Acasă · Matematică M2 clasa a XII-a · Test: Ecuații diferențiale (M2, științe ale naturii)

Test: Ecuații diferențiale (M2, științe ale naturii)

Profilul tău de liceu: nu l-ai ales încăProfilul tău: mate-info (M1)Profilul tău: științe ale naturii (M2); pagina asta e pentru științe ale naturii (M2) — testele de mate-info, clasa a XII-a → ·

Disciplina: Matematică · Clasa a XII-a · Unitatea: Ecuații diferențiale


Exerciții

Partea I – Ce este o soluție

Exercițiul 1 (6 puncte)

Răspunde scurt, fără calcule intermediare scrise (câte 1 punct): a) Precizează ordinul ecuației . b) Precizează ordinul ecuației . c) Scrie soluția generală a ecuației . d) Determină valoarea de echilibru a ecuației . e) Scrie ecuația caracteristică a ecuației . f) Scrie soluțiile ecuației .


Exercițiul 2 (6 puncte)

Se consideră ecuația , cu necunoscuta . a) Arată că funcția este soluție. (2 p) b) Arată că funcția nu este soluție, indicând o valoare a lui pentru care egalitatea cade. (2 p) c) Arată că, pentru orice număr real , funcția este soluție a ecuației pe . (2 p)


Exercițiul 3 (6 puncte)

Se consideră ecuația , cu necunoscuta . a) Determină soluția generală a ecuației. (2 p) b) Determină soluția care verifică . (2 p) c) Verifică răspunsul de la punctul b) prin derivare și prin înlocuirea punctului din condiție. (2 p)


Exercițiul 4 (8 puncte)

Alege litera corespunzătoare răspunsului corect (câte 2 puncte):

a) Ordinul ecuației este: A. ; B. ; C. ; D. .

b) Soluțiile ecuației sunt funcțiile: A. ; B. ; C. ; D. .

c) Valoarea de echilibru a ecuației este: A. ; B. ; C. ; D. .

d) Soluția generală a ecuației este: A. ; B. ; C. ; D. .


Partea a II-a – Variabile separabile și ordinul I

Exercițiul 5 (6 puncte)

(Item tip Bacalaureat M2 — MAT_P2 2030.) Se consideră ecuația , cu necunoscuta , . a) Separă variabilele și arată că , cu număr real. (2 p) b) Determină soluția generală a ecuației. (2 p) c) Determină soluția care verifică și verific-o prin derivare și substituție. (2 p)


Exercițiul 6 (6 puncte)

Concentrația unui dezinfectant dintr-un bazin de laborator scade după legea , unde este o constantă măsurată în ore la puterea minus unu, iar este timpul în ore. La pornirea măsurătorii, concentrația era de de miligrame pe litru, iar după ore ea a ajuns la de miligrame pe litru. a) Scrie soluția generală a ecuației și determină constanta din condiția de la pornire. (2 p) b) Determină , exprimat cu ajutorul lui . (2 p) c) Calculează concentrația după ore, cu unitatea de măsură. (2 p)


Exercițiul 7 (8 puncte)

Stabilește dacă fiecare afirmație este adevărată sau falsă și justifică pe scurt (câte 2 puncte): a) „Funcția constantă , definită pe , este soluție a ecuației ." b) „Ecuația are o soluție care se anulează într-un punct." c) „Ecuația are o soluție care se anulează în punctul și care nu este funcția nulă." d) „Dacă și sunt soluții ale ecuației , atunci și funcția este soluție a aceleiași ecuații."


Exercițiul 8 (6 puncte)

Se consideră ecuația , cu necunoscuta și condiția . a) Determină valoarea de echilibru a ecuației. (2 p) b) Determină soluția care verifică condiția dată. (2 p) c) Arată că soluția este strict crescătoare pe și că nu ia niciodată valoarea . (2 p)


Exercițiul 9 (6 puncte)

(Item tip Bacalaureat M2 — MAT_P2 2030.) Într-o fermă, laptele turnat în tancul de răcire are temperatura de de grade Celsius, iar agentul frigorific menține în tanc grade Celsius. Temperatura laptelui verifică , cu minute la puterea minus unu, unde este timpul în minute. a) Determină . (2 p) b) Arată că temperatura laptelui nu coboară niciodată sub grade Celsius. (2 p) c) Determină, cu ajutorul lui , momentul în care laptele ajunge la de grade Celsius, apoi scrie rezultatul cu două zecimale. (2 p)


Partea a III-a – Ordinul al doilea și modele

Exercițiul 10 (8 puncte)

(Item tip Bacalaureat M2 — MAT_P2 2030.) Se consideră ecuația , cu necunoscuta . a) Scrie ecuația caracteristică și determină rădăcinile ei. (3 p) b) Determină soluția generală a ecuației. (2 p) c) Determină soluția care verifică și . (3 p)


Exercițiul 11 (8 puncte)

a) Determină soluția generală a ecuației . (3 p) b) Determină soluția generală a ecuației . (3 p) c) Precizează, calculând discriminantul, în care dintre cele trei cazuri se află ecuația și scrie soluția ei generală. (2 p)


Exercițiul 12 (8 puncte)

Un plutitor de kilograme, apăsat ușor în apă și lăsat liber, oscilează pe verticală sub acțiunea unei forțe de readucere proporționale cu deplasarea, cu constanta de de newtoni pe metru. Deplasarea , măsurată în metri față de poziția de echilibru și socotită pozitivă în jos, verifică , iar este timpul în secunde. a) Arată că ecuația se scrie și determină pulsația , cu unitatea de măsură. (3 p) b) Determină , știind că la momentul plutitorul este tras în jos cu centimetri și lăsat liber, fără viteză inițială. (3 p) c) Calculează perioada și frecvența oscilației, cu două zecimale. (2 p)


Exercițiul 13 (8 puncte)

(Item tip Bacalaureat M2 — MAT_P2 2030.) Într-un vas de laborator are loc o reacție autocatalitică: în fiecare minut se formează o cantitate de produs proporțională cu cea deja aflată în vas, constanta de proporționalitate fiind pe minut, iar în același timp se extrag necontenit mililitri de produs pe minut. Volumul de produs, măsurat în mililitri, verifică o ecuație de forma ; la pornire, vasul conținea de mililitri. a) Scrie ecuația verificată de și determină valoarea ei de echilibru. (3 p) b) Determină . (3 p) c) Arată că abaterea volumului față de valoarea de echilibru crește nemărginit, apoi determină, cu ajutorul lui , momentul în care volumul ajunge la de mililitri. (2 p)


Barem și răspunsuri

Punctaj total: 90 p din itemi + 10 p din oficiu = 100 p.

Exercițiul 1. (6 p) — câte 1 punct. a) Ordinul al doilea: cea mai mare derivată care apare este . b) Ordinul întâi: în ecuație apare numai ; gradul expresiei în nu schimbă ordinul. c) , cu număr real: ecuația dă direct derivata, deci soluțiile sunt primitivele membrului drept. d) Punem și obținem ; se poate folosi și formula . e) : coeficienții se iau exact în ordinea din ecuația diferențială. f) , cu număr real: numărul din ecuație ajunge la exponent.

Exercițiul 2. (6 p) a) (2 p) Derivăm: . Membrul stâng dă , iar membrul drept, . Cei doi membri coincid pentru orice , deci este soluție. b) (2 p) Avem , deci membrul stâng este , iar membrul drept, . Pentru obținem , respectiv , numere diferite, deci egalitatea cade acolo și nu este soluție. O singură valoare a variabilei ajunge ca să respingi o funcție. c) (2 p) Pentru avem , deci , iar . Cei doi membri coincid pe tot intervalul, oricare ar fi .

Exercițiul 3. (6 p) a) (2 p) Ecuația cere primitivele membrului drept: , cu număr real. Ecuația fiind de ordinul întâi, apare o singură constantă. b) (2 p) , iar din rezultă , deci . c) (2 p) Derivând, , adică exact membrul drept al ecuației. Înlocuind punctul din condiție, .

Exercițiul 4. (8 p) — câte 2 puncte. a) B — cea mai mare derivată este ; puterea a treia a variabilei nu are legătură cu ordinul. b) A — ecuația este tiparul cu , iar numărul merge la exponent; în față stă constanta care vine din condiția inițială. c) C — din rezultă ; termenul liber nu este valoarea de echilibru. d) A — ecuația caracteristică are rădăcinile și , deci discriminantul e pozitiv și soluția generală are două exponențiale.

Exercițiul 5. (6 p) a) (2 p) Cum , împărțim prin și obținem : la stânga numai , la dreapta numai . Membrul stâng este derivata lui , după regula lanțului, iar membrul drept are primitivele . Două funcții cu aceeași derivată pe un interval diferă printr-o constantă, deci . b) (2 p) Trecem la exponențială: , iar este un număr strict pozitiv, notat . Soluția generală este . c) (2 p) Din obținem . Verificare: , iar membrul drept dă ; cei doi membri coincid pe tot .

Exercițiul 6. (6 p) a) (2 p) Ecuația este tiparul cu , deci miligrame pe litru. Din obținem . b) (2 p) Din rezultă , adică , deci și ore la puterea minus unu. c) (2 p) Timpul de înjumătățire este ore, iar în ore trec patru asemenea intervale: concentrația se înjumătățește de patru ori, deci miligrame pe litru. Valoarea rămâne strict pozitivă, cum se și cuvine pentru o concentrație.

Exercițiul 7. (8 p) — câte 2 puncte (1 p verdictul, 1 p justificarea). a) Fals. Derivata funcției constante nule este , iar membrul drept dă . Cei doi membri nu coincid în niciun punct, deci funcția nulă nu este soluție. (Ea ar fi fost soluție dacă ecuația nu avea termen liber.) b) Adevărat. Valoarea de echilibru este , deci soluțiile sunt . Pentru obținem , care se anulează în . Verificare: , iar . c) Adevărat. Ecuația caracteristică are și rădăcina dublă , deci soluțiile sunt . Condiția cere , fiindcă exponențiala nu se anulează; pentru și obținem , funcție care nu este identic nulă. d) Fals. Notăm . Atunci , iar nu coincide cu . Termenul liber se dublează la adunare, deci suma verifică altă ecuație. (Se păstrează, în schimb, diferența: verifică .)

Exercițiul 8. (6 p) a) (2 p) Din rezultă ; cu formula, . b) (2 p) Soluția generală este , iar constanta este abaterea inițială de la echilibru: . Prin urmare . Proba: , iar ; în plus . c) (2 p) Derivata este pentru orice real, deci este strict crescătoare pe . Diferența față de echilibru este , deci peste tot: soluția se apropie de fără să atingă valoarea aceasta.

Exercițiul 9. (6 p) a) (2 p) Ecuația este legea răcirii, cu și , deci grade Celsius. b) (2 p) Exponențiala ia numai valori strict pozitive, deci pentru orice , adică . Laptele se apropie de temperatura din tanc fără să coboare sub ea. c) (2 p) Din rezultă , adică , deci și minute, adică aproximativ de minute.

Exercițiul 10. (8 p) a) (3 p) Ecuația caracteristică este (1 p), cu (1 p). Rădăcinile sunt , adică și (1 p). b) (2 p) Discriminantul fiind pozitiv, cu rădăcini distincte, soluția generală este . c) (3 p) Derivata este (1 p). Condițiile dau sistemul și ; din prima, , iar înlocuind în a doua obținem , deci și (1 p). Soluția este , cu proba și (1 p).

Exercițiul 11. (8 p) a) (3 p) Ecuația caracteristică are și rădăcina dublă . La rădăcină dublă, a doua soluție se obține înmulțind exponențiala cu variabila, deci soluția generală este . b) (3 p) Ecuația caracteristică are , deci și . Soluția generală este . Fiind , amplitudinea crește. c) (2 p) Aici și , deci : suntem în cazul al treilea, cel oscilant. Atunci și , iar soluția generală este . Numărul nu trebuie să fie întreg.

Exercițiul 12. (8 p) a) (3 p) Împărțim egalitatea la : din rezultă , adică (2 p). Comparând cu forma obținem , deci radiani pe secundă (1 p). Aceeași valoare iese din . b) (3 p) Ecuația caracteristică are , cu și , deci soluția generală este (1 p). Derivata este (1 p). Din metri rezultă , iar din rezultă , deci metri (1 p). c) (2 p) Perioada este secunde, iar frecvența, hertzi. Amplitudinea de centimetri nu intră în niciunul dintre cele două numere: perioada e hotărâtă numai de masă și de constanta forței de readucere.

Exercițiul 13. (8 p) a) (3 p) Formarea proporțională cu cantitatea prezentă dă termenul , iar extragerea constantă dă termenul liber , cu minus, fiindcă micșorează volumul. Ecuația este (2 p). Valoarea de echilibru este de mililitri (1 p). b) (3 p) Soluția generală este (1 p), iar constanta se scoate din condiția de pornire: , deci (1 p). Prin urmare mililitri. Controlul are două jumătăți: derivata este , iar membrul drept al ecuației dă , aceeași funcție; iar în formula dă de mililitri, cât spune enunțul (1 p). c) (2 p) Abaterea față de echilibru este ; coeficientul lui din exponent este pozitiv, deci exponențiala crește nemărginit, iar odată cu ea și abaterea: aici echilibrul respinge, nu atrage. Din rezultă , adică , deci și minute, adică aproximativ minute. Modelul are sens numai cât timp vasul mai are loc: o creștere exponențială nemărginită descrie realitatea doar pe primele minute.

Pentru părinți și profesori

Testul verifică întreaga unitate de ecuații diferențiale, cele patru lecții ale ei — Ecuații diferențiale: ce este o soluție (necunoscuta e o funcție, ordinul, verificarea prin derivare și substituție, soluția generală și cea particulară), Ecuații cu variabile separabile (cei trei pași, tiparul , dezintegrarea și legea răcirii), Ecuații diferențiale de ordinul I (forma , valoarea de echilibru, semnul lui ) și Ecuații diferențiale de ordinul al doilea (ecuația caracteristică și cele trei cazuri de discriminant, oscilatorul armonic). Unitatea se sprijină pe primitive, verificate în cele două teste anterioare: acolo rata se citea la aparat, ca funcție de timp; aici ea depinde de mărimea necunoscută. Nu se cer sisteme de ecuații diferențiale, ecuații de ordin mai mare decât doi, ecuații cu membrul drept nenul la ordinul al doilea și nici ecuații care nu se separă, cum este — toate rămân în afara programei acestui profil.

  • Punctaj total: 100 de puncte (90 de puncte din itemi + 10 puncte din oficiu).
  • Timp recomandat: 50 de minute (o oră de curs).
  • Cum se aplică: elevul lucrează individual, pe foaie, fără calculator, cu excepția celor două rezultate pentru care enunțul cere două zecimale. Răspunsul la o cerință de rezolvare este o funcție, scrisă complet, nu valoarea unei constante; la verificarea unei soluții se scriu amândoi membrii, unul sub altul, iar concluzia se formulează în cuvinte. Rezultatele se lasă în formă exactă, cu și nescrise ca zecimale, acolo unde enunțul nu cere altfel.
  • Interpretare: 90–100 p = foarte bine; 75–89 p = bine; 60–74 p = satisfăcător; sub 60 p = se reiau cele patru lecții, în special locul coeficientului din ecuație (la exponent, nu în față) și semnul din modelele fizice.
  • Formule de reținut: ordinul unei ecuații diferențiale este ordinul celei mai mari derivate care apare în ea, iar soluția generală a unei ecuații de ordinul are constante. O funcție este soluție pe un interval dacă, derivată și înlocuită, dă o egalitate adevărată în fiecare punct al intervalului. Variabile separabile: aduci ecuația la forma , integrezi amândoi membrii și adaugi o singură constantă. Tiparul are soluțiile ; la dezintegrare și ; la răcire . Ordinul I cu coeficienți constanți: are valoarea de echilibru și soluția generală , cu atunci când condiția e dată în . Ordinul al doilea omogen: are ecuația caracteristică ; la soluția generală este , la este , iar la este , cu și . Oscilatorul armonic: , cu , perioada și frecvența .
  • Programa și examenul. Testul urmează programa nouă de matematică pentru științe ale naturii (OMEC 6930/2025, anexa 28), aplicată la clasa a IX-a din 2026–2027 și progresiv până în 2029–2030; la Bacalaureatul 2030 (proba MAT_P2) tema apare în domeniul Analiză matematică, unitatea XII.3. Primitivele unei funcții continue, la conținutul „Ecuații diferențiale: ecuații cu variabile separabile; ecuații diferențiale de grad cel mult 2, cu coeficienți constanți". Elevii aflați acum în clasele a X-a – a XII-a sunt pe programa veche și dau Bacalaureatul M2 (M_șt-nat) în sesiunile 2027–2029, pe programa de examen din 2014 (OMEN 4430/2014), unde ecuațiile diferențiale nu apar deloc — nici la clasă, nici în subiecte. Pentru ei, testul rămâne exercițiu suplimentar util, nu materie de examen. Pentru proba MAT_P2 nu există încă subiecte publicate, ci numai programa de examen, așa că itemii marcați mai jos sunt construiți de noi, în formatul probei actuale de la științe ale naturii, nu preluați dintr-un model oficial.

Notă: în barem, cuvântul „itemul" este folosit ca termen de evaluare; la clasă, în vorbirea curentă, spunem „exercițiul".


🚩 am găsit o greșeală

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook