Schimburi valorice: jocuri venituri-cheltuieli

Astăzi ne jucăm de-a magazinul! Vom lua bănuții de jucărie, vom așeza pe masă mere, baloane și mașinuțe și vom învăța cum cumpărăm, cum plătim și cum primim rest. Este unul dintre cele mai distractive jocuri din matematică, pentru că învățăm exact ce fac mami și tati când merg la cumpărături. Hai să vedem împreună cât de simplu și de vesel este să faci schimburi cu bani!

Ce vei învăța

• Vei ști să plătești o jucărie sau un fruct cu bănuții potriviți, într-un joc de cumpărături.
• Vei ști să primești rest atunci când dai mai mulți bani decât costă lucrul cumpărat.
• Vei ști ce înseamnă venit (banii care vin la tine) și cheltuială (banii care pleacă de la tine).
• Vei ști să faci schimburi echivalente, adică să dai bani care valorează exact cât prețul.
• Vei ști să gestionezi un mic buget, cu numere până la 10, pentru o activitate veselă.

Hai să descoperim împreună

Ne amintim de bănuți

În lecția trecută, Banii: leul, monedele și bancnotele, am făcut cunoștință cu banii. Ne amintim împreună: avem monede (sunt rotunde și sună când le scuturi în pușculiță) și avem bancnote (sunt din hârtie și foșnesc). Banul nostru se numește leu.

Astăzi facem un joc nou cu acești bănuți: mergem la cumpărături. Ca să fie simplu și vesel, ne imaginăm că fiecare monedă valorează 1 leu. Așa putem număra ușor pe degete, exact cum am învățat la numerele de la 0 la 10.

Ce înseamnă „a cumpăra"

Când vrei o jucărie, nu o iei pur și simplu de pe raft. Trebuie să dai ceva în schimb: bani. Tu dai banii, iar vânzătorul îți dă jucăria. Aceasta se numește un schimb: un lucru pleacă, alt lucru vine.

Gândește-te așa: este ca atunci când te joci cu un prieten și faci troc. Tu îi dai o mașinuță, el îți dă un balon. Ați făcut un schimb! La magazin este la fel, doar că tu dai bani și primești un lucru.

Prețul: cât costă un lucru

Fiecare lucru din magazin are un preț. Prețul ne spune câți bani trebuie să dăm pentru el. Pe etichetă scrie un număr.

• Un măr costă 2 lei.
• Un balon costă 3 lei.
• O mașinuță costă 5 lei.
• O acadea costă 1 leu.

Ca să plătești, numeri tot atâtea monede cât arată prețul. Dacă mărul costă 2 lei, pui pe masă 2 monede. Dacă balonul costă 3 lei, pui 3 monede. Simplu, nu?

Schimbul echivalent valoric

„Echivalent valoric" este un nume mare, dar înseamnă un lucru ușor: dai exact atâția bani cât costă lucrul. Nici mai mult, nici mai puțin.

Dacă acadeaua costă 1 leu și tu dai 1 leu, ai făcut un schimb echivalent. Banii tăi valorează exact cât acadeaua. Este ca pe o balanță care stă dreaptă, în echilibru: pe un talger e acadeaua, pe celălalt e 1 leu, și balanța nu se înclină în nicio parte.

Hai să mai facem câteva schimburi echivalente:

• Mărul costă 2 lei → dau 2 monede. Echilibru!
• Balonul costă 3 lei → dau 3 monede. Echilibru!
• Mașinuța costă 5 lei → dau 5 monede. Echilibru!

Vezi? De fiecare dată numărăm tot atâtea monede cât scrie pe preț. Aceasta este toată ideea schimbului echivalent.

Ce costă mai mult, ce costă mai puțin?

La magazin, nu toate lucrurile costă la fel. Unele sunt mai scumpe (costă mai mulți bani), altele sunt mai ieftine (costă mai puțini bani). Ca să afli care e mai scump, te uiți la numărul de pe etichetă: numărul mai mare înseamnă preț mai mare.

Hai să comparăm două lucruri:

• Mărul costă 2 lei, balonul costă 3 lei. Care e mai scump? Numărul 3 este mai mare decât 2, deci balonul este mai scump. Mărul este mai ieftin.
• Acadeaua costă 1 leu, mașinuța costă 5 lei. Numărul 5 este mult mai mare decât 1, deci mașinuța este mult mai scumpă. Acadeaua este cea mai ieftină dintre toate.

De ce e bine să știm asta? Pentru că, atunci când avem puțini bani, alegem lucrul mai ieftin. Dacă ai doar 2 lei în buzunar, poți cumpăra mărul (2 lei) sau acadeaua (1 leu), dar nu poți cumpăra mașinuța (5 lei), pentru că este prea scumpă pentru banii tăi. Așa începem să gândim ca niște cumpărători isteți: ne uităm la preț înainte să luăm lucrul de pe raft.

Un truc simplu pe degete: pune câte un deget pentru fiecare leu al primului lucru, apoi câte un deget pentru al doilea. Lucrul care „cere" mai multe degete este cel mai scump.

Venituri și cheltuieli

Acum două cuvinte importante, pe care le folosesc și oamenii mari:

• Venit = banii care vin la tine. Începe cu „vin", ca și cum banii vin spre tine. De exemplu, bunica îți dă 5 lei de ziua ta. Acela este un venit.
• Cheltuială = banii care pleacă de la tine, când cumperi ceva. De exemplu, dai 2 lei pe un măr. Aceea este o cheltuială.

Ține minte regula veselă:

• Venit = bani în pușculiță. 🐷⬅️💰
• Cheltuială = bani din pușculiță. 🐷➡️💰

Cum dăm rest

Uneori nu avem fix atâția bani cât costă lucrul. Atunci dăm o monedă mai mare și primim înapoi diferența. Aceasta se numește rest.

Să luăm un exemplu pe degete. Acadeaua costă 1 leu, dar tu dai 3 lei (pentru că ai în mână 3 monede). Vânzătorul ia 1 leu pentru acadea și îți dă înapoi restul.

Cât rest primești? Pleci de la 3 lei și iei 1 leu. Numeri înapoi: 3... 2... 2 lei rămân. Deci restul este 2 lei.

Restul este de fapt o scădere, exact cum am învățat la Scăderea cu 1-2 unități. Calculul este:

banii dați − prețul = restul

Adică: 3 − 1 = 2. Ai primit 2 lei rest. Hai să mai facem unul: dai 5 lei pe un balon de 3 lei. Restul este 5 − 3 = 2 lei.

Micul nostru buget

Bugetul sunt toți banii pe care îi ai în mână ca să faci cumpărături. Să zicem că ai 10 lei. Acela este bugetul tău. Cu el poți cumpăra mai multe lucruri, dar trebuie să te oprești când banii s-au terminat.

Hai să gândim împreună. Ai 10 lei. Vrei un măr (2 lei) și un balon (3 lei).

• Plătești mărul: cheltuiești 2 lei. Îți rămân 10 − 2 = 8 lei.
• Plătești balonul: cheltuiești 3 lei. Îți rămân 8 − 3 = 5 lei.

La final mai ai 5 lei în buzunar. Înseamnă că ți-a ajuns bugetul și chiar ți-au rămas bani. Bravo, ești un bun gospodar!

A gestiona un buget înseamnă două lucruri simple:

1. Aduni prețurile, ca să vezi cât costă tot.
2. Verifici dacă ai destui bani (dacă suma încape în buget).

Dacă tot ce vrei costă mai mult decât ai, trebuie să renunți la ceva. De exemplu, ai 5 lei, dar vrei o mașinuță de 5 lei și un balon de 3 lei. Împreună fac 5 + 3 = 8 lei. Tu ai doar 5 lei. Nu ajung! Atunci alegi: ori mașinuța, ori balonul. Așa învățăm să alegem cu banii noștri.

Banii rămași: micul nostru tezaur

Ai observat că, în multe exemple, după ce cumpărăm ne mai rămân câțiva bani? Aceștia sunt banii rămași, și sunt foarte importanți. Nu suntem obligați să cheltuim toți banii deodată!

Dacă ai 5 lei și cumperi doar o acadea de 1 leu, îți rămân 5 − 1 = 4 lei. Poți pune cei 4 lei înapoi în pușculiță și să-i păstrezi pentru altă zi. Aceasta se numește a economisi: să nu cheltui tot, ci să pui deoparte.

Economisirea este ca o sămânță: dacă o păstrezi, mai târziu poți cumpăra ceva mai mare. Așa, banii rămași de azi se adună cu venitul de mâine. Oamenii mari fac la fel: nu cheltuie tot ce primesc, ci pun deoparte pentru lucruri mai însemnate. Tu poți începe chiar acum, cu bănuții tăi de jucărie.

Să recapitulăm într-o poveste

Ariciul Țepi are 10 lei și merge la magazinul din pădure. Vrea o pară (2 lei) și o ciupercă dulce (4 lei).

• Țepi numără banii pentru pară: pune 2 frunze-bănuți. Îi rămân 8.
• Apoi plătește ciuperca: 4 frunze-bănuți. Îi rămân 8 − 4 = 4 lei.
• Țepi pleacă acasă fericit, cu para, ciuperca și 4 lei rămași în buzunărel.

Asta am făcut și noi: am cheltuit, am dat rest, am gestionat un buget. Și totul cu numere până la 10, exact ca pe degețele!

Exemple rezolvate

Exemplul 1: Plătesc un măr

Mărul costă 2 lei. Câte monede de 1 leu pun pe masă?

Rezolvare: Numesc câte monede îmi trebuie ca să fac 2 lei. Pun o monedă: 1. Mai pun una: 2. M-am oprit la 2. Răspuns: pun 2 monede. Am făcut un schimb echivalent: 2 lei pentru un măr de 2 lei.

Exemplul 2: Cumpăr două lucruri

Am un balon de 3 lei și o acadea de 1 leu. Cât plătesc în total?

Rezolvare: Adun cele două prețuri: 3 + 1. Pornesc de la 3 și mai adaug 1: 3... 4. Răspuns: plătesc 4 lei în total (4 monede).

Exemplul 3: Primesc rest

Acadeaua costă 1 leu, dar eu dau 3 lei. Ce rest primesc?

Rezolvare: Restul = banii dați − prețul = 3 − 1. Pornesc de la 3 și iau 1 deoparte: rămân 2. Răspuns: primesc 2 lei rest.

Exemplul 4: Gestionez bugetul

Am 10 lei. Cumpăr o mașinuță de 5 lei. Câți bani îmi mai rămân?

Rezolvare: Banii rămași = bugetul − cheltuiala = 10 − 5. De la 10 iau 5: rămân 5. Răspuns: îmi mai rămân 5 lei. Cu ei aș mai putea cumpăra ceva ieftin, de exemplu un balon.

Exemplul 5: Îmi ajung banii?

Am 6 lei. Vreau o pară de 2 lei și un balon de 3 lei. Îmi ajung banii?

Rezolvare: Adun prețurile: 2 + 3 = 5 lei. Compar cu bugetul: am 6 lei, costă 5 lei. 6 este mai mare decât 5, deci da, îmi ajung! Ba chiar îmi rămâne 6 − 5 = 1 leu. Răspuns: da, îmi ajung banii și îmi mai rămâne 1 leu.

Exemplul 6: Venit și cheltuială

Bunica îmi dă 5 lei de ziua mea. Apoi cumpăr o înghețată de 3 lei. Câți bani am la final?

Rezolvare: Mai întâi venitul: primesc 5 lei (banii vin la mine). Apoi cheltuiala: dau 3 lei pe înghețată. Banii rămași = 5 − 3 = 2. Răspuns: la final am 2 lei. Venitul a fost 5 lei, cheltuiala a fost 3 lei, mi-au rămas 2 lei.

Exemplul 7: Care costă mai mult?

O acadea costă 1 leu și un balon costă 3 lei. Care dintre ele este mai scump?

Rezolvare: Compar numerele de pe etichete. 3 este mai mare decât 1. Lucrul cu numărul mai mare costă mai mulți bani. Răspuns: balonul este mai scump (3 lei). Acadeaua este mai ieftină (1 leu).

Exemplul 8: Plătesc și primesc rest

Vreau o pară de 2 lei. Pun pe masă 4 monede de 1 leu, pentru că atâtea am în mână. Ce rest primesc?

Rezolvare: Restul = banii dați − prețul = 4 − 2. Pornesc de la 4 și iau 2 deoparte (pentru pară): rămân 2. Răspuns: primesc 2 lei rest. Vânzătorul ține 2 monede pentru pară și îmi întoarce 2 monede.

Exemplul 9: Două lucruri și banii rămași

Am un buget de 8 lei. Cumpăr un măr de 2 lei și un balon de 3 lei. Câți bani îmi rămân?

Rezolvare: Întâi adun prețurile: 2 + 3 = 5 lei am cheltuit. Apoi scad din buget: 8 − 5 = 3. Răspuns: îmi rămân 3 lei. Am cheltuit 5 lei din 8, deci în buzunar mai sunt 3 lei.

Exemplul 10: Întâi primesc, apoi cheltuiesc

Am 4 lei în pușculiță. Mama îmi mai dă 2 lei (venit). Apoi cumpăr un balon de 3 lei (cheltuială). Câți bani am la final?

Rezolvare: Întâi adun venitul la banii pe care îi aveam: 4 + 2 = 6 lei. Acum am 6 lei. Apoi scad cheltuiala: 6 − 3 = 3 lei. Răspuns: la final am 3 lei. Banii au crescut când a venit venitul și au scăzut când am cheltuit.

Să exersăm

1. Mărul costă 2 lei. Încercuiește câte monede de 1 leu trebuie să pui ca să-l plătești.

șir de 5 monede de 1 leu, copilul încercuiește câte trebuie

2. Potrivește fiecare jucărie cu prețul ei: acadea — 1 leu, balon — 3 lei, mașinuță — 5 lei. Trage o linie de la fiecare jucărie la numărul potrivit de monede desenate.

3. Colorează grupul de monede care plătește exact un balon de 3 lei.

trei grupuri de monede: unul cu 2, unul cu 3, unul cu 4 monede

4. Adună prețurile: o pară de 2 lei și o acadea de 1 leu. Cât plătești în total? Scrie numărul: 2 + 1 = ___

5. Ai 4 lei și cumperi un balon de 3 lei. Câți bani îți rămân? 4 − 3 = ___

6. Dai 5 lei pentru o pară de 2 lei. Ce rest primești? 5 − 2 = ___

7. Încercuiește varianta corectă. Venitul este: (a) banii care vin la tine; (b) banii care pleacă de la tine.

8. Încercuiește varianta corectă. Cheltuiala este: (a) banii care vin la tine; (b) banii care pleacă de la tine.

9. Ai un buget de 10 lei. Cumperi o mașinuță de 5 lei și o acadea de 1 leu. Cât ai cheltuit în total? Câți bani îți rămân?

10. Desenează câte monede de 1 leu îți trebuie ca să cumperi o mașinuță de 5 lei.

11. Mică problemă: Maria are 7 lei. Cumpără un suc de 3 lei. Câți lei îi rămân?

12. Mică problemă: Andrei vrea un balon de 3 lei și o pară de 2 lei. Cât costă amândouă împreună?

13. Andrei (de la exercițiul 12) are 6 lei. Îi ajung banii pentru balon și pară? Răspunde cu DA sau NU.

14. Bunicul îți dă 8 lei (venit). Cumperi o jucărie de 6 lei (cheltuială). Câți bani ai la final?

15. Încercuiește cine a făcut un schimb echivalent corect:

• Dana plătește un măr de 2 lei cu 2 monede de 1 leu.
• Vlad plătește un măr de 2 lei cu 4 monede de 1 leu.

16. Mică problemă mai grea: Ai 10 lei. Vrei o mașinuță de 5 lei, un balon de 3 lei și o acadea de 1 leu. Cât costă toate la un loc? Îți ajung cei 10 lei?

17. Care costă mai mult: o mașinuță de 5 lei sau un măr de 2 lei? Încercuiește lucrul mai scump.

18. Care este mai ieftin: o pară de 2 lei sau o acadea de 1 leu? Încercuiește lucrul mai ieftin.

19. Dai 4 lei pentru o acadea de 1 leu. Ce rest primești? 4 − 1 = ___

20. Ai un buget de 8 lei. Cumperi un balon de 3 lei și o acadea de 1 leu. Cât ai cheltuit? Câți bani îți rămân?

Răspunsuri și explicații

1. 2 monede. Mărul costă 2 lei, deci pun 2 monede de 1 leu (schimb echivalent).

2. Acadea → 1 monedă; balon → 3 monede; mașinuță → 5 monede. Fiecare jucărie se potrivește cu tot atâtea monede cât arată prețul.

3. Grupul cu 3 monede. Balonul costă 3 lei, deci plătim cu 3 monede de 1 leu.

4. 3 lei. 2 + 1 = 3. Adunăm prețurile celor două lucruri.

5. 1 leu rămas. 4 − 3 = 1. Din 4 lei am cheltuit 3, mi-a rămas 1.

6. 3 lei rest. 5 − 2 = 3. Am dat 5 lei pe o pară de 2 lei, deci restul este 3.

7. (a) — venitul = banii care vin la tine.

8. (b) — cheltuiala = banii care pleacă de la tine.

9. Am cheltuit 6 lei (5 + 1 = 6). Îmi rămân 4 lei (10 − 6 = 4).

10. Desenezi 5 monede de 1 leu. Mașinuța costă 5 lei.

11. 4 lei. 7 − 3 = 4. Maria avea 7 lei, a cheltuit 3 pe suc, i-au rămas 4.

12. 5 lei. 3 + 2 = 5. Balonul plus para costă împreună 5 lei.

13. DA. Andrei are 6 lei, iar amândouă costă 5 lei. 6 este mai mare decât 5, deci îi ajung (și îi rămâne 1 leu).

14. 2 lei. Venitul 8 lei, cheltuiala 6 lei. 8 − 6 = 2 lei rămași.

15. Dana. Ea a dat 2 monede pentru un măr de 2 lei — schimb echivalent corect. Vlad a dat prea mult (4 lei pentru un lucru de 2 lei).

16. Toate costă 9 lei (5 + 3 + 1 = 9). Cei 10 lei îți ajung, pentru că 10 este mai mare decât 9, și îți mai rămâne 1 leu.

17. Mașinuța. Ea costă 5 lei, mărul costă 2 lei. 5 este mai mare decât 2, deci mașinuța este mai scumpă.

18. Acadeaua. Ea costă 1 leu, para costă 2 lei. 1 este mai mic decât 2, deci acadeaua este mai ieftină.

19. 3 lei rest. 4 − 1 = 3. Am dat 4 lei pe o acadea de 1 leu, deci restul este 3.

20. Am cheltuit 4 lei (3 + 1 = 4). Îmi rămân 4 lei (8 − 4 = 4).

De reținut

• Prețul îți spune câți bani să dai; numeri tot atâtea monede cât arată prețul.
• Schimb echivalent = dai exact atâția bani cât costă lucrul, ca o balanță în echilibru.
• Venit = banii care vin la tine. Cheltuială = banii care pleacă de la tine.
• Rest = banii dați − prețul (o scădere). Îl primești când dai mai mult decât costă.
• Buget = toți banii pe care îi ai; aduni prețurile și verifici dacă îți ajung.
• Mai scump / mai ieftin = compari numerele de pe etichete; numărul mai mare costă mai mulți bani.

Greșeli frecvente

• Confundă restul cu prețul. Copilul dă 3 lei pe o acadea de 1 leu și crede că restul e tot 3. Amintește-i: restul = ce dăm − cât costă. Numărăm înapoi pe degete: 3 − 1 = 2.
• Pune prea multe sau prea puține monede. Dacă balonul costă 3 lei, nu punem 2, nici 4, ci fix 3. Numără cu glas tare împreună cu el, atingând fiecare monedă.
• Inversează venitul cu cheltuiala. Folosește trucul: „venit" începe ca „a veni" (bani care vin), „cheltuială" e când cheltui (bani care pleacă). Arată cu mâna spre pușculiță (venit) și dinspre ea (cheltuială).
• Uită să verifice bugetul. Copilul vrea totul fără să adune prețurile. Învață-l să adune mai întâi prețurile și abia apoi să compare cu banii pe care îi are.

Joc acasă

Jocul 1: Magazinul din bucătărie

Așezați pe masă câteva obiecte (un măr, o cană, o jucărie) și lipiți pe ele etichete cu prețuri de la 1 la 5 lei. Dați copilului 10 nasturi sau 10 monede de jucărie drept buget. El „cumpără" un obiect, numără monedele potrivite și vi le dă. Voi sunteți vânzătorul și verificați împreună. Întrebați la final: „Câți bani ți-au mai rămas?"

Jocul 2: Dăm rest

Voi sunteți cumpărătorul și dați copilului mai mulți bani decât costă (de exemplu, dați 5 lei pentru un obiect de 2 lei). Copilul, ca vânzător, trebuie să vă întoarcă restul. Ajutați-l să numere înapoi: „Ai dat 5, costă 2, deci îți dau înapoi... 3!" Schimbați rolurile ca să exersați și plata, și restul.

Jocul 3: Banca lui Țepi

Faceți o pușculiță dintr-o cutie. De câte ori copilul „primește" bani (venit), pune monede înăuntru și spuneți „venit!". De câte ori „cumpără" ceva (cheltuială), scoate monede și spuneți „cheltuială!". La final număr împreună câți bani au rămas în pușculiță. Este un mod blând de a învăța că banii cresc când vin și scad când pleacă.

Jocul 4: Care e mai scump?

Așezați pe masă două obiecte cu etichete diferite (de exemplu, 2 lei și 4 lei). Întrebați: „Care costă mai mult?". Copilul numără monedele pentru fiecare și arată lucrul mai scump. Apoi întrebați: „Dacă ai doar 3 lei, pe care îl poți cumpăra?". Astfel exersează compararea prețurilor și legarea ei de banii pe care îi are. Schimbați obiectele și prețurile de câteva ori, ca un mini-joc de ghicit.

Pentru părinți și învățători

Această lecție dezvoltă competența 6.3 — schimburi echivalente valoric în jocuri de tip venituri-cheltuieli, cu numere până la 10 (și, ca extindere, până la 31). La 6 ani, copilul învață cel mai bine manipulând obiecte reale, așa că recomandăm să folosiți monede de jucărie sau nasturi încă din primul minut. Pentru a păstra totul simplu, tratați fiecare monedă ca valorând 1 leu; abia mai târziu, dacă copilul e pregătit, introduceți monede de valori diferite.

Predați în trei pași: (1) plata simplă — copilul numără tot atâtea monede cât prețul; (2) restul — ca scădere concretă, numărând înapoi; (3) bugetul — adună prețurile și compară cu banii avuți. Nu treceți la pasul următor până când cel anterior nu e ferm.

Întrebări utile de pus: „Câte monede îți trebuie pentru asta?", „Dacă dai 5 lei și costă 3, cât îți dau înapoi?", „Îți ajung banii pentru amândouă?", „Care e venitul și care e cheltuiala?". Lăudați procesul, nu doar răspunsul: „Mi-a plăcut cum ai numărat monedele!".

Verificați înțelegerea cerându-i copilului să fie pe rând cumpărător și vânzător — dacă poate da corect și restul, a stăpânit ideea. Dacă greșește restul, reveniți la scădere pe degete și legați-o de lecția Scăderea cu 1-2 unități. Pentru cei care avansează rapid, extindeți la prețuri până la 31, conform Probleme în concentrul 0-31. Sesiunile scurte și jucăușe, de 15-20 de minute, dau cele mai bune rezultate.

Întrebări frecvente

Cum îl învăț pe copil să dea rest la clasa pregătitoare? Începeți cu o scădere simplă, concretă. Dați-i o monedă mai mare decât prețul și numărați împreună înapoi: „Ai dat 5 lei, costă 2, îți dau înapoi 3". Folosiți monede adevărate sau nasturi, ca să vadă și să atingă. Restul devine ușor când îl leagă de scăderea pe degete.

La ce vârstă învață copiii să folosească banii? În jurul vârstei de 5-6 ani copiii pot face schimburi simple cu bani în joc: să plătească numărând monede și să gestioneze un mic buget până la 10. Înțelegerea deplină a valorii banilor vine treptat, până spre 8-9 ani. La clasa pregătitoare scopul este jocul de cumpărături, nu calcule complicate.

Ce înseamnă „schimb echivalent valoric" pe înțelesul copilului? Înseamnă să dai exact atâția bani cât costă lucrul — nici mai mult, nici mai puțin. Comparați cu o balanță în echilibru: pe un talger lucrul, pe celălalt banii, iar balanța stă dreaptă. Dacă mărul costă 2 lei, dai 2 monede de 1 leu.

Cum explic diferența dintre venit și cheltuială unui copil de 6 ani? Folosiți o pușculiță. Venitul sunt banii care vin și intră în pușculiță (de la bunica, de ziua lui). Cheltuiala sunt banii care pleacă din pușculiță când cumpără ceva. Arătați cu mâna direcția: spre pușculiță = venit, dinspre ea = cheltuială.

De ce să joc „de-a magazinul" cu copilul? Jocul de-a magazinul exersează numărarea, adunarea, scăderea și luarea deciziilor, toate într-un context vesel și real. Copilul învață fără să simtă că „face matematică". În plus, pune bazele educației financiare timpurii și a obiceiului de a gândi înainte de a cheltui.

Cum îl ajut să gestioneze un mic buget? Dați-i un buget fix (de exemplu 10 nasturi-monede) și o listă scurtă de cumpărături. Învățați-l să adune mai întâi prețurile și apoi să compare cu banii avuți. Dacă nu ajung, ajutați-l să aleagă la ce renunță. Așa învață că banii sunt limitați și că trebuie să alegem.

Ce fac dacă copilul pune prea multe monede? Reveniți la numărat cu glas tare, atingând fiecare monedă: „unu, doi, gata — costă 2 lei, ne oprim la 2". Repetați cu prețuri diferite. Greșeala dispare prin exercițiu și prin legarea numărului de monede de cifra de pe etichetă.

Pot folosi bani adevărați la acest joc? Da, sub supraveghere, monedele adevărate de 1 leu sunt excelente pentru exersat, pentru că au valoare reală și greutate plăcută. Dacă vă temeți că le pierde sau le bagă în gură, folosiți monede de jucărie sau nasturi. Important este să poată număra și atinge „bănuții".