Sortarea după mărime și grosime

Bună, micul meu matematician! Astăzi vom face o joacă tare frumoasă cu obiectele din jurul nostru. Vom învăța să le punem în ordine: pe cele mari într-o parte, pe cele mici în altă parte. Apoi vom descoperi un secret nou: unele lucruri sunt groase, iar altele sunt subțiri. E ca un joc de detectiv în care tu cauți cine seamănă cu cine. Hai să începem, o să fie distractiv!

Ce vei învăța

Vei ști să grupezi obiectele după mărime: cele mari la un loc, cele mici la un loc.
Vei ști să spui care obiect este mare și care este mic.
Vei ști să recunoști un obiect gros și unul subțire.
Vei ști să așezi obiectele în ordine, de la cel mai mic la cel mai mare.
Vei ști să alegi un singur criteriu (o singură regulă) când sortezi lucrurile.

Hai să descoperim împreună

Până acum, în lecțiile noastre, am învățat deja să grupăm obiectele după formă și după culoare. Astăzi avem două reguli noi de joc: mărimea și grosimea. Să le luăm pe rând, fără grabă, ca atunci când mănânci o prăjitură bucățică cu bucățică.

Ce înseamnă „a sorta"?

A sorta înseamnă a aranja lucrurile pe grupe, după o regulă pe care o alegem. Gândește-te că ai o cutie plină de jucării amestecate. Dacă pui într-o parte toate mașinuțele și în altă parte toate animăluțele, ai sortat jucăriile. Ai ales o regulă și ai urmat-o.

Regula aceasta, în matematică, se numește criteriu. Cuvântul pare mare și greu, dar înseamnă lucru simplu: criteriul este după ce sortăm. Azi avem două criterii noi:

sortăm după mărime (mare sau mic);
sortăm după grosime (gros sau subțire).

Mare și mic

Hai să ne uităm întâi la mărime. Privește în jurul tău chiar acum. Vezi un obiect mare? Poate fi ușa, dulapul sau canapeaua. Vezi un obiect mic? Poate fi o gumă de șters, un nasture sau un bob de fasole.

Mare înseamnă că obiectul ocupă mult loc. Îl vedem de departe, uneori ne trebuie amândouă mâinile ca să-l ținem.

Mic înseamnă că obiectul ocupă puțin loc. Încape ușor în palmă, uneori chiar între două degete.

Hai să facem un exercițiu de imaginație. Închide ochii și gândește-te la un autobuz. E mare sau mic? E mare, foarte mare — încap mulți oameni în el! Acum gândește-te la o cheie de la casă. E mare sau mică? E mică, încape în buzunar. Vezi cât de ușor e? Creierul tău compară fără să-ți dai seama. Asta facem la matematică, doar că o facem cu grijă și cu cuvinte.

Să facem un exemplu simplu cu mere. Imaginează-ți două mere pe masă.

Mărul din stânga e cât pumnul tău. El este mare.
Mărul din dreapta e cât o cireașă mai mărișoară. El este mic.

Cum ne dăm seama care e mare și care e mic? Le punem unul lângă altul și le comparăm. Asta e cheia! Mărimea o aflăm întotdeauna comparând. Un obiect nu este mare „de unul singur" — este mare în comparație cu altul mai mic.

Hai să mai povestim puțin despre acest secret, pentru că este foarte important. Imaginează-ți un cățeluș. Pe lângă o furnică, căței este uriaș, este mare. Dar pe lângă un cal, același căței pare mic! Deci același obiect poate fi mare sau mic, depinde cu ce îl comparăm. La noi, la clasă, vom compara mereu obiectele între ele, ca să spunem care e cel mare și care e cel mic.

Gros și subțire

Acum vine partea cea nouă și interesantă: grosimea. Aceasta este altă regulă, diferită de mărime.

Gros înseamnă lat, plinuț, voinic dacă te uiți la el din lateral.

Subțire înseamnă îngust, slăbuț, ca o linie.

Cel mai ușor exemplu sunt creioanele. Ai văzut creioanele groase pe care le folosesc copiii mici? Sunt mai late, le prinzi bine în mânuță. Și ai văzut creioanele subțiri, cele lungi și înguste? Amândouă sunt creioane, dar unul este gros și celălalt este subțire.

Alte exemple de obiecte groase și subțiri din casa ta:

O carte groasă (cu multe pagini) și o carte subțire (cu puține pagini).
Un trunchi de copac gros și o crenguță subțire.
O pătură groasă de iarnă și un cearșaf subțire de vară.
Un covrig gros și un covrig subțirel.
Un deget gros (degetul mare) și un deget subțire (degetul mic). Privește-ți mânuța chiar acum!

Atenție: mărimea NU e același lucru cu grosimea!

Acesta e un secret de detectiv adevărat. Un obiect poate fi mare, dar subțire în același timp. Și un obiect poate fi mic, dar gros!

Gândește-te la o foaie mare de hârtie: este mare, dar foarte subțire. Și gândește-te la o radieră mică: este mică, dar grosuță, plinuță.

Deci când sortăm, alegem o singură regulă o dată. Dacă astăzi sortăm după mărime, ne uităm doar la mare și mic. Dacă sortăm după grosime, ne uităm doar la gros și subțire. Nu le amestecăm! (Mai târziu, în lecția despre gruparea după mai multe criterii, vom învăța și cum le combinăm. Dar nu acum — pas cu pas.)

Să ordonăm după mărime

Acum că știm să spunem mare și mic, putem face ceva și mai isteț: să așezăm obiectele în ordine, de la cel mai mic la cel mai mare. Asta se numește a ordona.

Imaginează-ți trei mingi: o minge de tenis (mică), o minge de fotbal (mai mare) și o minge mare de plajă (cea mai mare).

Le punem în șir, una după alta:

Întâi cea mai mică (mingea de tenis).
Apoi cea mijlocie (mingea de fotbal).
La urmă cea mai mare (mingea de plajă).

Așa am făcut o scară de mărimi. E ca atunci când stați în rând la grădiniță de la cel mai mic copil la cel mai înalt. Sau ca păpușile rusești (matrioșka) care intră una în alta, de la cea mai mică la cea mai mare.

Putem ordona și invers: de la cel mai mare la cel mai mic. Și ăsta tot un șir în ordine este, doar că pornim de la celălalt capăt.

Să mai facem o poveste scurtă cu numere și mărimi. Erau odată trei urși în pădure: ursul tată, ursul mamă și ursul pui. Ursul tată avea o farfurie mare, ursul mamă o farfurie mijlocie, iar puiul o farfurie mică. Când au venit acasă, au pus farfuriile în ordine pe masă: întâi cea mică a puiului, apoi cea mijlocie a mamei, apoi cea mare a tatălui. Vezi? Și urșii sortează și ordonează după mărime, exact ca noi! Poți să cauți povestea „Ursul păcălit de vulpe" sau „Cei trei urși" și să te uiți cum sunt desenate obiectele mari și mici.

Și grosimea poate fi ordonată! Dacă ai trei cărți — una subțire, una mai groasă și una foarte groasă — le poți așeza în șir de la cea mai subțire la cea mai groasă. Le pui una peste alta și vezi imediat care teanc crește. Grosimea, ca și mărimea, se vede cel mai bine când comparăm.

Unde ne ajută sortarea în fiecare zi

Poate te întrebi: „La ce-mi folosește mie să sortez după mărime și grosime?" Ei bine, te ajută în multe locuri, chiar dacă nu-ți dai seama!

Când strângi jucăriile, pui mașinuțele mari în cutia mare și piesele mici de lego într-o cutiuță mică. Așa nu se pierd piesele mititele.
Când mama așază vasele, pune farfuriile mari jos și pe cele mici deasupra, ca să stea frumos în dulap.
La magazin, ouăle mari stau separat de cele mici, iar pâinea groasă pe un raft și lipia subțire pe altul.
Când te îmbraci, hainele groase de iarnă (geaca, fularul) stau într-o parte, iar tricourile subțiri de vară în altă parte.
Când construiești un turn din cuburi, pui cubul cel mai mare și mai gros jos, ca turnul să nu cadă, și pe cel mic și subțire sus.

Vezi? Sortarea după mărime și grosime este peste tot în jurul tău. Tu deja o faci de multe ori pe zi, fără să știi că este matematică!

Cum sortăm, pas cu pas

Ca să sortăm bine, mergem ca un detectiv atent:

Alegem regula (criteriul): azi e mărimea sau grosimea.
Luăm fiecare obiect și ne uităm bine la el.
Întrebăm: „Acesta e mare sau mic?" (sau „gros sau subțire?").
Îl punem în grupa potrivită.
La final, numărăm câte sunt în fiecare grupă.

Vezi? Nu e greu deloc. E ca atunci când strângi jucăriile: pe cele mari le pui în cutia mare, pe cele mici în cutia mică. Ai sortat fără să știi că faci matematică!

Exemple rezolvate

Hai să rezolvăm împreună câteva probleme. Le luăm pe îndelete, ca să vezi exact cum gândim.

Exemplul 1 — Mare sau mic?

Avem un elefant și un șoricel. Care este mare și care este mic?

Cum gândim: Îi punem unul lângă altul cu mintea. Elefantul e uriaș, cât o casă. Șoricelul e micuț, încape în palmă.

Răspuns: Elefantul este mare, șoricelul este mic. ✅

Exemplul 2 — Gros sau subțire?

Avem un trunchi de stejar și o crenguță. Care este gros și care este subțire?

Cum gândim: Ne uităm la cât sunt de late. Trunchiul de stejar e lat, nu-l poți cuprinde cu brațele. Crenguța e îngustă, o ții ușor între două degete.

Răspuns: Trunchiul este gros, crenguța este subțire. ✅

Exemplul 3 — Sortăm fructele în două coșuri

Avem pe masă: un pepene, o cireașă, un dovleac și o alună. Trebuie să le punem în două coșuri: coșul cu fructe mari și coșul cu fructe mici.

Cum gândim: Luăm pe rând fiecare fruct.

Pepenele — e uriaș, abia îl ridici. → coșul mare.
Cireașa — e micuță, cât o bilă. → coșul mic.
Dovleacul — e mare, plin și rotund. → coșul mare.
Aluna — e tare mică. → coșul mic.

Răspuns:

Coșul cu mari: pepenele și dovleacul (2 obiecte).
Coșul cu mici: cireașa și aluna (2 obiecte).

Avem câte 2 în fiecare coș. ✅

Exemplul 4 — Ordonăm de la mic la mare

Avem trei case desenate: o căsuță de păpuși, o casă obișnuită și un bloc înalt. Le așezăm de la cea mai mică la cea mai mare.

Cum gândim: Comparăm.

Cea mai mică e căsuța de păpuși.
Mijlocie e casa obișnuită.
Cea mai mare e blocul înalt.

Răspuns: căsuța de păpuși → casa → blocul. (mic → mijlociu → mare) ✅

Exemplul 5 — Intrusul după grosime

Avem trei creioane groase și un creion subțire. Care nu se potrivește în grupă?

Cum gândim: Grupa noastră este „creioane groase". Trei dintre ele sunt groase și se potrivesc. Unul e subțire — el este altfel, el este intrusul.

Răspuns: Creionul subțire nu se potrivește; el este intrusul. ✅ (Vom mai juca jocul cu intrusul în lecția Descoperirea intrusului și corespondențe.)

Exemplul 6 — O mică problemă cu numărat

În cutie sunt 3 mingi mari și 2 mingi mici. Câte mingi sunt mari? Care grupă are mai multe mingi?

Cum gândim: Numărăm grupa celor mari: 1, 2, 3 — sunt 3 mari. Numărăm grupa celor mici: 1, 2 — sunt 2 mici. 3 este mai mult decât 2.

Răspuns: Sunt 3 mingi mari. Grupa mingilor mari are mai multe. ✅

Exemplul 7 — Mare, dar subțire?

Avem o foaie mare de hârtie și o gumă de șters mică. Întrebarea are două părți: care este mai mare și care este mai gros?

Cum gândim: Mai întâi ne uităm la mărime (cât loc ocupă). Foaia ocupă mult loc pe masă, e mare. Guma e mititică, încape în palmă. Apoi ne uităm la grosime (cât e de lat din lateral). Foaia e subțire ca o frunză. Guma e plinuță, grosuță.

Răspuns: Foaia este mare, dar subțire. Guma este mică, dar groasă. ✅ Vezi? Mărimea și grosimea chiar sunt reguli diferite!

Exemplul 8 — Sortăm hainele după grosime

Mama a scos din dulap: un fular gros de iarnă, un tricou subțire de vară, o geacă groasă și o batistă subțire. Le punem în două grupe: haine groase și haine subțiri.

Cum gândim: Luăm pe rând fiecare haină și ne întrebăm „e groasă sau subțire?".

Fularul de iarnă — e gros și pufos. → grupa groase.
Tricoul de vară — e subțire și ușor. → grupa subțiri.
Geaca — e groasă, te ține de cald. → grupa groase.
Batista — e subțire ca o foaie. → grupa subțiri.

Răspuns:

Grupa groase: fularul și geaca (2 obiecte).
Grupa subțiri: tricoul și batista (2 obiecte).

Câte 2 în fiecare grupă. ✅

Să exersăm

Acum e rândul tău, micule matematician! Cere-i unui adult să-ți citească cerințele și rezolvați împreună. Răspunsurile sunt mai jos, dar încearcă singur întâi.

1. Privește un camion și o mașinuță de jucărie. Care este mare și care este mic?

2. Privește o frunză de pe jos și o broască țestoasă. Care este mare și care este mică?

3. Încercuiește obiectul gros: un fir de ață sau o frânghie groasă?

4. Încercuiește obiectul subțire: o pătură groasă de iarnă sau o foaie de hârtie?

5. Sortează în două grupe (mari / mici): elefant, furnică, balenă, albină. Spune ce pui în fiecare grupă.

6. Sortează în două grupe (groase / subțiri): o carte cu multe pagini, un fir de păr, un buștean, o agrafă de hârtie.

7. Așază în ordine, de la cel mai mic la cel mai mare: un munte, o piatră, un bob de nisip.

8. Așază în ordine, de la cel mai mare la cel mai mic: o cireașă, un pepene, o căpșună.

9. Numără: dacă ai 4 mere mari și 1 măr mic, câte mere sunt mari? Care grupă are mai puține mere?

10. Găsește intrusul după mărime: trei elefanți mari și un șoricel mic. Cine nu se potrivește?

11. Adevărat sau fals? „Un obiect mare este întotdeauna și gros." Gândește-te la o foaie mare de hârtie.

12. Desenează două cercuri: unul mare și unul mic. Apoi colorează cercul mic.

13. Acasă, găsește un obiect gros și unul subțire și pune-le pe masă. Spune cu voce tare care e care.

14. Mică problemă: Maria are 3 baloane mari și 2 baloane mici. Vrea să dea baloanele mici verișoarei. Câte baloane îi rămân Mariei?

15. Ordonează trei degete de la mână de la cel mai subțire la cel mai gros: degetul mic, degetul mare, degetul arătător (cel cu care arătăm).

16. Alege regula (criteriul) corect: „Pun toate mașinuțele mari într-o cutie și pe cele mici în altă cutie." După ce sortez — după mărime sau după culoare?

17. Sortează hainele în două grupe (groase / subțiri): o geacă de iarnă, un tricou subțire, o pătură groasă, o batistă.

18. Mică problemă: Pe raft sunt 5 cărți groase și 3 cărți subțiri. Câte cărți sunt în total pe raft? Care grupă are mai multe cărți?

19. Adevărat sau fals? „Un obiect mic este întotdeauna și subțire." Gândește-te la o gumă de șters mică, dar grosuță.

20. Privește un bob de mazăre și un dovleac mare. Care este mic și care este mare? Apoi spune cum ți-ai dat seama.

Răspunsuri și explicații

1. Camionul este mare, mașinuța este mică. (Le comparăm: camionul ocupă mult mai mult loc.)

2. Broasca țestoasă este mare, frunza este mică. (Le comparăm: frunza ocupă puțin loc, încape în palmă.)

3. Frânghia groasă este groasă. (Firul de ață este subțire.)

4. Foaia de hârtie este subțire. (Pătura de iarnă este groasă.)

5. Grupa mari: elefant, balenă. Grupa mici: furnică, albină. (Câte 2 în fiecare grupă.)

6. Grupa groase: cartea cu multe pagini, bușteanul. Grupa subțiri: firul de păr, agrafa de hârtie.

7. De la mic la mare: bob de nisip → piatră → munte. (Bobul de nisip e cel mai mic, muntele cel mai mare.)

8. De la mare la mic: pepene → căpșună → cireașă. (Pepenele e cel mai mare; cireașa e mai mică decât căpșuna.)

9. Sunt 4 mere mari. Grupa merelor mici are mai puține (doar 1 măr).

10. Intrusul este șoricelul mic. (Grupa era „elefanți mari", iar șoricelul e mic — el nu se potrivește.)

11. Fals. O foaie mare de hârtie este mare, dar foarte subțire. Deci mare nu înseamnă mereu gros. (Mărimea și grosimea sunt reguli diferite.)

12. Ai desenat un cerc mare și unul mic, iar cel mic l-ai colorat. (Verifică: cercul mic e mai mititel și e colorat.)

13. Răspuns liber. De exemplu: o carte groasă (gros) și o foaie (subțire). Felicitări dacă ai spus corect care e care!

14. Mariei îi rămân 3 baloane. (A avut 3 mari + 2 mici = 5 baloane. A dat cele 2 mici. Rămân cele 3 mari.)

15. De la subțire la gros: degetul mic → degetul arătător → degetul mare. (Degetul mare e cel mai gros, degetul mic e cel mai subțire.)

16. După mărime. (Regula a fost „mari într-o cutie, mici în alta" — adică sortăm după mărime, nu după culoare.)

17. Grupa groase: geaca de iarnă, pătura groasă. Grupa subțiri: tricoul subțire, batista. (Câte 2 în fiecare grupă.)

18. În total sunt 8 cărți. (5 groase + 3 subțiri = 8.) Grupa cărților groase are mai multe (5 este mai mult decât 3).

19. Fals. O gumă de șters mică este mică, dar grosuță. Deci mic nu înseamnă mereu subțire. (Mărimea și grosimea sunt reguli diferite.)

20. Dovleacul este mare, bobul de mazăre este mic. Ne dăm seama punându-le alături și comparându-le: dovleacul ocupă mult loc, bobul de mazăre încape între două degete.

De reținut

Mare = ocupă mult loc. Mic = ocupă puțin loc. Le aflăm comparând două obiecte.
Gros = lat, plinuț. Subțire = îngust, ca o linie.
Mărimea și grosimea sunt reguli diferite! Un obiect mare poate fi subțire (foaia), iar unul mic poate fi gros (radiera).
Când sortăm, alegem o singură regulă (criteriu) o dată și o urmăm pentru toate obiectele.
Putem ordona obiectele în șir: de la cel mai mic la cel mai mare, sau invers.

Greșeli frecvente

Confuzia dintre mare și gros. Copilul spune „gros" când vede ceva mare. Cum eviți: arată-i o foaie mare (mare, dar subțire) și o radieră (mică, dar groasă). Spune: „mare = mult loc; gros = lat."
Uită că mărimea se compară. Copilul spune că un obiect e mare, dar nu față de ce. Cum eviți: pune mereu două obiecte alături și întreabă „care e mai mare?".
Amestecă regulile când sortează. Pune un obiect în grupa greșită fiindcă se gândește la altă regulă. Cum eviți: spune clar regula înainte de a începe și repetă-o: „Azi sortăm DOAR după mărime."
Greșește ordinea la ordonat. Sare peste obiectul mijlociu. Cum eviți: punctează cu degetul fiecare obiect și spune cu voce tare „mic, mijlociu, mare".

Joc acasă

1. Vânătoarea de mare și mic. Plimbați-vă prin casă timp de cinci minute. Copilul atinge pe rând un obiect mare („dulapul e mare!") și apoi unul mic („nasturele e mic!"). Țineți scorul: câte mari și câte mici a găsit. La final, numărați-le împreună.

2. Turnul de la mic la mare. Adunați 4-5 obiecte care se pot stivui: un capac, o cană, un castron, o oală. Cereți copilului să le așeze în ordine, de la cel mai mic la cel mai mare, ca un turn. Apoi faceți-l invers, de la mare la mic. Întrebați: „Care e cel mai mic? Dar cel mai mare?"

3. Cutia groaselor și subțirilor. Strângeți obiecte groase și subțiri: o carte groasă, un creion subțire, o frânghie, un fir de ață, o pătură, o foaie. Așezați două farfurii pe masă: una pentru „groase", una pentru „subțiri". Copilul ia fiecare obiect, spune cu voce tare „gros" sau „subțire" și îl pune pe farfuria potrivită.

Pentru părinți și învățători

Această lecție dezvoltă competența 5.1 — sortarea/clasificarea pe baza unui criteriu dat și pune bazele gândirii logice și ale comparării, esențiale mai târziu pentru compararea numerelor și a lungimilor.

Cum predați: Folosiți obiecte reale, nu doar imagini. Copiii de 6 ani învață prin atingere și manipulare. Începeți cu mare/mic (mai ușor), apoi treceți la gros/subțire (mai greu, mai abstract). Lăsați copilul să simtă diferența în mână.

Întrebări utile de pus:

„Care dintre acestea două este mai mare? De ce crezi asta?"
„Arată-mi ceva gros din cameră. Dar ceva subțire?"
„Dacă le punem în ordine, care vine primul — cel mic sau cel mare?"
„După ce regulă le-am sortat acum?"

Sprijiniți copilul: Dacă greșește, nu corectați direct. Puneți cele două obiecte alături și întrebați din nou. Comparația vizuală directă rezolvă majoritatea confuziilor. Lăudați efortul, nu doar răspunsul corect.

Cum verificați că a înțeles: Dați-i un teanc de 5-6 obiecte amestecate și o singură regulă („sortează după mărime"). Dacă le grupează corect și poate explica cu cuvinte simple de ce, a înțeles. Apoi schimbați regula la grosime și observați dacă reușește să își „mute" atenția pe noul criteriu — acesta e semnul gândirii flexibile.

Întrebări frecvente

La ce vârstă învață copilul să sorteze după mărime? Copiii încep să recunoască „mare" și „mic" încă de la 2-3 ani, iar la 5-6 ani (clasa pregătitoare) pot sorta corect grupe întregi după un criteriu dat și pot ordona 3-5 obiecte după mărime. E vârsta potrivită pentru această lecție.

Cum îl învăț pe copil diferența dintre gros și subțire? Folosiți obiecte pe care le poate ține în mână și compara direct, de exemplu un creion gros și unul subțire, sau degetul mare și degetul mic. Lăsați-l să le simtă lățimea. Repetați cuvintele „gros" și „subțire" de fiecare dată, până devin familiare.

De ce confundă copilul mărimea cu grosimea? Pentru că ambele descriu „cât de mult" este un obiect, iar pentru un copil mic distincția e subtilă. Ajută foarte mult un exemplu clar de obiect mare-dar-subțire (o foaie de hârtie) și unul mic-dar-gros (o radieră), pentru ca el să vadă că sunt reguli diferite.

Ce înseamnă „criteriu de sortare" pe înțelesul copilului? Criteriul este pur și simplu „regula după care punem lucrurile pe grupe". Nu folosiți cuvântul abstract cu copilul; spuneți „regula noastră de azi este mărimea" sau „azi ne uităm la cine e gros și cine e subțire".

Cum fac exerciții de sortare după mărime acasă, fără fișe? Folosiți orice obiecte din casă: capace, linguri de diferite mărimi, cărți, jucării. Cereți copilului să le pună în două grupe (mari/mici) sau să le aranjeze în șir de la mic la mare. Jocul cu obiecte reale e mai eficient decât fișele la această vârstă.

Copilul meu spune „gros" la tot ce e mare. Ce fac? Este o confuzie foarte comună și normală. Puneți alături o foaie mare (mare, dar subțire) și întrebați „e groasă sau subțire?". Repetați des exemple de obiecte mari și subțiri, până când copilul separă cele două idei în minte.

Cât durează să stăpânească copilul sortarea după mărime și grosime? Cu joacă zilnică de câteva minute, majoritatea copiilor stăpânesc bine acest lucru în una-două săptămâni. Nu vă grăbiți; reluați jocurile în situații diferite (la masă, în parc, la cumpărături) pentru ca învățarea să fie solidă.

Care e diferența dintre „a sorta" și „a ordona" obiectele? A sorta înseamnă a pune obiectele pe grupe după o regulă (de exemplu, toate cele mari într-o parte, toate cele mici în altă parte). A ordona înseamnă a le așeza în șir, unul după altul, de la cel mai mic la cel mai mare (sau invers). La sortare facem grămăjoare; la ordonare facem un șir. Sunt doi pași diferiți, iar copilul îi învață cel mai bine cu obiecte reale pe care le poate muta cu mâna.

De ce e bine ca obiectele să fie reale, nu doar în fișe? La 6 ani copilul gândește cel mai bine atingând și mutând lucrurile. Când ține în mână un creion gros și unul subțire, simte diferența și o ține minte mult mai bine decât dintr-un desen. Fișele sunt utile ca exercițiu suplimentar, dar la această vârstă obiectele reale (jucării, cărți, capace, fructe) sunt cel mai puternic instrument de învățare.

Ce urmează după ce copilul învață să sorteze după mărime și grosime? Pasul următor este gruparea după mai multe criterii, unde copilul combină două reguli deodată (de exemplu „mare ȘI roșu"). De acolo se trece la compararea mulțimilor — mai mult, mai puțin, tot atâtea.