează să o construim geometric.

Un al doilea detaliu de reținut din tabel: apropierea este rapidă. Când se împarte la , distanța dintre raport și se împarte la aproximativ . Comparați cu șirul numărului , care avea nevoie de un milion de termeni pentru șase zecimale: aici trei zecimale se obțin deja la . Această viteză este chiar motivul pentru care inginerii înlocuiesc liniștit cu — eroarea relativă la un unghi de un grad este sub o sutime de procent. Trecem acum la demonstrație, singura care transformă observația în certitudine.

2. Cleștele geometric:

Lucrăm pe cercul trigonometric — cercul de rază cu centrul în originea a reperului. Fie , fie și fie punctul de pe cerc corespunzător măsurii ; din definițiile de pe cercul trigonometric, are coordonatele . Notăm cu proiecția lui pe axa și cu punctul în care semidreapta taie tangenta la cerc dusă în .

Din triunghiul dreptunghic obținem , iar din triunghiul dreptunghic , cu , obținem . Comparăm acum ariile a trei figuri așezate una în alta:

Incluziunile stricte dau inegalități stricte între arii, iar după înmulțirea cu :

xyO1−11−1sinP40°
Pe cercul unitate: sin t < t < tg t pentru t din primul cadran

Inegalitatea din stânga îți este deja cunoscută: la criteriul cleștelui ai obținut pe alt drum — este distanța de la la axa , cel mult egală cu lungimea coardei , iar coarda este mai scurtă decât arcul, a cărui lungime este chiar . Cele două raționamente duc la același rezultat, ceea ce e liniștitor; noutatea de aici este inegalitatea din dreapta, care mărginește superior și fără de care cleștele nu se închide.

Merită spus limpede ce se admite și ce se demonstrează în acest paragraf, pentru că exact aici se strecoară, la lucrare, argumentele circulare. Se admit două lucruri, ambele de natură geometrică: că o figură inclusă în alta are aria mai mică și că aria unui sector de cerc este proporțională cu unghiul la centru. Se demonstrează, în schimb, tot restul: valorile celor trei arii, inegalitatea dublă și, la punctul următor, limita însăși. Nicăieri nu se folosește vreo proprietate a sinusului dincolo de definiția lui de pe cerc — și e important să fie așa, pentru că toate proprietățile „mai avansate" ale funcțiilor trigonometrice se sprijină, mai devreme sau mai târziu, tocmai pe limita pe care o construim acum.

3. Demonstrația limitei fundamentale

Pornim de la încadrarea de mai sus. Pe avem , deci putem împărți la : Toți cei trei membri sunt strict pozitivi, deci trecerea la inverse răstoarnă inegalitățile:

Această încadrare rămâne valabilă și la stânga lui . Într-adevăr, funcția este pară: , iar este și ea pară. Prin urmare

Teoremă (prima limită fundamentală).

Demonstrație. Folosim definiția limitei cu șiruri. Fie un șir oarecare cu și . De la un rang încolo, , deci Din limitele funcțiilor trigonometrice, , deci . Marginea din dreapta este constantă, . Ambele margini au aceeași limită, așa că criteriul cleștelui. Cum șirul a fost arbitrar, limita funcției în este .

Observație — de ce se poate obține și din cleștele nostru. Cu formula unghiului pe jumătate, (vezi formulele unghiului dublu și ale unghiului pe jumătate), iar din rezultă Un nou clește dă . Demonstrația limitei fundamentale nu depinde, așadar, de niciun rezultat din afara acestei linii de raționament.

Oprește-te o clipă asupra structurii demonstrației, pentru că ea este modelul tuturor celorlalte din capitol. Definiția limitei de funcție este dată cu șiruri, deci orice afirmație despre o limită de funcție se probează luând un șir arbitrar și arătând ceva despre el. Cuvântul care face toată treaba este „arbitrar": dacă am fi ales un anume șir, de pildă , am fi obținut o singură informație, nu limita funcției. Alegerea arbitrară este exact ceea ce transformă un rezultat despre șiruri într-un rezultat despre funcții — și tot ea explică de ce nu putem sări peste acest pas, oricât de evident ar părea.

f(x) = sin x / xxyO−10−5510−0,250,250,50,751limita = 1
În 0 funcția nu e definită, dar limita ei este 1

4. Cele două corolare

Corolarul 1. .

Scriem pe , unde . Primul factor tinde la , al doilea la (numitorul are limita ), iar operațiile cu limite de funcții dau produsul .

Corolarul 2. .

Aici reapare o tehnică veche: amplificarea cu conjugata. Înmulțim numărătorul și numitorul cu , care este nenul lângă : Primul factor tinde la , al doilea la . Așadar limita este .

Același rezultat se obține și cu formula unghiului pe jumătate: . Reține valoarea ca atare: la Bacalaureat M1 ea apare la fel de des ca limita fundamentală însăși.

5. Forma compusă și justificarea substituției

În exerciții, sub sinus nu stă aproape niciodată chiar , ci o expresie: , , . Pentru astfel de situații avem forma compusă.

Teoremă (forma compusă). Fie punct de acumulare al domeniului lui . Dacă și pe o vecinătate redusă a lui , atunci

Demonstrație. Fie un șir din domeniu cu , . Atunci , iar de la un rang încolo , pentru că intră în vecinătatea redusă pe care nu se anulează. Din teorema de la punctul 3, aplicată tot prin definiția cu șiruri, . Șirul fiind arbitrar, limita funcției este .

⚠️ Substituția se justifică de fiecare dată, în scris. Formula de redactare, pe care baremele de Bacalaureat M1 o punctează separat, este: „notăm ; cum când și pe o vecinătate redusă a lui , obținem ." Cele două condiții — limita zero și nenularea — se verifică amândouă; a doua e cea uitată. Pentru ea e imediată ( doar în ), pentru ar fi falsă, iar substituția nu s-ar putea face.

De ce contează atât de mult a doua condiție? Pentru că raportul pur și simplu nu are sens în punctele unde se anulează: acolo împărțim la zero. Dacă ar avea zerouri oricât de aproape de , expresia n-ar fi definită pe nicio vecinătate redusă a lui , iar ar înceta să fie punct de acumulare al domeniului ei — deci întrebarea despre limită și-ar pierde obiectul. Condiția nu este, așadar, o precauție birocratică, ci chiar cerința ca problema să fie bine pusă. În practică o verifici din ochi: pentru , sau ea e evidentă, iar pentru o justifici cu poziția zerourilor sinusului, așa cum se face la exercițiul 18.

6. Tiparele de lucru

Aproape toate exercițiile se reduc la construirea artificială a raportului : dacă sub sinus stă , la numitor trebuie să apară tot , așa că amplifici cu ce lipsește. Restul — factorii care rămân pe dinafară — se tratează cu regulile obișnuite de operații cu limite, pentru că ei nu mai sunt nedeterminați.

Ordinea corectă a pașilor, valabilă la orice exercițiu din această familie, are patru momente: întâi identifici punctul în care se ia limita și confirmi că într-adevăr ai nedeterminare; apoi numeri gradele, adică vezi câți factori trebuie „consumați" la numitor și de către cine; apoi construiești rapoartele fundamentale, amplificând; abia la final treci la limită, factor cu factor. Elevii care sar peste al doilea moment ajung, aproape întotdeauna, la răspunsuri de forma acolo unde răspunsul corect este sau infinit.

Expresia Prelucrarea Limita în
amplificare cu
, substituția

7. Ce NU spune limita fundamentală

Trei situații care seamănă cu ea și în care răspunsul e cu totul altul.

La infinit. , nu . Aici nu mai avem nedeterminare: numărătorul e mărginit, , iar numitorul crește nemărginit, deci .

În grade. Limita fundamentală este adevărată numai în radiani. Dacă unghiul se măsoară în grade, atunci radiani și Acesta este motivul profund pentru care analiza matematică lucrează exclusiv în radiani: numai acolo derivatele și limitele funcțiilor trigonometrice ies fără constante parazite.

Cu numitor de alt grad. ; primul factor tinde la , al doilea are limite laterale diferite, deci iar limita în nu există. În sfârșit, — nu e nicio nedeterminare acolo, deci nu se aplică nimic din lecția aceasta.

Numitorul comun al celor trei situații este că limita fundamentală nu este o proprietate a simbolului , ci a unei combinații precise: sinusul unei mărimi care tinde la zero, împărțit la exact acea mărime, cu unghiul în radiani. Schimbă oricare dintre cele trei elemente și rezultatul se schimbă. De aceea, înainte de a scrie „limita fundamentală dă ", verifică-le pe toate trei — durează cinci secunde și te scutește de cea mai frecventă greșeală a capitolului.

Exemple rezolvate

Exemplul 1 — Un factor sub sinus

Calculați .

Rezolvare. Sub sinus stă , deci la numitor trebuie să apară tot ; amplificăm cu : Notăm : avem și pentru , deci forma compusă se aplică și . Limita este .

Amplificarea cu pare un truc, dar nu este: ea nu schimbă valoarea expresiei, ci doar forma în care o citim. Ideea de reținut e că numitorul trebuie construit, nu așteptat; iar factorul scos în față este exact ceea ce lipsea.

Verificare numerică: la expresia dă . ✓

Exemplul 2 — Raport de două sinusuri

Calculați .

Rezolvare. Construim ambele rapoarte fundamentale, amplificând cu sus și cu jos: Ambele rapoarte tind la (substituțiile și sunt legitime: fiecare tinde la și se anulează doar în ), iar al doilea are limita , deci câtul are sens. Limita este

Verificare numerică: la raportul dă . ✓

Exemplul 3 — Amestec de sinus și cosinus

Calculați .

Rezolvare. Împărțim numărătorul și numitorul cu , ca să apară două expresii cunoscute: Numărătorul tinde la (Corolarul 2), numitorul la , deci limita este .

Verificare numerică: la expresia dă . ✓

Exemplul 4 — Punctul nu este

Calculați .

Rezolvare. Descompunem numitorul: . Atunci Notăm : când avem , iar pe orice vecinătate redusă a lui , deci primul factor tinde la . Al doilea tinde la . Limita este .

Verificare numerică: la expresia dă . ✓

Exemplul 5 — Un exercițiu cu grad mai mare

Calculați .

Rezolvare. Dăm factor comun la numărător, după ce scriem tangenta ca raport: Prin urmare Observă cum se împart cele trei puteri ale lui de la numitor: una merge la sinus, două la . Acesta e reflexul de căpătat — numeri gradele înainte de a începe.

Verificare numerică: la expresia dă . ✓

Exemplul 6 — Exemplu tip Bacalaureat M1

Se consideră funcția , . a) Arătați că pentru orice din domeniu în care . b) Calculați . c) Calculați .

Rezolvare.

a) Din formula unghiului dublu, , deci . Atunci

b) .

c) La nu mai avem nedeterminare: , deci , iar prin criteriul majorării .

Subpunctele b) și c) sunt tocmai contrastul pe care îl testează examenul: aceeași expresie, două comportări opuse, după punctul în care se ia limita.

Să exersăm

Lucrează pe caiet. La fiecare substituție, scrie explicit propoziția de justificare — este pas de barem, nu formalitate.

1. Calculează .

2. Calculează .

3. Calculează .

4. Calculează .

5. Calculează .

6. Calculează .

7. Calculează .

8. Calculează .

9. Calculează și explică de ce răspunsul nu este .

10. Calculează .

11. (Adevărat/Fals cu motivare.), pentru că aceasta este limita fundamentală."

12. (Adevărat/Fals cu motivare.), unde înseamnă grade."

13. Calculează .

14. Calculează .

15. (Problemă aplicată.) O curbă de șosea este un arc de cerc cu unghiul la centru de . Raportul dintre lungimea coardei și lungimea arcului este , unde exprimat în radiani. Calculează acest raport și spune cu ce procent este coarda mai scurtă decât arcul; apoi explică, folosind limita fundamentală, de ce raportul se apropie de când unghiul scade.

16. (Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră , . Arătați că , calculați , apoi calculați .

17. Calculează refăcând singur descompunerea din Exemplul 5.

18. (Provocare.) Calculează , justificând amănunțit substituția: de ce este nenulă pe o vecinătate redusă a lui ?

Răspunsuri și explicații

Notă de redactare. Justificarea substituției este scrisă integral la primul răspuns; în cele care urmează ea se subînțelege, ca să nu se repete de optsprezece ori. Pe caiet și la lucrare se scrie însă de fiecare dată — este pas de barem.

1. Amplificăm cu : . Notăm ; cum când și pentru (deci pe orice vecinătate redusă a lui ), forma compusă dă . Prin urmare limita este .

2. .

3. . Numeric, la : . ✓

4. .

5. .

6. .

7. Amplificăm cu : . (Regula din tabel: cu .)

8. Este inversul Corolarului 2: limita numitorului împărțit la este , deci .

9. . Nu iese pentru că sub sinus stă , iar la numitor doar : raportul fundamental cere aceeași expresie sus și jos, iar ce rămâne pe dinafară () tinde la .

10. .

11. Fals. Limita fundamentală se referă la , unde avem nedeterminarea . La numărătorul rămâne mărginit între și , numitorul crește nemărginit, deci raportul tinde la (criteriul majorării, cu ).

12. Fals. În grade, radiani, deci limita este . Limita fundamentală este adevărată doar cu argumentul în radiani.

13. Substituim , deci și pe o vecinătate redusă a lui . Din formulele de reducere, , deci . Numeric, la : . ✓

14. .

15. radiani, iar . Raportul : coarda este cu circa mai scurtă decât arcul — sub o jumătate de milimetru la fiecare metru. Când unghiul scade, , iar raportul tinde la : pe arce foarte scurte, coarda și arcul devin practic imposibil de deosebit, ceea ce justifică măsurătorile în linie dreaptă din topografie.

16. Din obținem . Cum , raportul cerut tinde la . Numeric, la : . ✓

17. .

18. Scriem . Pentru primul factor luăm : avem și, în plus, pentru orice — adică pe o vecinătate redusă a lui —, pentru că singurele zerouri ale sinusului sunt , . Deci forma compusă se aplică și primul factor tinde la ; al doilea tinde tot la . Limita este . Numeric, la : . ✓

De reținut

Greșeli frecvente

Aplică acasă

  1. Calculatorul pe radiani. Comută aplicația de calculator a telefonului în modul „RAD" și completează un tabel cu , și pentru ; ; ; . Notează câte zecimale ale raportului sunt egale cu la fiecare pas — vei vedea că se câștigă câte două zecimale de fiecare dată când se împarte la .

  2. Poligoanele lui Arhimede, de la capătul celălalt. Perimetrul poligonului regulat cu laturi înscris în cercul de rază este . Calculează pentru , , , (obții ; ; ; ) și compară cu . Explică de ce apropierea este exact afirmația limitei fundamentale, cu substituția .

  3. Măsurarea unui unghi mic. Ține un creion vertical la distanță de braț ( cm) și măsoară-i lungimea . Unghiul sub care îl vezi satisface , dar pentru unghiuri mici se folosește direct radiani. Calculează ambele valori și diferența dintre ele; apoi repetă pentru un obiect de zece ori mai mic și vezi cum diferența aproape dispare.

Pentru părinți și profesori

Lecția introduce prima dintre cele cinci limite fundamentale ale programei și este prima din tot capitolul în care rezultatul nu se obține prin prelucrare algebrică, ci printr-un argument geometric. Ideea pe care elevul trebuie să o poată reproduce singur este lanțul: incluziune de figuri inegalitate între arii încadrare criteriul cleștelui.

Ce verifică lecția: (1) demonstrația încadrării , cu toate cele trei arii scrise corect; (2) trecerea de la șiruri la funcții, conform definiției limitei cu șiruri; (3) folosirea formei compuse cu justificarea celor două ipoteze — limita zero și nenularea pe o vecinătate redusă; (4) cele două corolare, mai ales , obținut prin amplificare cu conjugata.

Întrebări bune de control: „De ce nu putem simplifica prin , așa cum făceam la funcțiile raționale?", „De ce este esențial ca unghiul să fie în radiani?", „Ce se schimbă dacă limita se ia la în loc de ?". Semn că elevul a înțeles: la o expresie de tip începe prin a amplifica, nu prin a ghici. Semn de alarmă: scrie „" ori de câte ori vede un sinus la numărător.

La BAC M1 tiparul cel mai frecvent este un subiect cu trei subpuncte, în care a) cere o transformare trigonometrică (formula unghiului dublu, de regulă), b) limita în , iar c) o limită la infinit sau într-un alt punct — tocmai ca să separe elevii care aplică o rețetă de cei care se uită întâi unde se ia limita. Continuarea firească este lecția despre limitele fundamentale cu exponențială și logaritm.

Întrebări frecvente

Cât este limita din sin x supra x când x tinde la zero? Este exact : , cu măsurat în radiani. Este prima dintre cele cinci limite fundamentale din programa clasei a XI-a și rezolvă nedeterminarea la expresiile trigonometrice.

Cum se demonstrează limita sin x pe x? Pe cercul trigonometric se compară ariile a trei figuri incluse una în alta: triunghiul , sectorul de cerc și triunghiul . Rezultă , de unde . Cum , criteriul cleștelui dă limita . Trecerea de la șiruri la funcții se face prin definiția limitei cu șiruri.

De ce trebuie unghiul măsurat în radiani? Pentru că în demonstrație lungimea arcului de pe cercul de rază este chiar numărul — ceea ce e adevărat numai în radiani. Dacă se lucrează în grade, apare factorul și limita devine , nu .

Cât este limita din tg x supra x? Tot , pentru că , iar cei doi factori tind la , respectiv la . Este primul corolar al limitei fundamentale și se cere la fel de des ca ea.

Cât este limita din 1 minus cos x supra x la pătrat? Este . Se obține amplificând cu : . Atenție la numitor: cu în loc de , limita ar fi .

Cum calculez limita din sin ax supra sin bx? Amplifici astfel încât sub fiecare sinus și la numitorul corespunzător să apară aceeași expresie: . Ambele rapoarte tind la , deci limita este .

Ce trebuie scris obligatoriu la substituție, ca să iau punctajul? Propoziția care verifică cele două ipoteze: „notăm ; cum când și pe o vecinătate redusă a lui , obținem ". Baremele de Bacalaureat M1 punctează separat acest pas.

Se poate calcula limita aceasta mai simplu, cu derivate? Există o regulă care se învață mai târziu, la lecția despre regulile lui L'Hôpital, dar ea nu ajută aici: derivata lui se calculează folosind tocmai limita din lecția de față, deci raționamentul ar fi circular. Demonstrația geometrică rămâne singura corectă la acest nivel.

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Toată matematica școlii, pas cu pas.
Rezolvă exercițiile pe ecran, pas cu pas — cu ajutor exact acolo unde te blochezi, punctaj automat și baremul la un click, dacă vrei să-l vezi.

Rezolvă în Matepolis →

Continuă cu