Numărul și cifra 3

Bună, micule matematician! Astăzi facem un pas înainte și ajungem la un număr tare prietenos: numărul trei. Până acum am învățat despre unu și despre doi, iar acum mai adăugăm încă un prieten și obținem trei. Numărul trei este peste tot în jurul nostru — în povești, pe semafor, la trifoiul cu noroc — și de azi vei ști să-l recunoști oriunde. Hai să numărăm degețele, să desenăm balonașe și să învățăm cum se scrie frumos cifra 3. Pregătește un creion și multă bună dispoziție — o să fie distractiv!

Ce vei învăța

Vei ști să recunoști numărul 3 dintr-un grup de jucării, fructe sau animăluțe.
Vei ști să numeri corect trei obiecte, atingând fiecare obiect o singură dată.
Vei ști să citești și să rostești numărul trei.
Vei ști să scrii frumos cifra 3, urmărind drumul corect al creionului.
Vei ști că 3 este cu unu mai mult decât 2 și vine imediat după el.

Hai să descoperim împreună

Hai să începem cu mânuțele tale, pentru că ele sunt cea mai bună jucărie de numărat. Ridică un deget. Acum mai ridică unul. Câte degete ai sus acum? Așa e, două degete! Acum mai ridică încă un deget. Numără cu mine, atingând fiecare deget pe rând: „unu, doi, trei". Bravo! Ai trei degete ridicate. Acesta este numărul 3.

Vezi tu, numărul trei înseamnă o grămăjoară de trei lucruri. Poate fi trei mere, trei pisicuțe, trei mașinuțe sau trei steluțe pe cer. Important este că, atunci când le numărăm, spunem trei cuvinte: unu, doi, trei, și ne oprim. Ultimul cuvânt pe care îl spunem ne arată câte sunt. Dacă ultimul cuvânt a fost „trei", atunci avem trei obiecte.

Hai să facem un mic joc cu povești. Imaginează-ți o familie de iepurași: mămica-iepuraș, tăticul-iepuraș și un pui de iepuraș. Câți iepurași sunt în familie? Numărăm: „unu, doi, trei". Sunt trei iepurași! Sau gândește-te la trei prieteni care merg la joacă: tu, prietenul tău și încă un copil. Câți sunteți? Tot trei. Vezi, oriunde adunăm încă unul peste doi, ajungem la trei.

Hai să mai numărăm o dată, cu ceva nou. De data asta, numărăm trei steluțe pe cer:

Arăt prima steluță și spun: „unu".
Arăt a doua steluță și spun: „doi".
Arăt a treia steluță și spun: „trei".

Gata, sunt trei steluțe! Observă cum, indiferent dacă numărăm mere, iepurași sau steluțe, drumul este mereu același: unu, doi, trei. Numărul nu se schimbă în funcție de ce numărăm — trei mere și trei steluțe înseamnă tot atâtea: trei.

Numărăm pas cu pas

Hai să numărăm trei mere. Pune-le în fața ta, unul lângă altul.

Acum atingem fiecare măr cu degetul, pe rând, și rostim un singur număr la fiecare atingere:

Ating primul măr și spun: „unu".
Ating al doilea măr și spun: „doi".
Ating al treilea măr și spun: „trei".

Gata! Am numărat trei mere. Regula de aur a numărării este: un obiect, un număr. Nu sărim peste niciun măr și nu numărăm același măr de două ori. Atingem fiecare obiect o singură dată, ca atunci când dăm „bună ziua" pe rând fiecărui prieten.

Trei este cu unu mai mult decât doi

Îți amintești numărul doi? Dacă luăm două jucării și mai adăugăm încă una, obținem trei jucării. Așadar, 3 este fratele mai mare al lui 2: este cu unu mai mult.

Hai să facem o scăriță cu numerele pe care le știm:

1 — un singur obiect (o steluță).
2 — încă unul, deci două obiecte (două steluțe).
3 — încă unul, deci trei obiecte (trei steluțe).

Vezi cum, de fiecare dată, adăugăm un singur obiect și urcăm o treaptă? Așa crește numărul: pas cu pas, câte unu.

Hai să facem și invers, ca să înțelegem și mai bine. Dacă avem trei baloane și unul se sparge — poc! — câte rămân? Numărăm baloanele rămase: „unu, doi". Au rămas două. Deci, dacă din trei luăm unul, ajungem la doi. Iar dacă din doi luăm unul, ajungem la unu. Vezi, putem urca scărița (adăugând câte unu) sau o putem coborî (luând câte unu). Numărul 3 stă pe treapta cea mai de sus dintre cele pe care le știm până acum.

Cum arată cifra 3

Numărul trei se scrie cu un semn special, numit cifra 3. Numărul este ideea („câte sunt"), iar cifra este desenul pe care îl punem pe hârtie ca să arătăm acel număr. La fel cum tu ai un nume scris cu litere, numărul trei are „numele" lui scris cu cifra 3.

Cifra 3 seamănă cu două burtici rotunjite, una peste alta, ca două coji de banană puse una sub cealaltă, deschise spre stânga. Mai seamănă și cu o ureche sau cu jumătatea unei inimioare. Hai să o privim cu atenție:

Ai grijă să nu confunzi cifra 3 cu litera E. Litera E are colțuri drepte și o liniuță în mijloc, ca un pieptene cu trei dinți. Cifra 3 este toată rotunjită, fără colțuri, ca două valuri lipite. Cifra 3 privește mereu spre stânga, cu spatele rotund spre dreapta.

Cum scriem cifra 3 pas cu pas

Acum partea cea mai distractivă: învățăm să scriem cifra 3! Imaginează-ți o căsuță cu trei etaje: etajul de sus, mijlocul și etajul de jos. Pornim mereu de sus.

Spunem o povestioară ca să ținem minte drumul:

Pornim de sus, de lângă colțul din stânga-sus.
Facem o burtică rotundă spre dreapta, ca un cosulețel mic, și o aducem înapoi până la mijloc.
De la mijloc, facem a doua burtică, tot rotundă, puțin mai mare, spre dreapta și în jos.
O închidem ușor spre stânga, jos. Gata — ai scris un 3 frumos!

Hai să spunem o vrăjeală în timp ce scriem: „O burtică sus, o burtică jos, gata 3-ul cel frumos!" Repetă vrăjeala de câteva ori și mâna ta o să învețe singură drumul.

La început poți să desenezi cifra 3 cu degetul în aer, apoi pe spatele mâinii, apoi în nisip sau în făină pe o tăviță. Când mâna s-a obișnuit, treci pe hârtie. Nu te grăbi — important este să faci două burtici rotunde, nu colțuroase.

Iată un mic truc dacă te încurci: gândește-te la litera B sau la cifra 8 — și ele au burtici rotunde, dar cu o linie dreaptă în partea stângă. Cifra 3 este ca o jumătate din ele: i-am luat linia dreaptă și au rămas doar cele două burtici, deschise spre stânga. De aceea, dacă cineva ar pune o oglindă în partea stângă a cifrei 3, ai vedea ceva care seamănă cu cifra 8! Dar noi scriem doar jumătatea cu burtici, fără linie.

Mai exersează scriind cifra 3 mare, apoi din ce în ce mai mică, ca o familie de cifre 3: un 3 tată mare, un 3 mamă mijlociu și un 3 copilaș mic. Așa mâna ta învață să facă forma corectă la orice mărime.

Unde găsim numărul 3 în jurul nostru

Numărul trei este peste tot, doar că trebuie să-l descoperim! Iată câteva locuri unde se ascunde:

Un semafor are trei culori: roșu, galben și verde.
O bicicletă pentru copii mici poate avea trei roți (tricicletă — chiar „tri" înseamnă trei!).
Povestea celor trei purceluși are trei frați.
Povestea „Cei trei urși" are tată-urs, mamă-urs și pui de urs — trei urși.
Un trifoi are trei frunzulițe.

Vezi câte lucruri vin câte trei? De azi, oriunde mergi, poți să cauți grupuri de trei și să strigi: „Uite, sunt trei!"

Numărăm trei în orice ordine

Hai să descoperim ceva tare interesant. Dacă avem trei jucării — o minge, o mașinuță și un ursuleț — putem să le numărăm începând cu oricare dintre ele și tot trei ne dau. Hai să probăm.

Mai întâi numărăm de la stânga la dreapta: mingea „unu", mașinuța „doi", ursulețul „trei". Sunt trei. Acum numărăm invers, de la dreapta la stânga: ursulețul „unu", mașinuța „doi", mingea „trei". Tot trei! Nu contează de unde începem, atâta timp cât atingem fiecare jucărie o singură dată și nu sărim peste niciuna. Numărul de obiecte rămâne același: trei. Acesta este un secret important al numărării — ordinea nu schimbă cantitatea.

Recunoaștem trei dintr-o privire

Știai că, după ce exersezi puțin, poți să recunoști trei lucruri fără să le mai numeri pe rând? Privește repede grupul de mai jos și încearcă să spui dintr-o privire câte puncte sunt:

Vezi punctele de pe zar? Sunt trei, așezate frumos pe o linie. Când le vedem mereu în același loc, ochiul nostru le recunoaște imediat, fără să mai numere „unu, doi, trei". La fel se întâmplă cu degetele: dacă ridici degetul mare, arătătorul și mijlociul, ochiul prinde repede că sunt trei, fără să le mai numeri. Acesta este un truc folosit de matematicieni: când grupul este mic (unu, doi sau trei), îl recunoaștem dintr-o privire.

Dar atenție: dacă lucrurile sunt împrăștiate sau sunt mai multe, e mai sigur să le numărăm cu degetul, pe rând. Numărarea atentă nu dă greș niciodată. „Privirea rapidă" este doar un ajutor drăguț pentru grupurile mici, ca să fim mai iuți.

Comparăm: care grup are trei?

Hai să ne jucăm de-a detectivii. Pe masă sunt mai multe grămăjoare de obiecte, iar noi căutăm grupul care are exact trei.

Numărăm fiecare grămăjoară pe rând. Prima are „unu, doi" — sunt două, deci nu este aceasta. A doua are „unu, doi, trei" — da, sunt trei! A treia are doar „unu" — este una singură. Așa găsim grupul cu trei: îl numărăm pe fiecare și ne oprim când ultimul cuvânt rostit este „trei". Comparând grupurile, învățăm și că trei este mai mult decât doi și mai mult decât unu, dar mai puțin decât patru sau cinci, pe care le vom învăța curând.

Trei degete, trei bătăi din palme

Numărul trei nu se vede doar cu ochii, se poate și auzi! Hai să batem din palme de trei ori: o bătaie — „unu", a doua bătaie — „doi", a treia bătaie — „trei". Ai bătut din palme de trei ori. Acum sări de trei ori ca o broscuță: „unu, doi, trei" — hop, hop, hop! Numărul trei este peste tot: în lucruri pe care le vedem, în sunete pe care le auzim și în mișcări pe care le facem.

Ai văzut? Am numărat trei cu ochii (mere, steluțe), am auzit trei cu urechile (bătăi din palme) și am simțit trei cu tot corpul (sărituri). Numărul rămâne mereu același: trei. Indiferent dacă trei lucruri se văd, se aud sau se mișcă, ele sunt tot atâtea. Așa înțelegem că numărul nu se schimbă — doar lucrurile pe care le numărăm sunt altele.

Exemple rezolvate

Hai să rezolvăm împreună câteva exemple, ca să vezi exact cum gândim. Le facem pas cu pas, fără grabă.

Exemplul 1 — Numărăm baloanele

Avem un desen cu baloane: 🎈🎈🎈

Cum gândim: Atingem fiecare balon pe rând și numărăm: primul balon — „unu", al doilea balon — „doi", al treilea balon — „trei". Ne-am oprit la „trei", pentru că nu mai sunt alte baloane.

Răspuns: Sunt 3 baloane. Scriem cifra 3.

Exemplul 2 — Câte pisicuțe?

În coș sunt: 🐱🐱

Cum gândim: Numărăm: „unu, doi". Ne-am oprit la „doi", pentru că în coș sunt doar două pisicuțe.

Răspuns: Sunt 2 pisicuțe. Atenție: nu sunt trei, ci doar două! Mereu numărăm până la capăt și ne uităm la ultimul cuvânt rostit.

Exemplul 3 — Mai adăugăm una

Pe masă sunt două mașinuțe: 🚗🚗. Mai aducem încă una: 🚗.

Cum gândim: Aveam două, „unu, doi". Adăugăm încă una și numărăm tot grupul de la început: „unu, doi, trei".

Răspuns: Acum sunt 3 mașinuțe. Doi plus încă unul fac trei. Așa crește numărul, câte unu.

Exemplul 4 — Potrivim cifra cu grupul

Avem trei desene și trei cifre amestecate. Trebuie să potrivim fiecare grup cu cifra lui.

🌸 (o floare) → ce cifră? Numărăm: „unu". Deci cifra 1.
🌸🌸🌸 (trei flori) → numărăm: „unu, doi, trei". Deci cifra 3.
🌸🌸 (două flori) → numărăm: „unu, doi". Deci cifra 2.

Răspuns: O floare → 1; două flori → 2; trei flori → 3. Am pus fiecare grup lângă cifra potrivită.

Exemplul 5 — Colorăm exact trei

Avem cinci steluțe desenate: ⭐⭐⭐⭐⭐. Cerința este să colorăm trei dintre ele.

Cum gândim: Colorăm pe rând și numărăm câte am colorat: „unu" (am colorat prima), „doi" (am colorat a doua), „trei" (am colorat a treia). Ne oprim! Avem deja trei colorate, restul rămân albe.

Răspuns: Colorăm 3 steluțe și lăsăm 2 necolorate. Important este să ne oprim exact când ajungem la trei.

Exemplul 6 — Mică problemă cu degete

Ana ridică un deget la o mână și încă două degete la cealaltă mână. Câte degete a ridicat în total?

Cum gândim: La o mână are „unu" deget. La cealaltă mai are „unu, doi" degete. Numărăm toate degetele ridicate: „unu, doi, trei".

Răspuns: Ana a ridicat 3 degete. Unu și încă doi fac trei.

Exemplul 7 — Găsim cifra 3 ascunsă

Pe o foaie sunt scrise mai multe cifre amestecate: 2, 3, 1, 3, 2. Câte cifre de 3 găsim?

Cum gândim: Ne plimbăm cu degetul peste fiecare cifră și o verificăm. Are două burtici rotunde care privesc spre stânga? Dacă da, este un 3. Găsim un 3 pe locul al doilea și un 3 pe locul al patrulea.

Răspuns: Sunt 2 cifre de 3 ascunse printre celelalte. Așa antrenăm ochiul să recunoască repede cifra 3.

Exemplul 8 — Câte se ascund în spatele mâinii

Pe masă sunt trei nuci. Acoperim una cu mânuța. Câte nuci se mai văd?

Cum gândim: Erau trei nuci. Am ascuns una sub mânuță. Numărăm câte au rămas la vedere: „unu, doi". Una stă ascunsă.

Răspuns: Se văd 2 nuci, iar 1 stă ascunsă. Împreună sunt tot 3, pentru că nuca ascunsă nu a dispărut, doar nu se vede.

Să exersăm

Acum e rândul tău! Ia un creion și rezolvă pe rând. Mergem de la ușor la puțin mai greu. Nu te grăbi — numără cu degetul de fiecare dată.

Numără și spune câte sunt: 🍎🍎🍎 — Câte mere sunt?
Numără și spune câte sunt: 🐶🐶 — Câți cățeluși sunt?
Încercuiește grupul care are exact 3 obiecte:
- a) ⚽⚽
- b) ⚽⚽⚽
- c) ⚽
Potrivește grupul cu cifra: Avem 🦆🦆🦆. Care cifră se potrivește: 1, 2 sau 3?
Colorează (imaginar) exact 3 inimioare din acest șir: 💛💛💛💛 — Câte rămân necolorate?
Completează numărând în ordine: 1, 2, ___ . Ce număr lipsește?
Câte degete? Arată cu mânuța numărul 3. Câte degete ții ridicate?
Mică problemă: Pe o creangă stau 2 vrăbiuțe. Mai vine încă una. Câte vrăbiuțe sunt acum pe creangă?
Adevărat sau fals? Numărul 3 este cu unu mai mult decât numărul 2.
Adevărat sau fals? Când numărăm 🟦🟦🟦, ultimul cuvânt pe care îl spunem este „trei".
Desenează (imaginar) 3 baloane lângă acest balon: 🎈 — Câte baloane mai trebuie să desenezi ca să ai 3 în total?
Care vine după? După numărul 2 vine numărul ___ .
Găsește cifra 3: Privește acest șir de cifre: 3, 1, 3, 2, 3. Câte cifre de 3 numeri?
Găsește grupul greșit: Care grup NU are 3 obiecte?
- a) 🌟🌟🌟
- b) 🍓🍓🍓
- c) 🚙🚙
Numără triciclete: O tricicletă are 3 roți. Câte roți numeri la o singură tricicletă?
Provocare: Dan are o jucărie în mâna stângă și două jucării în mâna dreaptă. Câte jucării are Dan în total?

Răspunsuri și explicații

Hai să verificăm împreună! Numără din nou dacă vrei să te asiguri.

3 mere. Numărăm: unu, doi, trei. Ne oprim la trei.
2 cățeluși. Numărăm: unu, doi. Sunt doar doi, nu trei — atenție la numărarea până la capăt.
Varianta b) ⚽⚽⚽ are exact 3 obiecte. Varianta a) are 2, iar c) are 1.
Cifra 3. Numărăm rățuștele: unu, doi, trei. Sunt trei rățuște, deci cifra 3.
Rămân 1 necolorate. Sunt 4 inimioare; colorăm 3, deci rămâne 1 (💛 una singură).
Lipsește 3. Șirul corect este 1, 2, 3. După doi vine trei.
3 degete. Numărul 3 se arată cu trei degete ridicate.
3 vrăbiuțe. Erau 2, mai vine 1, deci 2 și încă 1 fac 3.
Adevărat. 3 este cu unu mai mult decât 2 (2 + 1 = 3).
Adevărat. Numărăm unu, doi, trei; ultimul cuvânt este „trei", deci sunt trei pătrate.
Mai trebuie 2 baloane. Ai deja 1 balon; ca să ai 3, mai desenezi încă 2 (1 și încă 2 fac 3).
Numărul 3. După 2 vine întotdeauna 3.
3 cifre de 3. În șirul 3, 1, 3, 2, 3 ne plimbăm cu degetul și găsim un 3 pe primul loc, un 3 pe locul al treilea și un 3 pe ultimul loc — adică trei cifre de 3.
Varianta c) 🚙🚙 — are doar 2 mașinuțe, nu 3. Celelalte au câte 3.
3 roți. O tricicletă are trei roți (de aceea se numește tri-cicletă).
3 jucării. Una în stânga și două în dreapta: 1 și încă 2 fac 3.

Dacă ai răspuns corect la cele mai multe, bravo ție! Dacă te-ai încurcat la vreunul, nu-i nimic — numărăm din nou împreună, cu degetul pe fiecare obiect.

De reținut

Numărul 3 înseamnă o grămăjoară de trei obiecte: trei mere, trei degete, trei jucării.
Când numărăm, atingem fiecare obiect o singură dată și spunem: unu, doi, trei. Ultimul cuvânt ne arată câte sunt.
3 este cu unu mai mult decât 2 și vine imediat după 2 în șirul numerelor.
Cifra 3 se scrie de sus în jos, cu două burtici rotunde care privesc spre stânga — fără colțuri.
Numărul 3 este peste tot: semafor cu trei culori, trifoi cu trei frunze, povestea celor trei purceluși.

Greșeli frecvente

Confundă cifra 3 cu litera E. Litera E are colțuri drepte și o liniuță dreaptă; cifra 3 este toată rotunjită, ca două valuri. Spune-i copilului: „3 are burtici, E are colțuri."
Numără același obiect de două ori sau sare peste unul. Soluția: atingem fiecare obiect cu degetul, încet, și îl dăm deoparte sau îl bifăm după ce l-am numărat.
Scrie cifra 3 invers (cu burticile spre dreapta, ca o literă „E oglindită" sau ca litera „ε"). Reamintește: cifra 3 privește mereu spre stânga, cu burta rotundă spre dreapta. Pornim de sus.
Spune numerele în ordine, dar nu leagă numărul de cantitate. Un copil poate recita „unu, doi, trei" fără să înțeleagă că „trei" arată câte sunt. Insistă pe regula: ultimul număr rostit = câte obiecte sunt.

Joc acasă

Jocul 1 — Vânătoarea de trei

Plimbați-vă prin casă și căutați împreună grupuri de trei: trei perne pe canapea, trei linguri în sertar, trei cărți pe raft. De fiecare dată când găsiți trei lucruri, copilul le numără cu degetul și strigă vesel: „Trei!" La final, numărați câte grupuri de trei ați descoperit.

Jocul 2 — Trei la masă

Când puneți masa, rugați copilul să aducă exact trei de ceva: trei furculițe, trei șervețele, trei mere. Copilul numără cu voce tare în timp ce le pune pe masă. Dacă aduce mai multe sau mai puține, numărați împreună și corectați cu blândețe. Așa învață să se oprească fix la trei.

Jocul 3 — Cifra 3 din plastilină și din nisip

Faceți din plastilină un șarpe lung și modelați împreună cifra 3, cu cele două burtici rotunde. Apoi desenați cifra 3 cu degetul într-o tăviță cu făină, griș sau nisip. Repetați vrăjeala: „O burtică sus, o burtică jos, gata 3-ul cel frumos!" Atingerea și mișcarea îl ajută pe copil să țină minte forma cifrei.

Pentru părinți și învățători

Această lecție urmează firesc după lecțiile despre numărul și cifra 1 și numărul și cifra 2, iar mai departe copilul va trece la numărul și cifra 4. Scopul nu este doar ca cel mic să recite numerele, ci să înțeleagă că numărul 3 reprezintă o cantitate reală — trei lucruri pe care le poate atinge și vedea.

Cum predați pas cu pas: Începeți întotdeauna cu obiecte concrete (degete, jucării, fructe), apoi treceți la imagini și abia la final la cifra scrisă. Aceasta este ordinea naturală: de la concret, la imagine, la simbol. Numărați împreună cu voce tare, atingând fiecare obiect.

Ce întrebări să puneți:

„Câte sunt? Hai să le atingem pe rând și să numărăm."
„Dacă mai pun încă unul, câte vor fi?" (pentru a lega 2 + 1 = 3)
„Arată-mi cu mânuța numărul 3."
„Unde mai vezi tu trei lucruri în camera asta?"
„Cu ce seamănă cifra 3? Hai să o desenăm în aer."

Cum sprijiniți copilul: Dacă greșește numărarea, nu spuneți „greșit", ci „hai să numărăm din nou, încet, împreună". Lăudați efortul, nu doar rezultatul. Repetați des și scurt — cinci minute zilnic fac mai mult decât o oră o dată pe săptămână.

Cum verificați că a înțeles: Copilul a înțeles numărul 3 dacă poate: (1) să numere trei obiecte fără să sară sau să repete, (2) să dea exact trei obiecte când i le cereți, (3) să recunoască cifra 3 dintr-un șir de cifre, și (4) să scrie cifra 3 cu forma corectă, pornind de sus. Dacă bifează aceste patru lucruri, e gata pentru numărul următor.

Legătura cu celelalte lecții: Folosiți des comparația cu numerele deja învățate. Întrebați „câte sunt cu unu mai mult decât doi?" pentru a întări ideea de succesor, sau „dacă din trei iei unu, câte rămân?" pentru a pregăti, jucăuș, scăderea de mai târziu. Aceste mici jocuri construiesc puntea către lecțiile despre compunerea și descompunerea numerelor și adunarea cu 1-2 unități, pe care le veți întâlni mai târziu. Nu trebuie să le numiți „adunare" sau „scădere" acum — copilul le simte natural prin joc.

Sfat important: Variați mereu obiectele cu care numărați. Dacă numărați doar mere, copilul poate crede că „trei" înseamnă mere. Numărați trei pietricele, trei pași, trei bătăi din palme, trei culori. Astfel copilul înțelege că „trei" este o idee despre cantitate, independentă de ce anume numărăm.

Întrebări frecvente

La ce vârstă învață copilul numărul și cifra 3? De obicei, copiii recunosc și numără până la trei în jurul vârstei de 4-5 ani, iar la clasa pregătitoare (5-6 ani) consolidează scrierea cifrei 3 și înțelegerea cantității. Fiecare copil are ritmul lui, așa că nu vă grăbiți.

Cum îl învăț pe copil să numere până la 3? Folosiți obiecte concrete și numărați împreună cu voce tare, atingând fiecare obiect o singură dată: „unu, doi, trei". Repetați des, cu jucării diferite, și subliniați că ultimul număr rostit arată câte sunt în total.

Cum se scrie corect cifra 3? Se pornește de sus, se face o burtică rotundă spre dreapta până la mijloc, apoi a doua burtică rotundă mai jos, închizând spre stânga. Ambele burtici privesc spre stânga, fără colțuri. O vrăjeală ajută: „O burtică sus, o burtică jos."

De ce confundă copilul cifra 3 cu litera E? Pentru că au o formă oarecum asemănătoare, însă litera E are colțuri drepte și o liniuță în mijloc, iar cifra 3 este complet rotunjită. Arătați-i diferența alăturând cele două semne și spuneți: „3 are burtici, E are colțuri."

Ce fac dacă scrie cifra 3 invers (oglindit)? Este foarte frecvent la această vârstă și nu trebuie să vă îngrijorați. Exersați traseul cu degetul în aer și în nisip, pornind mereu de sus, și reamintiți-i că cifra 3 „privește spre stânga". Cu repetare blândă, se corectează de la sine.

Cât timp ar trebui să dureze o astfel de lecție? Pentru un copil de 5-6 ani, sesiuni scurte de 15-25 de minute sunt ideale. Dacă observați că obosește sau își pierde atenția, faceți o pauză și reluați mai târziu printr-un joc. Constanța contează mai mult decât durata.

Cum știu că a înțeles cu adevărat numărul 3? Copilul a înțeles dacă poate număra trei obiecte fără greșeală, poate da exact trei obiecte la cerere, recunoaște cifra 3 dintr-un grup de cifre și o scrie cu forma corectă. Verificați jucăuș, prin întrebări de tipul „dă-mi trei nasturi".

Cu ce activități pot exersa acasă numărul 3? Numărați obiecte din casă în grupuri de trei, puneți masa cu „exact trei" de ceva, modelați cifra 3 din plastilină și desenați-o în făină sau nisip. Jocurile cu obiecte reale fixează cel mai bine atât cantitatea, cât și forma cifrei.