Acasă · Matematică M2 clasa a XII-a · Ce este o soluție

Ce este ordinul unei ecuații diferențiale?

Profilul tău de liceu: nu l-ai ales încăProfilul tău: mate-info (M1)Profilul tău: științe ale naturii (M2); pagina asta e pentru științe ale naturii (M2) — matematica de mate-info, clasa a XII-a → ·

Lecția pe scurt · clasa a XII-a · Ce este o soluție

Ordinul este ordinul celei mai mari derivate a funcției necunoscute care apare în ecuație. Ecuația are ordinul , iar are ordinul , chiar dacă e la pătrat. Și rămâne de ordinul întâi: contează derivata, nu puterea la care e ridicată. Ordinul spune câte constante are soluția generală: una la ordinul , două la ordinul .

Necunoscuta unei ecuații diferențiale este o funcție, iar egalitatea o leagă de derivatele ei. Se numește ordin rangul celei mai înalte derivate prezente, iar familia tuturor soluțiilor unei ecuații de ordinul poartă constante nedeterminate.

Proba unei soluții cere două calcule scrise separat: derivata funcției propuse și membrul drept, evaluat cu ea. Concluzia se formulează în cuvinte, după compararea lor pe întregul interval. Redactarea este asimetrică, și merită folosită ca atare — confirmarea cere egalitate în fiecare punct, în vreme ce respingerea are nevoie doar de o valoare a variabilei unde egalitatea cade.

Familia scrisă cu constante nedeterminate se numește soluție generală; fixând constantele, se ajunge la o soluție particulară. Alegerea o face condiția inițială, iar la ordinul al doilea sunt necesare două, luate în același punct: cât valorează funcția, apoi cât valorează derivata ei acolo.

Când derivata este dată de-a dreptul, a rezolva înseamnă a căuta primitive, iar la ordinul al doilea se integrează de două ori. Greșeala de scriere care se repetă: la numărul urcă la exponent și nu rămâne în fața exponențialei. Pentru sesiunile 2027–2029 conținutul lipsește din programa de examen; el este cerut abia de proba MAT_P2 a anului 2030.

De reținut

  • ordinul = ordinul celei mai mari derivate care apare
  • la ordinul , soluția generală conține constante arbitrare
  • verificarea unei soluții: derivezi și înlocuiești

Greșeala tipică

Se confundă ordinul cu puterea: nu este de ordinul al doilea, ci de ordinul întâi, fiindcă apare doar derivata întâi.

Exerciții din această mini-lecție

  1. Care dintre funcțiile de mai jos este soluție a ecuației ?

    • a)
    • b)
    • c)
    • d)
    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: a)

    Pentru a) avem , iar membrul drept dă : cei doi membri coincid pe tot . La b), în , derivata dă , iar membrul drept . La c), în , obținem , respectiv . La d), în , avem , respectiv . Numărul din ecuație merge la exponent, nu în fața exponențialei.

  2. Soluția generală a ecuației este:

    • a)
    • b) , cu număr real
    • c)
    • d)
    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: b) , cu număr real

    Ecuația dă derivata direct, deci soluțiile sunt primitivele membrului drept: . Varianta a) este o singură soluție, nu familia întreagă — fără constantă, condiția inițială nu mai are ce fixa. Varianta c) derivează în loc să integreze, iar d) nu integrează al doilea termen: derivata ei este .

  3. Soluția ecuației care verifică și este:

    • a)
    • b)
    • c)
    • d)
    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: c)

    Integrăm o dată: , iar din obținem . Integrăm din nou: , iar din rezultă răspunsul. Variantele a) și b) dau , iar d) este chiar , nu .

Întrebări conexe

Cum rezolv o ecuație diferențială de forma ?

Soluțiile sunt exact primitivele lui , deci integrezi o dată. Pentru se obține , cu real. Constanta rămâne în răspuns până când o condiție din enunț o fixează.

Cum arăt că o funcție nu este soluție a unei ecuații diferențiale?

E suficient un singur punct în care egalitatea nu are loc. Pentru și ecuația , în membrul stâng dă , iar cel drept . Egalitatea cade, deci nu este soluție.

Cum rezolv prin două integrări?

Prima integrare dă , a doua . Au apărut două constante, câte una la fiecare integrare, iar ele se află din două condiții, de exemplu și .

Ce ecuație diferențială descrie căderea liberă?

Accelerația este constantă: . Integrând de două ori, . Pentru un corp lăsat din repaus, cu m/s², distanța după s este m.

Ce înseamnă o condiție inițială la o ecuație diferențială?

Este o informație de tipul : se știe cât valorează funcția căutată într-un anumit punct, iar asta alege o singură funcție din familie. Pentru , soluțiile sunt , iar condiția dă soluția .

Poate o ecuație diferențială să aibă soluții constante?

Da. O funcție constantă are derivata , deci e soluție dacă anulează membrul drept. La , funcția dă , deci este o soluție constantă.

Oamenii mai întreabă și: ordinul unei ecuații diferențiale · cum aflu ordinul ecuației diferențiale · ecuație diferențială de ordinul 1 sau 2 · gradul și ordinul unei ecuații diferențiale

🚩 am găsit o greșeală

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Continuă cu