Scrierea numerelor cu litere până la 1 000 000

Bună! Astăzi devii un adevărat scriitor de numere. Până acum ai învățat să citești și să scrii numerele mari cu cifre, până la 1 000 000. Acum vei face și mai mult: vei scrie aceste numere cu litere, ca într-o poveste. E ca și cum ai traduce numărul din „limba cifrelor" în „limba cuvintelor". Sună greu? Stai liniștit. Pas cu pas, vei vedea că e ca un joc cu reguli simple, iar la final vei scrie numere uriașe corect, fără să greșești.

Ce vei învăța

• Vei ști să scrii un număr de până la șase cifre cu litere, corect și frumos.
• Vei ști să treci de la scrierea cu cifre la cea cu litere și invers.
• Vei ști când pui cuvântul „de" (ca în trei sute de mii) și când nu îl pui.
• Vei ști unde se pune cuvântul „și" și cum legi zecile de unități (cu spațiu, fără liniuță).
• Vei ști să eviți cele mai des întâlnite greșeli de ortografie a numerelor.

Hai să descoperim împreună

De ce scriem numerele și cu litere?

Gândește-te la o filă de chitanță, la un cec sau la un diplomă. Acolo numărul se scrie de două ori: o dată cu cifre (1 250 lei) și o dată cu litere (o mie două sute cincizeci de lei). De ce? Ca să nu se poată trișa! Cifrele se pot modifica ușor — cineva ar putea adăuga un zero. Dar cuvintele, scrise de mână, nu mai pot fi schimbate. Deci a scrie numerele cu litere este o pricepere foarte folositoare în viața de zi cu zi, nu doar la școală.

Dacă vrei să-ți reamintești cum citim numerele mari, poți recapitula lecția Citirea și scrierea numerelor până la 1 000 000. Acolo am învățat să le citim. Astăzi învățăm să le scriem întocmai cum le citim.

Marele secret: scrii exact cum citești

Iată cea mai importantă idee din toată lecția. Ține-o minte bine:

Un număr se scrie cu litere exact așa cum îl citești cu voce tare.

Asta înseamnă că, dacă știi să citești numărul corect, ești deja la jumătatea drumului. Mai trebuie doar să pui literele pe hârtie și să respecți trei reguli mici de scriere. Hai să le luăm pe rând.

Pasul 1 — Împarte numărul în „grupe de trei", de la dreapta

Numerele mari au până la șase cifre. Ca să le citim ușor, le împărțim în clase, din trei în trei cifre, începând de la dreapta. Lași un mic spațiu între grupe.

• Clasa unităților = ultimele trei cifre (sute, zeci, unități).
• Clasa miilor = următoarele trei cifre (sute de mii, zeci de mii, unități de mii).

De exemplu, numărul 357214 se rupe așa:

Acum citim pe grupe: trei sute cincizeci și șapte (de mii) două sute paisprezece. Deci numărul se citește trei sute cincizeci și șapte de mii două sute paisprezece.

Vezi? Ai citit prima grupă, ai adăugat cuvântul „mii", apoi ai citit a doua grupă. Asta e toată ideea. Hai acum la regulile de scriere.

Pasul 2 — Reține numele de bază

Ca să scrii corect, trebuie să știi cum se scriu cuvintele de bază. Le repetăm aici, ca să le ai mereu la îndemână.

Unitățile (de la 1 la 9): unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, opt, nouă.

De la 10 la 19: zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece, șaisprezece, șaptesprezece, optsprezece, nouăsprezece.

Zecile: zece, douăzeci, treizeci, patruzeci, cincizeci, șaizeci, șaptezeci, optzeci, nouăzeci.

Sutele: o sută, două sute, trei sute, patru sute, cinci sute, șase sute, șapte sute, opt sute, nouă sute.

Atenție la câteva forme pe care copiii le scriu des greșit:

• Se scrie paisprezece (nu „patrusprezece") și șaisprezece (nu „șasesprezece").
• Se scrie șaizeci (nu „șasezeci").
• La sută spunem o sută și două sute (folosim „două", forma feminină, fiindcă sutele „cer" forma feminină).

Pasul 3 — Cuvântul „și" (între zeci și unități)

Când un număr are și zeci, și unități (de la 21 în sus, fără numerele rotunde), le legi cu micul cuvânt „și". Foarte important: numerele scrise cu litere se scriu cu spațiu între cuvinte, nu cu liniuță. Scriem douăzeci și trei, niciodată „douăzeci-și-trei".

Exemple:

• 23 → douăzeci și trei → se scrie douăzeci și trei
• 45 → patruzeci și cinci → patruzeci și cinci
• 99 → nouăzeci și nouă → nouăzeci și nouă

Deci cuvântul „și" apare doar între zeci și unități. Nu se pune „și" oriunde! Asta e o greșeală foarte des întâlnită. Nu spunem „trei sute și douăzeci" — spunem trei sute douăzeci. „Și" stă numai între zeci și unități.

Pasul 4 — Regula lui „de" (cea mai importantă regulă nouă!)

Aici e partea cea mai interesantă a lecției. Înaintea cuvântului „mii" uneori punem cuvântul „de", alteori nu. Cum știm când?

Trucul cel mai sigur — proba cu „lei". Cuvântul „mii" se poartă exact ca un lucru numărat, la fel ca „lei" sau „mere". Așa că pune-ți întrebarea: „Cum aș spune dacă în loc de «mii» ar fi «lei»?"

• Spunem cinci lei (fără „de") → deci cinci mii.
• Spunem douăzeci de lei (cu „de") → deci douăzeci de mii.
• Spunem o sută de lei (cu „de") → deci o sută de mii.
• Spunem o sută cinci lei (fără „de") → deci o sută cinci mii.

Vezi? Dacă știi să spui suma în lei, știi pe loc dacă pui „de" sau nu. Urechea ta nu greșește.

Iată și regula scrisă, ca să o ții minte:

Pui „de" înaintea lui „mii" dacă numărul de mii se TERMINĂ într-o ZECE (douăzeci, treizeci, …, nouăzeci) — singură sau urmată de o unitate — sau este o SUTĂ rotundă (o sută, două sute, …). NU pui „de" dacă numărul de mii se termină într-o unitate mică (unu, doi, …, nouăsprezece).

NU pui „de" (numărul de mii se termină în unu–nouăsprezece):

• 1 000 → o mie (nu „o de mie")
• 5 000 → cinci mii
• 12 000 → douăsprezece mii
• 19 000 → nouăsprezece mii
• 105 000 → o sută cinci mii (se termină în „cinci")
• 308 000 → trei sute opt mii (se termină în „opt")

PUI „de" (numărul de mii se termină într-o zece sau e o sută rotundă):

• 20 000 → douăzeci de mii
• 30 000 → treizeci de mii
• 100 000 → o sută de mii
• 300 000 → trei sute de mii
• 523 000 → cinci sute douăzeci și trei de mii (se termină în „douăzeci și trei")

Trucul prietenos: spune numărul cu voce tare, încet. Limba ta îți va spune singură când e nevoie de „de"! Noi spunem natural douăzeci de mii, dar spunem cinci mii. Spunem trei sute de mii, dar spunem trei sute opt mii. Urechea ta este un foarte bun profesor.

Atenție la o capcană! Numerele 523 și 308 sunt amândouă mai mari decât 20, dar se poartă diferit:

• 523 = cinci sute douăzeci și trei. Se termină în douăzeci și trei, adică într-o zece. → cinci sute douăzeci și trei de mii (CU „de").
• 308 = trei sute opt. Se termină direct în opt, o unitate mică. → trei sute opt mii (FĂRĂ „de").

Deci nu te uita doar dacă numărul e mare; uită-te cum se termină: în zece (pui „de") sau în unitate mică (nu pui „de"). Iar dacă ai dubii, fă mereu proba cu „lei": trei sute opt lei (fără „de") → trei sute opt mii.

Hai să vedem câteva exemple amestecate, ca să prinzi ritmul:

• 7 000 → șapte mii
• 11 000 → unsprezece mii
• 40 000 → patruzeci de mii
• 60 000 → șaizeci de mii
• 200 000 → două sute de mii
• 406 000 → patru sute șase mii (se termină în „șase")
• 523 000 → cinci sute douăzeci și trei de mii (se termină în „douăzeci și trei")

Aceasta este versiunea cea mai ușor de ținut minte:

• Numărul de mii se termină în 1–19 → mii (fără „de"): o mie, cinci mii, o sută cinci mii, trei sute opt mii.
• Numărul de mii se termină într-o zece sau e o sută rotundă → de mii (cu „de"): douăzeci de mii, o sută de mii, cinci sute douăzeci și trei de mii.

Pasul 5 — Lipim cele două grupe împreună

Acum că știi să scrii fiecare grupă, le pui una lângă alta: mai întâi grupa miilor + cuvântul „mii" (cu sau fără „de"), apoi grupa unităților.

Exemplu mare: 357 214

1. Grupa miilor: 357 = trei sute cincizeci și șapte. Se termină în „cincizeci și șapte" (o zece) → adăugăm „de mii": trei sute cincizeci și șapte de mii.
2. Grupa unităților: 214 = două sute paisprezece.
3. Lipim: trei sute cincizeci și șapte de mii două sute paisprezece.

Gata! Ai scris un număr de șase cifre cu litere. Nu a fost așa de greu, nu?

Atenție la zerouri — locul gol

Zerourile nu se scriu cu un cuvânt; ele doar „țin locul" gol. Când o cifră este 0, pur și simplu sari peste ea.

Exemplu: 405 030

• Grupa miilor: 405 = patru sute cinci (zecile sunt 0, le sărim). Se termină în „cinci" (unitate mică) → patru sute cinci mii (fără „de").
• Grupa unităților: 030 = treizeci (sutele și unitățile sunt 0). → treizeci.
• Rezultat: patru sute cinci mii treizeci.

Și milionul?

Numărul cel mai mare din clasa noastră este 1 000 000, adică un milion. Se scrie simplu: un milion. Dacă vrei să recapitulezi cum se formează, ai lecția Milionul: numărul 1 000 000.

O scurtă poveste ca să ținem minte

Imaginează-ți doi frați gemeni: Cifrel și Litereel. Cifrel scrie repede, doar cu cifre: 425 600. Litereel e mai povestitor și scrie tot ce spune Cifrel, dar cu cuvinte. Cifrel spune „patru sute douăzeci și cinci de mii șase sute", iar Litereel scrie fiecare cuvânt frumos pe caiet. Ei sunt mereu împreună: același număr, două haine diferite. Când tu scrii un număr cu litere, ești ca Litereel — asculți numărul și îl scrii în cuvinte.

Exemple rezolvate

Exemplul 1 — Un număr mic de mii (fără „de")

Scrie cu litere numărul 4 218.

Rezolvare, pas cu pas:

1. Împart în grupe: 4 | 218.
2. Grupa miilor: 4 = patru. Se termină într-o unitate mică → scriu doar „patru mii" (fără „de").
3. Grupa unităților: 218 = două sute optsprezece.
4. Lipesc: patru mii două sute optsprezece.

Exemplul 2 — Apare cuvântul „de"

Scrie cu litere numărul 30 000.

Rezolvare:

1. Grupe: 30 | 000.
2. Grupa miilor: 30 = treizeci. Se termină într-o zece (treizeci) → adaug „de mii": treizeci de mii.
3. Grupa unităților: 000 → zero, deci nu scriu nimic.
4. Rezultat: treizeci de mii.

Spune-l cu voce tare: „treizeci de mii". Vezi cum limba cere singură cuvântul „de"?

Exemplul 3 — Cu „și" și cu „de" în același număr

Scrie cu litere numărul 523 000.

Rezolvare:

1. Grupe: 523 | 000.
2. Grupa miilor: 523 = cinci sute douăzeci și trei (pun „și" între zeci și unități). Se termină în „douăzeci și trei", adică într-o zece → adaug „de mii".
3. Grupa unităților: 000 → nimic.
4. Rezultat: cinci sute douăzeci și trei de mii.

Aici ai folosit două reguli deodată: „și" între 20 și 3, plus „de" înaintea lui „mii". Felicitări!

Exemplul 4 — Un număr mare, complet

Scrie cu litere numărul 648 957.

Rezolvare:

1. Grupe: 648 | 957.
2. Grupa miilor: 648 = șase sute patruzeci și opt. Se termină în „patruzeci și opt" (o zece) → „de mii": șase sute patruzeci și opt de mii.
3. Grupa unităților: 957 = nouă sute cincizeci și șapte.
4. Lipesc: șase sute patruzeci și opt de mii nouă sute cincizeci și șapte.

Exemplul 5 — De la litere la cifre (drumul invers)

Scrie cu cifre numărul: o sută două mii șapte sute patru.

Rezolvare:

1. Caut cuvântul „mii" ca să știu unde se termină grupa miilor: o sută două = 102 mii.
2. Scriu grupa miilor: 102.
3. După „mii" urmează grupa unităților: șapte sute patru = 704. Atenție, lipsesc zecile → pun 0: 704.
4. Lipesc grupele: 102 704.

Exemplul 6 — Cu zerouri ascunse

Scrie cu cifre numărul: patru sute de mii cincizeci.

Rezolvare:

1. Grupa miilor: patru sute = 400. (Cuvântul „de" doar ne spune că urmează „mii", nu e cifră.)
2. Scriu grupa miilor cu trei cifre: 400.
3. Grupa unităților: cincizeci = 50. Lipsesc sutele → pun 0, lipsesc unitățile → pun 0: 050.
4. Lipesc: 400 050.

Verificare: citesc înapoi 400 050 → patru sute de mii cincizeci. Corect!

Să exersăm

Ia un creion și caietul. Rezolvă pe rând. Răspunsurile sunt mai jos, dar încearcă întâi singur(ă)!

1. Scrie cu litere: 3 = ……… ; 17 = ……… ; 60 = ……… ; 99 = ……… .

2. Scrie cu litere: 145 ; 309 ; 520 ; 716 .

3. Pune „și" unde trebuie. Scrie corect cu litere: 34 ; 58 ; 81 ; 26 .

4. Completează cu „mii" sau „de mii":

• 7 000 → șapte ………
• 20 000 → douăzeci ………
• 15 000 → cincisprezece ………
• 300 000 → trei sute ………

5. Scrie cu litere numerele: 2 400 ; 6 015 .

6. Scrie cu litere: 40 000 ; 90 000 ; 100 000 .

7. Scrie cu litere numărul mare: 254 318 .

8. Scrie cu litere: 523 000 (atenție la „și" și la „de").

9. Trece de la litere la cifre: opt mii trei sute douăzeci = ……… .

10. Trece de la litere la cifre: o sută cincizeci de mii = ……… .

11. Trece de la litere la cifre: patru sute șase mii nouă = ……… .

12. Adevărat sau fals?

• a) 25 se scrie „douăzeci și cinci". (A / F)
• b) 300 se scrie „trei sute și". (A / F)
• c) 60 000 se scrie „șaizeci de mii". (A / F)
• d) 8 000 se scrie „opt de mii". (A / F)

13. Încercuiește scrierea corectă a numărului 14: patrusprezece / paisprezece

14. Încercuiește scrierea corectă a numărului 16: șasesprezece / șaisprezece

15. Potrivește numărul cu scrierea lui (leagă-le cu o linie):

• 5 200 • • cinci sute douăzeci de mii
• 520 000 • • cinci mii două sute
• 52 000 • • cincizeci și două de mii

16. Mică problemă. La un concurs s-au înscris douăzeci și trei de mii de copii. Scrie acest număr cu cifre.

17. Mică problemă. Un oraș are 308 000 de locuitori. Scrie numărul cu litere, așa cum ai scrie pe o pancartă.

18. Provocare. Scrie cu litere numărul 700 070. Apoi citește-l cu voce tare și verifică dacă sună corect.

19. Antrenament la „de". Scrie fiecare număr cu litere și hotărăște singur(ă) dacă pui „de mii" sau doar „mii": 6 000 ; 80 000 ; 207 000 ; 540 000 .

20. Pereche cu capcană. Scrie cu litere numerele 102 000 și 120 000. Apoi explică în cuvintele tale de ce unul are „de" și celălalt nu.

Răspunsuri și explicații

1. trei ; șaptesprezece ; șaizeci ; nouăzeci și nouă. Explicație: la 99 punem „și" între zeci (nouăzeci) și unități (nouă).

2. o sută patruzeci și cinci ; trei sute nouă ; cinci sute douăzeci ; șapte sute șaisprezece. Explicație: la 309 sărim zecile (0), deci „trei sute nouă". La 520 nu punem „și", fiindcă nu există unități: „cinci sute douăzeci".

3. treizeci și patru ; cincizeci și opt ; optzeci și unu ; douăzeci și șase. Explicație: „și" se pune mereu între zeci și unități.

4. șapte mii ; douăzeci de mii ; cincisprezece mii ; trei sute de mii. Explicație: 7 și 15 se termină într-o unitate mică → fără „de". 20 (zece) și 300 (sută rotundă) → cu „de".

5. două mii patru sute ; șase mii cincisprezece. Explicație: la 6 015, după „șase mii" avem 015 = cincisprezece (sutele sunt 0).

6. patruzeci de mii ; nouăzeci de mii ; o sută de mii. Explicație: toate se termină într-o zece (patruzeci, nouăzeci) sau într-o sută rotundă (o sută) → „de mii".

7. două sute cincizeci și patru de mii trei sute optsprezece. Explicație: grupa miilor 254 = două sute cincizeci și patru (se termină în „cincizeci" → de mii); grupa unităților 318 = trei sute optsprezece.

8. cinci sute douăzeci și trei de mii. Explicație: 523 = cinci sute douăzeci și trei, apoi „de mii", iar grupa unităților e 000 → nimic.

9. 8 320. Explicație: „opt mii" = 8 000; „trei sute douăzeci" = 320 → 8 320.

10. 150 000. Explicație: „o sută cincizeci de mii" = 150 mii → 150 000.

11. 406 009. Explicație: „patru sute șase mii" = 406 mii → 406; „nouă" = 009 (sutele și zecile sunt 0) → 406 009.

12.

• a) A — corect.
• b) F — corect este „trei sute", fără „și".
• c) A — corect, 60 000 = șaizeci de mii.
• d) F — corect este „opt mii" (8 se termină în unitate, fără „de").

13. paisprezece. Explicație: forma corectă în română este „paisprezece", nu „patrusprezece".

14. șaisprezece. Explicație: corect „șaisprezece", nu „șasesprezece".

15.

• 5 200 → cinci mii două sute.
• 520 000 → cinci sute douăzeci de mii.
• 52 000 → cincizeci și două de mii.

16. 23 000. Explicație: „douăzeci și trei de mii" = 23 mii → 23 000.

17. trei sute opt mii. Explicație: 308 = trei sute opt. Numărul de mii se termină direct în „opt" (o unitate mică), nu într-o zece, deci nu punem „de": trei sute opt mii. (Compară cu 320 000 = trei sute douăzeci de mii, care se termină în „douăzeci" și de aceea cere „de".) Grupa unităților 000 → nimic. Pe pancartă scriem: trei sute opt mii de locuitori — aici „de" leagă numărul de cuvântul „locuitori", nu de „mii".

18. șapte sute de mii șaptezeci. Explicație: grupa miilor 700 = șapte sute → „de mii"; grupa unităților 070 = șaptezeci. Citit cu voce tare: „șapte sute de mii șaptezeci" — sună corect.

19. șase mii ; optzeci de mii ; două sute șapte mii ; cinci sute patruzeci de mii. Explicație: 6 se termină în unitate → „mii". 80 = optzeci, o zece → „de mii". 207 = două sute șapte, se termină în „șapte" (unitate) → „mii". 540 = cinci sute patruzeci, se termină în „patruzeci" (zece) → „de mii". Fă proba cu „lei": două sute șapte lei (fără „de"), dar cinci sute patruzeci de lei (cu „de").

20. o sută două mii ; o sută douăzeci de mii. Explicație: 102 = o sută două, se termină în „două" (unitate mică) → scriem „o sută două mii", fără „de". 120 = o sută douăzeci, se termină în „douăzeci" (o zece) → scriem „o sută douăzeci de mii", cu „de". Aceeași sută la început, dar sfârșitul decide: unitate = fără „de", zece = cu „de".

De reținut

• Scrii numărul cu litere exact cum îl citești. Întâi împarte-l în grupe de câte trei cifre, de la dreapta.
• „și" se pune doar între zeci și unități (douăzeci și trei). Nicăieri altundeva.
• „de mii" se pune când numărul de mii se termină într-o zece (douăzeci de mii, cinci sute douăzeci și trei de mii) sau e o sută rotundă (trei sute de mii). Dacă se termină într-o unitate mică (1–19), scrii doar „mii" (cinci mii, o sută cinci mii, trei sute opt mii). Proba sigură: spune-l cu „lei" — cinci lei → cinci mii, douăzeci de lei → douăzeci de mii.
• Zeroul nu se scrie cu litere — el doar ține locul gol; pur și simplu îl sari.
• Verifică-te citind înapoi: dacă sună corect cu voce tare, ai scris bine.

Greșeli frecvente

• Pui „și" unde nu trebuie. Greșit: „trei sute și douăzeci". Corect: trei sute douăzeci. „Și" stă numai între zeci și unități. Truc: rostește numărul rar — vei auzi singur(ă) unde se cuvine „și".
• Uiți de „de" sau îl pui greșit. Greșit: „opt de mii"; corect: opt mii (se termină în unitate). Greșit: „treizeci mii"; corect: treizeci de mii (se termină în zece). Truc: dacă numărul de mii se termină într-o zece sau o sută rotundă, pui „de mii"; dacă se termină într-o unitate mică, nu pui. Proba cu „lei" te scoate mereu din încurcătură.
• Legi cuvintele cu liniuță. Greșit: „douăzeci-și-trei". Corect: douăzeci și trei, scris cu spații între cuvinte. Numerele scrise cu litere nu folosesc cratima (liniuța).
• Scrii formele greșite ale numeralelor. Greșit: „patrusprezece", „șasezeci", „șasesprezece". Corect: paisprezece, șaizeci, șaisprezece. Învață-le pe de rost ca pe niște cuvinte-prieten.
• Scrii cuvinte pentru zerouri. Zeroul nu are cuvânt. La 405 030 nu scrii nimic pentru zerouri; sari peste ele și treci la cifra următoare.

Joc acasă

1. Cutia cu numere-comori. Scrie pe bilețele mici 10 numere mari (de exemplu 12 500, 40 000, 305 000, 523 018…). Pune-le într-o cutie. Pe rând, extrage un bilet și scrie numărul cu litere pe caiet. Părintele verifică citind cu voce tare. Pentru fiecare scriere corectă, primești o steluță.

2. Chitanța de jucărie. Faceți „cumpărături" în casă: o jucărie costă „2 350 lei", o carte „1 020 lei" etc. (prețuri inventate, mari, ca să fie distractiv). Tu, „casierul", completezi o chitanță scriind suma și cu cifre, și cu litere, exact ca la magazin.

3. Detectivul de greșeli. Părintele scrie pe o foaie numere cu litere, unele corecte, altele cu greșeli ascunse (de exemplu „opt de mii", „trei sute și douăzeci"). Tu ești detectivul: găsești greșeala, o încercuiești și o corectezi. Cine găsește toate greșelile câștigă insigna de „Detectiv al Numerelor".

Pentru părinți și învățători

Această lecție leagă matematica de limba română (ortografia numeralelor), așa că este o ocazie excelentă de învățare interdisciplinară.

Cum predați, pas cu pas:

1. Începeți de la citire: dacă elevul citește corect numărul cu voce tare, scrierea cu litere devine aproape automată. Insistați pe împărțirea în grupe de trei cifre, de la dreapta.
2. Predați regulile una câte una, nu pe toate odată: întâi „și" (zeci + unități), apoi „de mii", apoi zerourile-loc gol.
3. Folosiți urechea ca instrument: cereți copilului să rostească numărul rar și să „simtă" unde apare „de" și „și". Limba română oferă aceste forme natural.

Întrebări bune de pus:

• „Cum împarți acest număr în grupe? Unde lași spațiul?"
• „Cum se termină numărul de mii: într-o zece (douăzeci, treizeci…) sau într-o unitate mică (unu… nouăsprezece)? Atunci punem «de mii» sau doar «mii»? Verifică spunând suma cu «lei»."
• „Unde se pune «și» în acest număr? De ce nu și aici?"
• „Citește înapoi ce ai scris. Sună la fel cu numărul de la care ai pornit?"

Cum verificați înțelegerea: dați 3-4 numere noi și cereți drumul în ambele sensuri (din cifre în litere și din litere în cifre). Dacă elevul face corect și conversia inversă, a înțeles cu adevărat, nu doar a memorat. Greșelile cu „de" sunt cele mai frecvente — sunt normale și se corectează prin rostire repetată, nu prin reguli abstracte. Continuarea firească este lecția Compunerea și descompunerea numerelor mari.

Întrebări frecvente

Cum scriu numerele mari cu litere la clasa a 4-a? Împarți numărul în grupe de câte trei cifre, de la dreapta. Scrii grupa miilor, adaugi „mii" sau „de mii", apoi scrii grupa unităților. Scrii exact cum citești numărul cu voce tare.

Când pun „de mii" și când pun doar „mii"? Pui „de mii" când numărul de mii se termină într-o zece (douăzeci de mii, cinci sute douăzeci și trei de mii) sau este o sută rotundă (trei sute de mii). Pui doar „mii", fără „de", când numărul de mii se termină într-o unitate mică, de la 1 la 19 (cinci mii, o sută cinci mii, trei sute opt mii). Trucul sigur: spune suma cu „lei" — dacă zici „de lei", pui și „de mii".

Unde se pune „și" când scriu un număr cu litere? „Și" se pune numai între zeci și unități, de exemplu douăzeci și trei, patruzeci și cinci. Nu se pune între sute și zeci: spunem „trei sute douăzeci", nu „trei sute și douăzeci".

Cum scriu corect numărul 16 și numărul 14 cu litere? 14 se scrie „paisprezece" (nu „patrusprezece"), iar 16 se scrie „șaisprezece" (nu „șasesprezece"). Tot așa, 60 se scrie „șaizeci".

Cum scriu zerourile când trec numărul în litere? Zerourile nu se scriu cu niciun cuvânt. Ele doar țin locul gol în număr. La 405 030 scrii „patru sute cinci mii treizeci" și sari peste cifrele de 0.

Cum trec de la litere înapoi la cifre? Cauți cuvântul „mii": tot ce e înainte de el formează grupa miilor, tot ce e după el formează grupa unităților. Scrii fiecare grupă cu trei cifre, punând 0 acolo unde lipsește un ordin, apoi le alături.

De ce se scriu numerele și cu litere pe chitanțe? Pentru siguranță. Cifrele se pot modifica ușor, dar cuvintele scrise nu mai pot fi schimbate. De aceea pe chitanțe, cecuri și diplome suma apare scrisă și cu cifre, și cu litere.

Se scrie „cinci sute douăzeci și trei de mii" sau „cinci sute douăzeci și trei mii"? Se scrie „cinci sute douăzeci și trei de mii". Numărul de mii, 523, se termină în „douăzeci și trei", adică într-o zece, iar zecile cer „de mii". Mai întâi pui „și" între douăzeci și trei, apoi „de" înaintea cuvântului „mii".